883 matches
-
români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomița luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă de atunci și că românii s-au bătut cu îndârjire. Prima mențiune a orașului, la 1396, este făcută de cruciatul bavarez Johann Schiltberger, care a vizitat orașul cu ocazia
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
purtat un nume străin, "nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”. Un autor din perioada postcomunistă, Neagu Djuvara, a reluat unele din afirmațiile istoricilor Giurescu: "...trebuie subliniat că toate sursele pe care le avem asupra lui Basarab îl califică drept valah". De exemplu, Mircea cel Bătrân sau Vlad Țepeș poartă și ei nume străine, de origine slavă. Numele tatălui lui Basarab I era "Thocomerius" (așa este menționat într-un document medieval maghiar). În general se consideră că numele ar fi slav
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
proprietari: Constantin Năsturel-Herescu, prințul Miloș Obrenovici, familia Atanasie Stolojan. În prezent, activitatea culturală se desfășoară în următoarele instituții culturale: Muzeul județean „Teohari Antonescu” înființat în anul 1934, funcționează din 1977 în clădirea fostei Prefecturi Vlasca, ea însăși monument istoric. Teatrul Valah Giurgiu Casa de cultură „Ion Vinea” Școala de Arte și Muzică „Victor Karpis” Giurgiu Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradițiilor Culturale Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” 48 biblioteci orășenești și comunale 30 cămine culturale. Codul telefonic al județului
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
supună autorității sale cetățile răsculate ale grecilor și a început să asedieze Adrianopolul. În acel moment, potrivit descrierii cronicarului cruciat Villehardouin, „"Ioniță, rege al Bulgariei, a sosit pentru a sprijini Adrianopolul cu foarte mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și peste 40.000 de cumani care nu fuseseră niciodată botezați"” (Villehardouin, 92). În 14 aprilie 1205, trupele de cumani ale lui Ioniță au reușit să atragă cavaleria grea a latinilor într-o ambuscadă în mlaștinile de la nord
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
adică a pelasgilor, și prin urmare este poporul cel mai vechi”. Amintesc aici că pelasgii populau Balcanii și zona nord-dunăreană cu milenii Înaintea sosirii grecilor. De la numele de pelasgi, trecând prin varianta belagi s-a ajuns la denumirea actuală de valahi/vlahi. Niehbur În Istoria romanilor susține același lucru: ”Pelasga este mama latinei și a greacăi”. Horațiu (Odele I, 20) scrie: ”Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină”. Papa Nicolae I (an 865 d.H., Într-
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
a declanșat o serie de atacuri împotriva teritoriului otoman la sud de Dunăre. Baiazid a răspuns organizând în 1395 o invazie a turcilor sprijiniți și de principii vasali sârbi Lazarevici și de Marko Kralevici. Expediția otomană a fost înfrântă de valahi la Rovine. În timpul acestei bătălii, Marko Kralevici a pierit în luptă. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. Baiazid a reușit în schimb să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
au despărțit din cauza unor diferențe de interpretare și aplicare a tradiției și canoanelor (Bisericile Ortodoxe de stil vechi din Grecia, România, Bulgaria etc.) Există și alte numeroase grupări care se autointitulează ortodoxe, precum, în România, "Biserica Creștinilor Ortodocși Tradiționali a Valahilor de Pretutindeni" a lui Ioan Preoteasa.
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]
-
Moresul (Mureș), Brateiu, Sibiu au dovedit prezența autohtonilor stabiliți în Dacia. La sfârșitul secolului V, procesul romanizării a luat sfârșit. Formarea poporului român s-a încheiat în sec. VIII-IX. În izvoarele străine apar primele mențiuni despre români, fiind denumiți "vlahi, valahi, volohi, blachi". Unul din motivele cuceririi Daciei a fost exploatarea aurului și a altor minereuri, pentru care Roma a făcut mari investiții în orașe și drumuri: chiar dacă a fost constrânsă să-și retragă suprastructura costisitoare (legiunile și administrația) este puțin
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
jumătate a sec. al XIX-lea. Iconostasul a fost pictat de Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. Biserica Greacă din Viena a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Iosif al II-lea, pentru "grecii și valahii de religiune neunită" din capitala imperială. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina, de origine aromână. Palatul Schönbrunn a servit din secolul al XVIII-lea până în 1918 drept reședință de vară
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
români spre unitatea lor națională. În ședința sa din 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea unor sfinți de neam român, între care: Calinic de la Cernica, mitropoliții Ilie Iorest și Sava Brancovici ai Transilvaniei, Ioan Valahul, Visarion Sarai, și Oprea Nicolae (Miclăuș) din Săliște. Călugărul Sofronie de la Cioara a fost trecut în rândul sfinților mărturisitori, împreună cu ieromonahul Visarion Sarai și țăranul Oprea Nicolae (Miclăuș), prăznuirea lor urmând să aibă loc în ziua de 21 octombrie. Justificarea
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
1365 „Bachkow”, 1444 „Kysbachko”, propr. cneazului Simon (cf. ib. nr. 29, 189).”(Al. Filipascu, p. 87) sau Bocicoiu Mic, altul decât Bocicoiu Mare, de lângă Sighet, „Bocicoiu (ung. Nagybocskó), situat pe ambele maluri ale Tisei, în 1442 „Willa Olachalis Bochko, propr. valahului Pancu din Craciunesti (cf ib. nr. 184)”(Al.Filipascu, p.86).<br> Aceasta îndeletnicire de opincari o aveau câțiva dintre locuitorii localității în perioada comunistă - azi mai sunt doi - învățată de la opincarii din Salva, iar numele localității este de cel
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
imunități deosebite avute din vechime. Numele localității se pare că ar proveni din slavonul "CHSECH" care înseamnă vițel (legat, poate, si de neamul cehilor și moravilor care ocupau odinioară întreg spațiul panonic). Numele se datorează faptului că locuitorii acestor meleaguri, valahi, se îndeletniceau cu creșterea vițeilor. În documentul emis de regele maghiar localitatea apare cu numele Chsech și era vorba de o însărcinare către comitele secuilor și preciza să fie ocupat teritoriul comunelor din Valea Rodnei și să fie administrate după
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
s-a Învrednicit autorizat Ion Nistor să-i mențină Întrun fericit lanț al continuității: Lucia Blaga (Poezii, ediție, 1982), Ionel Teodoreanu (Arca lui Noe - ediție și postfață, 1991), Alexandru Davila (Vlaicu Vodă - ediție și c.v., 1998), Petre Pandrea (Memoriile mandarinului valah - ediție și c.v., 2000), Ion Pillat și Perpessicius (Antologia poeților de azi, vol. I-II, ediție și fișier bibliografic, 2000), I.L. Caragiale (Momente. Schițe - prefață și ediție, 2002), George Coșbuc (Poezii, ediție și c.v., 2007). Ave, domnule Ion Nistor, din
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
pentru toate popoarele romanice (și chiar unele celtice: "Wales"), inclusiv pentru populațiile romanice din răsăritul Europei și din Balcani, dar, în zilele noastre, este folosit în mod normal (în special de către greci) numai pentru aromâni, românii fiind numiți "vlahi" sau "valahi" numai în context istoric sau ca termen vag derogativ sau dacă este vorba de românii timoceni, care vorbesc de asemeni dialectul dacoromân și anume un grai apropiat de cel din Mehedinți. Vezi de asemenea: Etimologia cuvântului vlah. Numele de tsintsari
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
secrete, de la Începutul mileniului I, cu misiunea de a “Împăca”, În esența lor spirituală, simbolurile divine ale antichității - zalmoxiene, În cazul României! cu cele creștine) vădește efecte limitate, din moment ce LUPUL SUPREM/ARHETIPAL, AXĂ DEMIURGICĂ A SPIRALEI LUMILOR, Își păstrează, pentru valahi, un chip aproape exclusiv negativ...! Aceasta, În ciuda Încercărilor unor Romulus Vulcănescu, Paul Lazăr Tonciulescu sau Adrian Bucurescu de a-i restabili/restaura “aura” originară...Și, după ei, vin și alți ucenici - dar, din păcate, dacă eficiența “Collegia fabrorum” a fost
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
Burgundia a sosit în Morea. Constantin i-a întâmpinat cu bucurie și i-a luat, fără întârziere, alături de oamenii lui, să prade Grecia Centrală, Beoția și Focida, de la un capăt la celălalt și, spre nord, până la Munțiii Pind din Tesalia, unde valahii și albanezii l-au primit fericiți ca stăpân al lor. Guvernatorul venețian al Vitrinitzei, aflată pe țărm, a trebuit să-și părăsească postul. În același timp, guvernatorul lui Constantin la Vostitza (Aigion), Constantin Cantacuzino, a trecut Golful Corint cu un
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de profet“; c. „vultureasca“ expansiune a Imperiului Otoman la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în mlaștinile de la Rovine“; e. întâlnirea dintre Mircea cel Mare și Baiazid; f. scenă confruntării armiilor la Rovine și biruința Valahilor / Dacoromânilor în fața puhoiului otoman; g. odihnă oștirii valahe sub clar de luna, în vreme ce războinicul fiu al lui Mircea cel Bătrân scrie „pe genunchi“ o carte Doamnei iubite; ÎI : h. „campania“ eroului liric dusă cu „armele“ satirei / pamfletului împotriva împotriva „saltimbancilor
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu lăutari și filozofia
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
sale, parabola cu implicații filozofice, centrată în jurul unor simboluri grave și încărcată de un mesaj cu intenții moraliste precise." (Dinu Kivu, Contemporanul, 29 ianuarie 1982) LUNGĂ POVESTE DE DRAGOSTE, Mai 20, 1982, Teatrul "Maria Filotti", Brăila; Septembrie 20, 1984, Teatrul "Valah", Giurgiu; Ianuarie 25, 1990, Teatrul de stat, Sibiu În dramaturgia acestui prolific autor, care, în felul său original, face o oarecare concurență stării civile, satira și comedia atârnă pe talger parcă mai greu decât drama. Observator ironic al unor moravuri
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
tensiunile sociale, exacerbarea stărilor conflictuale, nevoia de stabilitate, învrăjbirea și împăcarea umană sunt tot atâtea pledoarii transfigurate artistic într-un spectacol politic contemporan." (Din Caietul program al premierei de la Teatrul Maria Filotti, Brăila) SINUCIDEREA UNEI COCHETE, Mai 5, 1994, Teatrul "Valah", Giurgiu BOALĂ INCOMPATIBILĂ (Dragostea și tranziția), Iulie 3, 1996, Teatrul "Toma Caragiu", Ploiești INVAZIA (Onorabila familie), Mai 5, 1996, Teatrul "Radu Stanca", Sibiu ULTIMA DRAGOSTE A LUI DON JUAN, Martie 10, 1998, Centrul Cultural Francez, Iași TARAI, MIREASA LUI IISUS
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
Organizațiile românești din zonă estimează numărul românilor la aproximativ 46.100 persoane (adică 82,2% din populația raionului). Majoritatea românilor preferă să se declare sârbi. Totuși, comparativ cu recensământul din 1991, numărul celor care au optat să se declare drept "valahi" sau "români" în loc de "sârbi" a crescut semnificativ și este așteptat ca numărul acestora să crească în continuare. Bor este un oraș industrial care s-a dezvoltat preponderent după Al doilea Război Mondial. În Bor se află una dintre cele mai
Bor, Serbia () [Corola-website/Science/308208_a_309537]
-
козацьке військо, rusă: Бугское казачье войско) a fost o armată căzăcească care a fost plasată de-a lungul cursului inferior al Bugului. Armata cazacilor de pe Bug își are originile în regimentul de cavalerie otomană format din creștini (cazaci nekrasoviți, sârbi, valahi, bulgari și alții). Acest regiment a trecut de partea rușilor la Hotin în 1769, în timpul războiului ruso-turc din 1768 - 1774). În timpul războiului, efectivele regimentului au fost completate cu soldați de origine ucraineană. După război, regimentul a fost amplasat pe malurile
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
vizau posibilitățile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria. Diplomații români s-au pronunțat împotriva emigrării facultative și, în special, împotriva echilibrului forțat al numărului de emigrați, deoarece România voia să-i păstreze pe loc pe valahii din partea de nord-vest a Bulgariei. Contradicțiile au împiedicat reglementarea rapidă a acestei probleme. Obligându-se să-i despăgubească pe imigranți proprietatea imobiliară urbană a emigranților rămânea proprietatea privată a proprietarilor lor; emigranții păstrau dreptul de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
sudul Franței de azi și peste Pirinei, În Spania, având În componența lor numele sau rădăcina dac, Înrudite Între ele, vorbind probabil aceeași limbă aparțineau fără dubii numeroasei populați de volci din sudul Galiei, o altă formă a numelui de valah, urmași direcți ai pelasgilor. (N. Densușianu, citand din C.I.Liviu). Dar despre asta mai pe larg, În capitolul dedicat numelui de valah. Triburile daursilor locuiau În Dalmația, iar cele ale daoilor și dioilor locuiau În Rodopi (Adrian Lesenciuc, Referenții nordici
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
aceeași limbă aparțineau fără dubii numeroasei populați de volci din sudul Galiei, o altă formă a numelui de valah, urmași direcți ai pelasgilor. (N. Densușianu, citand din C.I.Liviu). Dar despre asta mai pe larg, În capitolul dedicat numelui de valah. Triburile daursilor locuiau În Dalmația, iar cele ale daoilor și dioilor locuiau În Rodopi (Adrian Lesenciuc, Referenții nordici ai cuvântului valah p.4, cf. V. Pârvan, Getica, pag. 519). N.P. Vaidomir (Revista Noi Tracii, nr. 39, noiembrie 1977) amintește câteva
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]