3,233 matches
-
în care ar fi fost mobilizat, în țară la el. Știam că atunci când plecase îi spusese atașatului militar: Puteți conta pe mine. Știu că, în caz de ceva, numai eu sunt cel care mai poate salva situația." Oricum, vederea acelei valize, pe care Cioran stătea cu picioarele în timp ce scria, mă îngrozea de fiecare dată. Avea o manieră cu totul specială de a vedea lucrurile... G.L. Cât timp a durat interesul lui Cioran pentru limba engleză, pentru literatura engleză? S.B. Destul de mult
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
stea în cinci colțuri și visa să se însoare cu o evreică. Țehnovițer și-a îndeplinit cu conștiinciozitate angajamentele căsătoriei convenționale. El și-a adus soția în Occident, iar Marusea a suportat toate cheltuielile și chiar i-a cumpărat o valiză. Curând urmau să se despartă. Țehnovițer pleca cu avionul în Israel. Marusea urma să primească viza americană. Marusea l-a întrebat: - Cum ai să trăișeti tu în Israel? Doar acolo nu sunt decât evrei. - Nu-i nimic, i-a răspuns
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
neglijat în favoarea peliculei gata proiectate. Analiza, prin stil, e aplicată pe stil.) Și mai interesantă sub acest aspect mi se pare cea de-a doua carte inclusă în volumul secund al Operelor, Sonatine, subintitulată, memorabil, Portrete, schițe, fragedii. (Un cuvânt valiză rezultat din mixarea lui fraged cu tragic.) Dedicația e caragialescă prin ricoșeu, dar, fără discuție, caragialescă: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
unor opere ca O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Lolita de Nabokov, Miorița și altele. Nici redescoperirea unor texte uitate, socotite minore și inculcarea cu noi semnificații. Aici se înscrie opera lui Ion Alexandru Brătescu-Voinești. Ca terminologie inedită apare cuvântul valiză "cultură civilizație" cum în articolele din "Revista burgheză" crease cuvântul "libertateordine". Admirația pentru erudiția, vivacitatea și originalitatea limbajului steinhardtian nu exclude, în anumite cazuri, perplexitatea comentatorului. "Nu e cam mult?" se întreabă retoric. Dar contaminat parcă de metoda folosită de
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
și Cristiana Răduță"; apoi, acțiune, multă adrenalină, flash-uri dintr-un trecut aprins. "Cine-i Răduleasca? Să nu-mi aduc aminte de ce făcea în tinerețe", zice ciobanul mioritic Gigi Becali, avertizat de oița bîrsană că nu e de bine cu valiza în turneu; în martie 2005, ne informează biografii divei - poză mare, interzisă minorilor -, s-a sărutat fierbinte cu Daniela Nane într-un film de Sergiu Nicolaescu, așa, ca pentru revistele destinate bărbaților, după aceea - cei care se iubesc se tachinează
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
renumitul Baklanoff, își face bagajele pentru a merge la Berlin. Pentru prima oară, decide să meargă fără soție, cumpărându-și un bilet de tren la clasa I. Nelly îl schimbă pe două la clasa a II-a și își pregătește valiza, acuzându-l de o legătură cu cântăreața Josephine Stransky. Traian scoate hainele, izbucnește o ceartă și soția îl împușcă în cap, pe la spate, în ușa dintre dormitor și salon. Aflată în locuința de la etajul II de pe Lerchenfelderstraße nr. 62-64, Olga
Agenda2006-10-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284836_a_286165]
-
trebui să stea două zile în Tribunal, pentru a ieși apoi pe o ușă lăturalnică. De altfel, o caricatură din presa vremii o înfățișează pe Nelly de mână cu un măcelar care-și hăcuise soția și o băgase într-o valiză. Prin intermediul unui jurnal publicat într-un ziar, preluat și de o gazetă bucureșteană („Memoriile unei femei nenorocite”), va lansa tot felul de acuze la adresa soțului: om rău, fără caracter, pătimaș; o obliga să sorteze timbre și să meargă la meciurile
Agenda2006-10-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284836_a_286165]
-
sat. Gheorghe G. s-a prezentat la Postul de Poliție în data de 9 mai pentru a anunța că autori necunoscuți i-au intrat pe geam în casă, cu o noapte în urmă, și i-au furat banii dintr-o valiză aflată în sufragerie. Oamenii legii nu au avut mult de cercetat pentru a afla identitatea presupusului infractor, întrucât toate urmele duceau la Gabriel S. , de șase ani, din localitate, care a fost identificat în ziua de 19 iunie. Odată ajunși
Agenda2006-25-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/285081_a_286410]
-
plecăm în direcții diferite. Dar toate astea nu au durat multă vreme. A început pe nesimțite - din când în când Michael amuțea, apoi s-a apucat să cerceteze felurite hărți, a scos la iveală ghetele și canadiana îndesate într-o valiză, sub pat. În cele din urmă neliniștea care mocnea în el n-a mai putut fi stăpânită. Era și nu era alături de mine. Picioarele îl duceau pe terenul neted ca-n palmă, dar se îndoiau ca și cum ar fi urcat pieptiș
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
îndeajuns. Trebuia să fie Himalaya și n-aveam să înțeleg de ce până nu ajungeam eu însămi acolo, iar ziua aceea avea să vină, mă asigura Michael. Până atunci, an după an, rucsacul și sacul de dormit își făceau apariția din valiza de sub pat, iar trupul lui Michael pleca după mintea lui, care era deja la șase mii de metri deasupra nivelului mării, în plină ascensiune. Într-un an, Michael s-a hotărât să urce până la Roopkund, un lac aflat un munții
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
într-o cutie goală de ghee. Am încercat să văd ce era în rucsac, dar după ce am scos două cămăși de corp care purtau încă mirosul lui, n-am mai avut putere să merg mai departe. Am pus rucsacul în valiza de sub pat, unde stătuse și înainte. În ziua în care l-am primit, am coborât pe uliță până la prăvălia de paan, pe zidul căreia era înșurubată o cutie de tablă cu un telefon înăuntru. Eram de-ai casei acolo. În fața
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
uriașă pereche de cizme, în contrast nefiresc cu o locuință minusculă... Urcăm apoi în trenul tras de o locomotivă pe cărbuni. Din gara minusculă, păstrând aievea atmosfera de epocă - biroul impiegatului, cu abac și șapcă la vedere, sală de așteptare, valize de lemn și saci de sfoară - îți cumperi biletul, urci în vagonul descoperit, controlorul în uniformă țaristă își face apariția, se trage țignalul și trenul pornește: greoi, în fum înecăcios, dar ce să faci, dacă așa se circula odinioară... * * * Și
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
sprinten în mașină și demară puternic. Pe Elena bătrânul nu o întrebă nimic, în sat se știa că evita cu dispreț să vorbească femeilor, deoarece le considera proaste. Oftă doar, își făcu cruce și luă, aproape opintindu-se, cele două valize destul de voluminoase, Elenei lăsându-i gențile pline până la refuz. Nu făcură decât câțiva pași, când, ca din pământ, le apăru în față bătrâna Tălparu. Își strânse în brațele uscățive nora și, îmbrățișate, plânseră amândouă minute în șir, fără să-și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să se întoarcă în sat, a plecat, tot noaptea, la Canal, în alt capăt a țării. În sat tot s-a întors, dar a mai trebuit multișor Damian să aștepte. A venit într-o uniformă nouă de milițian, cu două valize mari, militare. L-a iertat de toate taică-său, iar trei zile și trei nopți un nepot de peste drum le-a cărat băutură... Cei de la inspectorat s-au opus să-l trimită în comuna natală, dar Florin nu s-a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ar fi spus bunica lor, coborî de la vagonul restaurant, cu două geamantane mari. Se opri, își aprinse o țigară, apoi se îndreptă spre cei doi copii, pe care-i observase probabil încă din ușa vagonului. Se opri în fața acestora, lăsă valizele jos și-și întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
justificându-se puțin rușinat: Bine că stăm la doi, liftul nu mai merge de astă-vară, sunt datorii mari, a spus mama, au vrut să ne taie și căldura... Ușa era descuiată. Intrară încet, atenți să nu facă gălăgie. Bărbatul lăsă valizele într-un colț al holului, se dezbracă de palton, își scoase ghetele, tocite la tocuri, apoi intră în sufragerie, tușind ușor, poate emoționat ori doar pentru a-și drege glasul. Bună seara!... M-am întors... Ce faci? Nu-i răspunse
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să le mai aleg, bag câte unul în fiecare buzunar. Când ies îmi aduce aminte să nu spun cuiva secretul nostru. Dau din cap că da. Gabriela Mateescu Între timp La gară mi-a luat fără nici o vorbă cele două valize (un set de culoarea liliacului, care, pe peronul ponosit de toamnă, părea dintr-un alt film) și le-a așezat ușor neglijent în portbagajul mașinii. A întins mâna spre geanta laptopului, pe care o aveam pe umăr, dar am scuturat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu există șifonier și noptiere; de fapt, singura piesă de mobilier e scaunul de lemn masiv pe care i l-am cumpărat a doua zi după ce auzisem despre fobia lui cu mobila. Și patul, bineînțeles. Mă aplec și trag afară valiza cu colecții. Felicitări scrise de el din fiecare țară pe care a vizitat-o, trimise tot lui. Castana de care s-a împiedicat la prima noastră întâlnire. Furculițele pe care le fura din res tau rantele cu ospătari enervanți. Scrisoarea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
perechi de blugi, două cămăși, mai multe tricouri decât mă așteptam și sin gurul lui costum, pentru interviuri. Toate au umplut o cutie. În cealaltă cutie pentru haine am pus adidașii. Am răs turnat aproa pe tot ce era în valiza colecțiilor în cutia pentru prieteni. Îmi așez șuvița rebelă după ureche. Sar pe pat și mă dez echilibrez puțin, dar nu înainte de a lua tabloul cu palatul Bruckenthal. De tine, tabloule, chiar n-o să-mi fie dor. Îl arunc cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
contul ăsta călătoresc mult. În fiecare săptămână mă întâlnesc cu o mulțime de oameni care nu vor să mă vadă. Aflați că sunt emblematic pentru companie: am cele mai bune și mai mătăsoase costume, un Blackberry negru vibrant și o valiză de laptop din cea mai fină piele de porc. Încalț pantofi italienești, am un ceas greu și părul îngrijit des la cel mai faimos, scump și gay stilist din capitală. Sunt abil și arăt bine în haine de brand. Am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
le clocește mintea. Da cine te ascultă? Că părerea noastră nu contează, nu-i așa? Că doar nu suntem „mari”și „la modă” ca să se intereseze vre-o televiziune de noi. Ce-s proști, să-și dea singuri foc la valiză? Nu, fraților, nu vă așteptați acum să vă bage careva În samă. Peste vre-o doi ani, da, o să-și aducă aminte că au nevoie de voturile voastre, să vedeți atunci, fraților, ce curte or să vă facă. Vai de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își cumpără toți oamenii valize gri sau bleumarin, oare?). Strident și stingher, sacul meu verde. Și eu. Înghesuit pe locul 38. În curând trenul va scrâșni (nu, ăsta e un loc comun!). În curând trenul va icni (sec). În curând trenul va porni (așa rău
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fost frate distant, gomos și permanent inaccesibil, fostă vedetă de ziar fără tiraj, fost fiu renegat de propriul tată, fost posesor de bulldog francez (da, nu știai?), fost. FOST. În sfârșit, bilete de avion. Documentul „alx“ (Alex?) împachetat într-o valiză. Pașaport. Pantofii și cureaua puse pe banda rulantă. — Ai piuit? — Nu. — Nici eu. 11. Eușiel Când eram foarte mici, David și cu mine eram, nici nu știu cum să spun... apropiați, cred. Un corp comun, fascinat de reviste cu Rahan. Tu nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
la franceză... — De ce nu te-apuci de scris? A surâs blând. Copilăros, undeva între „poate“ și „nu se poate“. Ca și cum s-ar fi temut să nu mă supere cu nerăspunsul ei. A plecat. Toate lucrurile ei au încăput în două valize mici, pe care nu m-a lăsat să i le duc eu la taxi. Nici să merg să o ajut să se instaleze. Nici s-o ajut la despachetat. A plecat ca o fetiță care se duce în tabără, la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]