2,308 matches
-
rămîne rigidă; și atunci, prostia ei nu ne mai ajută. Atunci cînd rămîne rigidă, prostia se numește stupiditate, încredere în sine (așa cum se pomenea în discursuri oficiale), instalată veșnic în obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
numește stupiditate, încredere în sine (așa cum se pomenea în discursuri oficiale), instalată veșnic în obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada, festivă și fanfaronă; de altfel aspectul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi și comică, în forma ei de parada, festivă și fanfaronă; de altfel aspectul comic al vieții face oricum parte din circul vanității; el se arătă atunci că disproporție între fond și formă, între sens și expresie: așa sînt, de pildă, unii artiști sau creatori, atît de devotați cauzei lor, încît nu-și văd împlinirea vocației decît aspirînd cu insistență la funcția de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
devenit vanitos, mi-au primit publicațiile, a vorbit despre mine la Radio d. Perpessicius ănsusi și m-am ănjurat, ăn scris, ca de la egal la egal, cu fostul meu profesor, d. Pompiliu Constantinescu. Dar despre faptul că am scris din vanitate am vorbit pe larg an Nu. Astăzi disprețuiesc prea sincer pe toți literații și neliteratii, ca să mai pun accentul pe vanitatea literară. Mai scriu ansa din deprindere; dintr-un obicei prost; dintr-un viciu contractat din copilărie. Și am să
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
ca de la egal la egal, cu fostul meu profesor, d. Pompiliu Constantinescu. Dar despre faptul că am scris din vanitate am vorbit pe larg an Nu. Astăzi disprețuiesc prea sincer pe toți literații și neliteratii, ca să mai pun accentul pe vanitatea literară. Mai scriu ansa din deprindere; dintr-un obicei prost; dintr-un viciu contractat din copilărie. Și am să mai scriu pentru că, neputând face politică și nefiind filosof, trebuie să-mi trec timpul cu ceva până la moarte, ca s-o
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
vocația iluminista a enciclopedismului (cunoștea șapte limbi și era în largul lui, în sensul cel mai temeinic cu putință, în cultura ebraică, rusă, franceza și germană), dar nu asta mi se pare important. Enciclopedismul poate fi simplu cabinet de curiozități, vanitate de colecționar ori orgoliu de novice. Lévinas a mediat între aceste culturi și limbi diferite, a distilat din detaliile lor greu accesibile celor doar superficial familiarizați cu ele, o teorie care are greutatea universalismului. Morală pe care o propune el
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
cvasiimaginar, sau momentul îngenunchierii lui Willy Brandt în fața memorialului victimelor revoltei din ghettoul varșovian...). Episoadele autobiografice șunt rarissime în această cronică a veacului pe care Günter Grass îl considera din titlu ca fiind "al lui". Opțiunea nu este expresia unei vanități scriitoricești, cît a convingerii autorului că, prin personajele ce-i poartă propria voce, ar putea transla în structura epicului, în formula prozei scurte, sedimentele unor întîmplări de referință din timpul acestui veac. Günter Grass a depus un vădit efort spre
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
supt economia de stat, continuă să stoarcă bugetul statului, adunând averi colosale. Un viciu dezagreabil al comunismului (pe toate meridianele) a fost și refuzul de a-și recunoaște erorile. Ideologia nu pornise așa din start, fondatorii nu au avut absurda vanitate de a pretinde că nu pot greși, își corectau judecățile, ca toți oamenii de știință adevărați. Probabil că această idiosincrasie a inaugurat-o cu adevărat Stalin, un diletant megaorgolios, în carnea căruia de timpuriu a crescut bronzul statuii. Înscris în
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
asemenea caracterizare e departe de a diagnostica exact proiectul meu critic. Dar, din moment ce aceasta pare să fie convingerea lui Paul Cernat, e de prisos să încerc să i-o schimb (și asta tocmai într-un articol care-l vizează). Neavând vanități (am oroare de ele pe măsură ce le constat înflorirea la tot mai mulți colegi ai mei de magistratură), îmi asum jovial formularea și trec mai departe. Dincolo de asemenea etichete și de altele mai grave, lansate, de astă dată, în gol (nu
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
unei vaste culturi folosite inteligent și uneori busculate creator, deci pentru pedagogia actului critic. Mai puțin, desigur, pentru morala actului critic, despre care colegii săi aveau încă dinainte de război o părere destul de modestă (Sebastian îl consideră „muncit adesea de copilărești vanități”, iar critica lui e „plină de rezerve mintale și de prudențe tactice”, Ralea îl acuză de „eclectism, utilizând toate metodele posibile”, Lovinescu îi găsește „o lamentabilă instabilitate de caracter” și îl consideră „un susceptibil stăpânit de mari ambițiuni” etc.). Schimbarea
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
măcar cîteva. Dacă nu de alta, măcar pentru prestația „psihologică” din poezia ei,2 fiindcă nici o altă româncă n-a făcut atîtea aroganțe în poezie și n-a profesat la modul ostentativ, ba încă și cu un orgoliu suveran, „dragostea vanitate”; și nici nu și-a exaltat complexele dominatoare, „imperiale”, pînă la a-i face pe iubiți și admiratori sclavi numai buni (și buni numai) de biciut (și de alta nu). Probabil va fi avut și o viață aventuroasă, dar despre
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
omul lipsit de facultăți intelectuale. La el, prostia e mai degrabă spiritul critic infatuat. Chiar dau peste citate edificatoare, pe care la lectură le scăpasem din vedere, dar acum mă fac să tresar: „deprindere vicioasă, de natură să încurajeze egolatria, vanitatea, euforia deșteptăciunii proprii”, „o formă de infantilism mental”, „o râzgâiere a minții, ca formă de proastă creștere intelectuală”. De toate astea nu știu cât sunt de străin. La drept vorbind, m-aș mira să fiu. Alarmată de cât costă gazul, T spune
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
avea cîștig de cauză se numește babilonie: confuzie în gîndire, amestec între specii, metisaj între indivizi, ștergerea diferențelor. O promiscuitate generală în numele egalității. A patra trăsătură e că pedala pe care apasă Diavolul spre a-și subjuga victimele poartă numele vanității. Sentimentul prin care ne îndrăcim e orgoliul, iar efectele lui se petrec pe ascuns și pe nesimțite, tocmai de aceea dracului îi surîde întunericul și actele sv`rșite în incinta culiselor. Un energumen de vibrație joasă care te excită fără
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
de căldicelele lui Matei Călinescu sau de defazările Gabrielei Adameșteanu, cu toate acestea, deci, Monica Lovinescu oferă șansa unei refaceri, oricât de tardivă. Se bucură de refuzul lui Goma de a prelua un institut oferit de Ion Iliescu, așteaptă ca vanitatea lui Țepeneag și Tănase să se dilueze (îi numește chiar „fanatici ai propriei persoane”), crede că Gabriela Adameșteanu nu va condamna definitiv, și nedrept, toxicitatea interbelicului, ci pe cea a comunismului. Iritările ei aparțin mai degrabă unei mame ocrotitoare ce
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
ajuns în spațiul cosmic fiindcă a reușit să întreacă fiara în tortură și cruzime. 702. Judecata cea mai dreaptă este aceea care nu include dreptul nimănui. 703. Ne considerăm în mod eronat stăpânii acestei lumi crezând că dacă stăpânim anumite vanități și ierarhii sociale stăpânim și lumea. 704. Ce altceva rămâne din noi decât Cuvântul Lui Dumnezeu pe care l-am trăit vrând nevrând o viață? 705. Vor mai exista stele în urma Iluziei Vieții? 706. Imaginea poate înlocui multe cuvinte dar
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
răstoarne bruma de societate liberă pe care o aveam, pentru ca subiectul să fie imediat abandonat și lăsat în așteptare până spre finalul cărții. Acest loc final spune că avem un „neo-feudalism“ (de acord, o maimuțăreală capitalistă cu instrumente, scopuri și vanități precarolingiene). Până aici, grămezi de argumente arată cum apariția libertății este o raritate istorică întâmplătoare, adesea un echivoc cultural, că teoriile progresului ei necesar sunt contrafactuale, că nici construcțiile noastre culturale, nici datele noastre biologice sau comportamentale nu ne trimit
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
instituția impresariatului și structurile de promoționare a produsului artistic. Pînă acum un an lipseau pînă și revistele de artă, gol umplut parțial în acest moment, umplut însă într-o formulă autistă, în care, cu puține excepții, se promovează mai curînd vanități editoriale decît semnalele fenomenului însuși. Cîțiva pași hotărîtori în ceea ce privește eliberarea artistului din captivitatea unei relații stereotipe s-au făcut, totuși, o dată cu înființarea magazinelor de antichități, în spațiile cărora arta, inclusiv cea contemporană, circulă destul de alert, chiar dacă într-o formă nesistematizată
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
precum și în registrul de stare civilă al orașului. Eroarea, apărută în acte mai tîrziu, n-a fost corectată de P.P. Negulescu: "Este greu de spus ce l-a determinat să accepte această schimbare a datei de naștere. Poate o ușoară vanitate - care adesea încearcă și marile personalități -, aceea de a apărea ca un copil și un adolescent precoce, poate dorința de a nu fi deranjat încă de la începutul studiilor universitare de recrutare, de satisfacerea serviciului militar." Dovezile aduse de cercetător nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
vede totul mai dezinteresat și mai clar. Dar nu este vorba doar de o circumstanță administrativ-teritorială. Detașarea face parte din însăși metoda critică a lui Ion Simuț. El lasă deoparte, când se ocupă de literatură, ceea ține de proza vieții: vanitate, dorință de răzbunare, recunoștință, solidaritate etc. Ion Simuț intră purificat și respectuos în spațiul literaturii, ca într-o biserică. Niciodată nu surprinzi la el acea familiaritate insolentă cu textul pe care o afișează alți critici (crezând că astfel își etalează
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
Jupiter Tonans -/ pe ruperi de plasmă/ și furioasă/ glorie-a sîngelui/ strig dintre secoli/ punte pulsînd în/ numenul pur -/ mi se dezleagă/ inima-n ceruri/ văd cu arterele/ rupte-n azur!" (Sînt de varga). Sau acest extaz grevat pe o vanitate mixtă, somatic-spirituală, șocant prin decantarea de euforii fiziologice: "toate ființele nemuritoare/ se-mbată-n mine/ ca-ntr-un singur duh -/ nu mai există-n cer/ nici o putință/ nici un extaz/ în care nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Cronicar Curele paralele Judith Mészáros e o excentrică în sensul etimologic al cuvîntului: o personalitate neînseriabilă, trăind poezia cu o fervoare și o forță expresivă rare, dar fără nici o dorință de publicitate, onoruri, relații. Ignoră lumea literară, cu vanitățile, imposturile, ambițiile și concurențele ei, fără să-i pese că e - cu unele excepții - ignorată de cei ce stabilesc clasamente, eșaloane și împart superlative. De exemplu, dacă membrii juriului ce acordă premiile Uniunii ar dezvălui felul cum se pune în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
nobiliară de, nici ziua de 10 Mai, care marchează înscăunarea regelui, apariția cărții și aniversarea autorului, e derutantă prin ostentație ca o femeie care face risipă de parfum și de bijuterii. La prima vedere obiectul-carte lasă o impresie de nesățioasă vanitate. Dar poezia? "Scriu cu litere kilometrice cu versuri kilometrice cu sentimente și idei kilometrice" - iată o mărturisire, o posibilă profesiune de credință. Un poet al cantității, al multului, terorizat de teama de a nu fi spus niciodată destul. Poezia lui
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
dovedit de multe ori necugetate. Cea mai convingătoare pledoarie pentru utilitatea colecției de cronici sau cronichete o face Al. Cistelecan în Top-ten (recenzii rapide), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000, invocînd din capul locului "bovarismul sintezei" din oricare "culegere de recenzioare" și "vanitatea" foiletonului. Precaut, autorul nu se lasă purtat prea tare de "metonimicul" "vis de glorie al recenziei", dar conștient că există o regulă și în acest joc, așa cum sînt și limite, admite și chiar jubilează în fața virtuților foiletonisticii. Foiletonul presupune "discernămînt
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
ziduri înălțate pînă la cer, definitiv de netrecut. Știind exact cine este chipul din oglindă, acel "altcineva", a putut să-și stabilească, și să-și asume, deciziile, proiectele, prioritățile, traiectoria. Disciplina interioară i-a dublat disciplina profesională, i-a temperat vanitățile și i-a exacerbat vocația. Mi-a plăcut, cîndva, să mă joc și să privesc în jur cum privește el. Atent, cu toate antenele conectate. Fiecare reacție poate fi importantă, cîndva. Acum cîțiva ani, am stat de vorbă cîteva zile
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
este pretențios și nepotrivit) vorbesc despre iubire, prietenie, moarte, familie, natură, Dumnezeu, tinerețe, singurătate, putere, ignoranță, cultură etc. uneori fiind simple gânduri, întrebări sau paradoxuri, alteori dezvoltând scheme, silogisme sau doar... sfaturi vestimentare și preferințe culinare. Unele reflecții cuceresc instantaneu: "vanitatea este mândria orgoliului", "în prietenie muști și mănânci din prietenul tău", "a fi un cuplu înseamnă a fi singur în celălalt", "moartea are vocația studiului detaliului", "carnea este un animal fricos care viețuiește parazit pe noi", altele au fost spuse
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]