582 matches
-
lumea nici n-a privit ! Încercat-am să fac din ruină - mașină, din mireasă - o casă, dintr-un dor - un cuptor și din mine - un tine... dar omul vrea azi ce nu poate avea cât trăiește. Dar toate aceste porniri vanitoase au fost cântărite în timp și în spațiu ? A fost omul de-atunci ce vrea să fie acum ? A fost timp căutând printre oase rătăcind între boare și fum ? Nimeni nu poate să-ngroape-n ascuns un timp ce A
R Ă T Ă C I R I... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373258_a_374587]
-
și laude ce parvin de la acoliții lui, decât să facă un mic gest prin care să demonstreze măcar a acceptarea minimă a democrației. Știindu-se, de altfel, că acceptarea este primul pas al înțelegerii, domnul premier refuză tacticos, vârtos și vanitos, căci un astfel de procedeu nu i-ar aduce lui niciun avantaj (având altele foarte bine știute și arhicunoscute de el, încă de când soim al patriei fiind era drag „conducătorului ’iubit al epocii de aur”. Din prea multa infatuare el
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
oficios și cu titlu personal. Privită din marile capitale europene, politica externă a domnitorilor din Principate părea derizorie, comandată de Poartă sau atașată manevrelor de culise. Viziunea este alta de la Iași și București (chiar și pentru unii fanarioți mai puțin „vanitoși” ajunși în scaunul domniei), de unde orice acțiune în plan extern, fie ea și subterană, se confunda cu exercitarea unui drept interzis abuziv de Poartă. Cine urmărește cu atenție relațiile externe ale Principatelor Române (oficiale prin ordine ale Porții, oficioase sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
bărbați ce Întrupau această „instituție vagă, la fel de ciudată ca și duelul”, tocmai „prin păduri și pe malul lacurilor Lumii Noi”. Legilor dandysmului (care e, după același Baudelaire, o instituție În afara legilor) li se supun toți membrii castei, oriunde pe mapamond. „Vanitoși și superbi, distanți, cocheți, stârnind dorința, aceștia sunt - nomazi sau sedentari - dandy-i lui Fromentin.” 2 Un tânăr cântând lasciv și provocator din fluier Într-o cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ei. Brummell tc "Brummell " George Bryan Brummell (1778-1831). Cum am lăsat deja să se Înțeleagă, adevărata poveste a dandysmului Începe În Anglia o dată cu intrarea În viața mondenă a unui tânăr cu totul neobișnuit. „Bărbat de trei ori valoros, Întrucât era vanitos, englez și dandy”, „cel mai mare dandy al vremii sale și al tuturor timpurilor”, „dandysmul Însuși”, „tipul desăvârșit al frivolității elegante”, „o individualitate dintre cele mai rare” - scrie sufocându-se cu superlativele Barbey d’Aurevilly. Nu e singurul. Lui Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Marcel Proust e „unul dintre acei tinerei din lumea bună care suferă de literatură, de slăbiciuni elegiace, de mici nimicuri de eleganță și subtilitate, de tandreți vane, de flirturi, cu un stil prețios și pretențios”3. Așadar, un simplu dandy vanitos și ușuratic? Un veleitar fără leac? Chiar dacă atunci când Lorrain scrie cele de mai sus În Le Figaro, deci În 1896, Proust nu e Încă un nume În lumea literelor franceze, chiar dacă André Gide Își va reproșa mereu că a respins
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Frumoși. Egocentrat cu fervoare, un dandy Împarte lumea În două: el și ceilalți, pentru care, evident, nutrește un dispreț suveran sau, În cele mai bune cazuri, in-diferență. Tot ce nu este eu nu Îl interesează și, În consecință, orgolios și vanitos, Își păstrează distanța față de produsele „de serie”, uniformizatoare, chiar riscând să rămână singur. Dar această Întreagă problemă „de fond” e pusă În scenă, ca un adevărat spectacol, În fața oglinzii (la propriu și la figurat), uzând de principiile unei doctrine a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
realitatea. Comportamentul său trădează o lipsă de Înțelegere a relațiilor interumane, Îndepărtarea de viață, uitarea cerințelor acesteia, a Îndatoririlor sale de om1. Alți autori, mai aplecați spre interpretări sociopsihologice, Îi refuză dandysmului și aura de Narcis, dar și tinicheaua de vanitos. Într-un spirit ceva mai pedestru, ei deslușesc În dandy produsul tipic al unei societăți În care clasele se reașază precum plăcile tectonice. De cele mai multe ori descins din burghezie, cum s-a văzut deja În excursul nostru istoric, el Încearcă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
A cădea În indistinctul indivizilor de serie e sinonim cu prăbușirea În infernul banalității: supremă declasare, suprem dezastru! Diferența marcantă față de ceilalți, ca, de altfel, și unicitatea pot fi resimțite, crede Emilien Carassus, În două moduri distincte. Unul ar aparține vanitoșilor pur și simplu, celor care se beatifică În cultul propriului eu, amorțiți În autoadorare, oarecum pasivi, acceptând firesc faptul de a fi altfel. Percepută fie ca „esență superioară”, dăruită de zei, fie, dimpotrivă, ca blestem divin, ca stigmat, această diferență
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pasivi, acceptând firesc faptul de a fi altfel. Percepută fie ca „esență superioară”, dăruită de zei, fie, dimpotrivă, ca blestem divin, ca stigmat, această diferență apare ca un dat natural, asumat și trăit În consecință fără efort. Independent de voința vanitoșilor, Însemnele distincției lor sunt atât de puternice, Încât ceilalți Îi recunosc ca atare. Dandy-ul, În schimb, profesând, cum s-a mai spus, un cult de sine activ, ostentativ, „crede că diferența trebuie dovedită, arătată și că, În consecință, ea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ea e Înconjurată de lume, mereu pusă pe fapte, clarvăzătoare, iar diadema stă la locul cuvenit, Înfrumusețând-o. Trebuia să spunem toate acestea Înainte de a vorbi despre dandysm, fruct al vanității pe care am Înfierat-o atâta și al marelui vanitos George Brummell. II Atunci când vanitatea e satisfăcută și când se manifestă În consecință, ea se preschimbă În trufie. Nume destul de impertinent, pe care ipocriții modestiei (adică toată lumea) l-au inventat de teama sentimentelor adevărate. Ar fi, de aceea, o greșeală
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe care Îl inspiră și expiră nu Îi face să fie decât un palid reflex al dandysmului. Oricât dezgust ar afișa, oricât s-ar Înmănușa cu alb până la coate, patria lui Richelieu nu va naște nici un Brummell. III Cei doi vanitoși celebri pot fi asemănați prin trufia comună, universală, atât de omenească; dar ei se deosebesc prin fiziologia unei rase, prin geniul unei societăți. Primul aparține acestei rase nervo-sangvine a Franței, care merge până la limită În intensitatea elanurilor sale. Celălalt descinde
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
partid - cruzimile lui Chamfort Împotriva lui Richelieu. L-a atacat cu mintea sa incisivă, strălucitoare și veninoasă, cum ai străpunge cu un stilet de cristal otrăvit. Astfel, Chamfort - oricât de ateu ar fi fost - a purtat jugul ideii creștine și, vanitos el Însuși, n-a știut să Îngăduie sentimentului de care suferea să dăruiască fericire altora. Căci Richelieu, ca Brummell, de altfel - ba chiar mai mult decât acesta -, a cunoscut toate Întruchipările gloriei și plăcerii Îndeobște Închipuite. Amândoi, supunându-se instinctelor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Scrisori un tratat al gentlemanului, așa cum Machiavelli dăduse Principele, nu atât inventând o regulă, ci mai mult descriind obiceiul, Chesterfield deci e Încă destul de legat de conveniență. Iar Marlborough, cu frumusețea sa de femeie orgolioasă, e mai degrabă lacom decât vanitos. Singur Bolingbroke le-o ia Înainte cu totul, ca un adevărat dandy al vremilor din urmă. Are ceva din Îndrăzneala acestuia În conduită, o impertinență somptuoasă, o preocupare pentru efectul exterior și o vanitate permanentă. Ne aducem aminte cum a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
altceva decât zgomot Într-o tăcere și trebuie să hrănească pe veci visarea, tulburând gândirea. Cum să nu fii totuși izbit de acest val de glorie căzând peste un bărbat atât de Înzestrat ca Brummell, de trei ori valoros: era vanitos, englez și dandy! Ca toți oamenii pozitivi care nu se Îndepărtează de ei Înșiși și nu au credință și voință decât pentru desfătările imediate, nici Brummell nu și-a dorit vreodată altceva; și le-a avut din belșug! Destinul l-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sufocată de tot felul de prejudecăți? Dar dacă voiai să rămâi tu Însuți Într-un asemenea mediu? Abia erai luat În seamă de câteva suflete Înalte, rămase necorupte și mari2. În rest - vai! - doar un biet, improbabil pudic. Dar ești vanitos, vrei confirmarea celorlalți; mișcare plină de farmec a sufletului omenesc, prea mult calomniată. Poate aici ar trebui căutată Întreaga afectare a dandysmului. De fapt, el nu ar fi decât grația care se falsifică pentru a fi mai bine percepută Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe Richelieu și l-am opus lui Brummell, pentru a face mai sensibilă diferența lor prin societate și rasă, așa cum erau cei doi vanitoși, zidiți pe același pilon. Richelieu avea În fond coarda dandysmului, dar vibrația ei era acoperită de altele mai puternice. Încă un precursor al dandysmului, asemeni lui Richelieu, Înainte chiar ca fenomenul ca atare să fie numit dandysm și ca observatorii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prin naștere, devine mai diafană și tandră, cu atât trebuie să sporești respectul și să te faci de nepătruns, Învelindu-te cu el. Niciodată Lauzun nu a uitat această lege În tête à tête-urile cele mai Îmbătătoare pentru un bărbat vanitos ca el, ambițios, Îndrăgostit (poate că era...; libertinii sunt capabili de orice, chiar să iubească fete de 43 de ani). De altfel, există În vanitatea prea ațâțată o inflamare ce seamănă diavolește de mult cu iubirea. Diavolește e cuvântul potrivit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu numai că nu s-ar putea încredința fără risc unei singure persoane, dar nici măcar unui consiliu sau senat, și care n-ar fi nicăieri atât de periculoasă ca în mâinile unui om care ar fi destul de nesocotit și de vanitos încât să se considere demn de ea". Apud. Paul Johnson, Dușmanii societății, Editura Humanitas, București, 2013, p. 95. Am folosit un citat din Smith tocmai pentru a pune în evidență capacitatea umană de a perturba ciclul economic prin intervenții în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
acest fel, agenții unei demonstrații, ceea ce le condiționează strict conduita dramatică. În rest, aplombul și scăpărarea unor replici întrețin o spectaculozitate de salon. „Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche, Victorien Sardou, ceea ce, însă, nu diminuează cu nimic originalitatea frapantă a unei opere de fulgerări geniale. Coabitează, în comediile lui, ariviști și mitocani, fandosiți, vanitoși și amorali. Lipsa de scrupule și nepăsarea, coruptibilitatea, prețiozitatea ridicolă, gogomănia sunt metehne ale acestor creaturi care viețuiesc în inerție și mimetism. Idei mari și generoase, dar degradate acum și pervertite, au caraghioase oglindiri în tărtăcuța lor buimacă. În râsul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare despre patrie și propășire pentru a se aburca în poziția jinduită. Retorica lui convulsivă, ditirambică nu-l ajută, și nici alte tertipuri, deoarece până la urmă alesul va fi Agamiță Dandanache
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
dezvoltând, într-un luxuriant decorativism de epocă, tema reîntoarcerii, face din protagonist un iremediabil condamnat, captivul unei iluzii. Marile romane ale lui B. țin de metaistorie, alegând „cuvinte posedate de stări”. Scrisul său confirmă o vocație nemilos concurată de erupțiile vanitoase ale unui prozator confiscat inițial de lăcomia realului, și mai apoi de parada erudiției. O dreaptă ierarhizare a valorilor literare românești, dincolo de flama adversităților, nu poate ocoli „testul Barbu” (Mihai Ungheanu). Eugen Barbu e un nuvelist de mijloace variate epice
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]