3,120 matches
-
familie, ceea ce și face.) August 1266 - Prințul imperial Koreyasu (fiul lui Munetaka) este trimis la Kamakura și numit shogun până în anul 1289. 1268 - Hojo Tokimune devine Shikken și regent. 1268 - Khublai Khan trimite soli în Japonia cerând japonezilor să devină vasali ai statului Mongol. Hojo Tokimune refuză și îi alungă pe soli. 1272 - Go-Saga moare. În testamentul său lasă majoritatea proprietăților și averea lui Kameyama, în loc de Go-Fukakusa (fiul său mai mare) dupa cum era obiceiul. Urmează o luptă acerbă pentru putere
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
al III-lea (n. cca. 997-d. 1069), supranumit cel Bărbos, a fost fiul mai mare al lui Gothelo I, duce al Lorenei Superioare și Inferioare. Prin moștenire, Godefroy a fost conte de Verdun și a devenit markgraf de Anvers, ca vasal al Lorenei Inferioare. Împăratul Henric al III-lea l-a autorizat să succedeze tatălui său ca duce de Lorena Superioară în 1044, însă i-a refuzat titlul ducal al Lorenei Inferioare, dat fiind că împăratul se temea de puterea unui
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
pe Boleslav I la demnitatea de "patricius" sau "premergător al națiunii romane". Acest episod a fost mult timp un subiect de dezbateri aprinse între istorici. Unii istorici văd acest lucru ca pe un act de favoare între un împărat și vasalul acestuia, alții ca pe un gest de prietenie între egali. Istoricii se întreabă dacă nu cumva coroana imperială pe capul lui Boleslav ar putea înseamna că împăratul l-a încoronat Duce al Poloniei. Majoritatea istoricilor moderni răspund negativ la această
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
dinastia Safavidă din Persia. Șahul Ismail a trimis un sol venețienilor prin Siria, invitându-i să se alăture și să recupereze teritoriul luat de la ei de Poartă. După bătălia de Chaldiran în 1514, Selim i-a atacat pe dulkadirizi, un vasal egiptean, și a trimis cu capul mamelucilor sultanului Al-Ashraf Qansuh al-Ghawri. Asigurați acum împotriva șahului Ismail I, în 1516 a strâns o armată mare cu scopul de a cuceri Egiptul. Războiul a început în 1515, care a dus la încorporarea
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
coroana regală. El a stimulat revolta în curs de desfășurare în Saxonia, care l-a forțat pe Henric al IV-lea să se retragă în acea regiune, iar regele polonez a profitat de ocazie pentru a lansa o invazie împotriva vasalului lui Henric, Vratislav al II-lea de Boemia, alături de un aliat din partea Marelui Prinț Vladimir al II-lea Monomakh de la Kiev. Datorită sprijinului papal în Sfântul Imperiu Roman, Boleslav a câștigat coroana regală a Poloniei: în ziua de Crăciun din
Boleslav al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330614_a_331943]
-
din membrii marcanți ai primei cruciade, hotărăște că nu se poate mulțumi doar cu iertarea tuturor păcatelor și cele două fortărețe primite (Tortose și portul Laodiceea) și începe a-și croi propriul său fief vizând întregul Emirat de Tripoli, stat vasal Fatimizilor, țintă propusă încă din 1096 când mărșăluia spre Ierusalim. În august 1101 face prima încercare de a cuceri teritoriu. Lângă orașul Merzifun trupele sale, însetate și epuizate de lungul marș, sunt masacrate de Kilij Arslan. Raymond nu abandonează ideea
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
al cadeților familiei. Schimbarea familiei domnitoare reprezintă și o schimbare a politicii. Noii conți nu mai continuă sprijinirea Genovei, ba chiar, într-un conflict al acesteia cu Veneția pentru sferele de influență în Orient, Bohémond al III-lea interzice amestecul vasalilor săi genovezi în conflict. Henri Embriaco, senior de Gibelet, în virtutea originii sale genoveze, încalcă ordinul și trimite trupe. Reacția suzeranului său a fost extrem de dură, iar numai intervenția promptă a conaționalilor săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
Contele nu își ține cuvântul și îi orbește pe oamenii lui Guy. Guy , fratele și vărul său sunt arestați și duși în fortăreața Nephin unde sunt îngropați până la gât și lăsați să moară de foame. Oribilul gest creează rumoare între vasalii lui Bohémond care se solidarizează cu seniorul asasinat. Aceștia se strâng în orașul Tyr de unde pornesc împotriva contelui pentru a cere socoteală. Bohémond cucerește Gibelet însă este obligat de vasalii săi să-l restituie familiei Embriaco. Tot acest conflict se
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
lăsați să moară de foame. Oribilul gest creează rumoare între vasalii lui Bohémond care se solidarizează cu seniorul asasinat. Aceștia se strâng în orașul Tyr de unde pornesc împotriva contelui pentru a cere socoteală. Bohémond cucerește Gibelet însă este obligat de vasalii săi să-l restituie familiei Embriaco. Tot acest conflict se petrece pe fondul reluării ofensivei mamelucilor pentru recucerirea teritoriilor creștine. Pe 18 mai 1268, după numai două zile de asediu, garnizoana de 8000 de soldați predau Antiohia lui Bairbas I
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
pe Ioan Șișman în 1356 și pe Ioan Asan al V-lea înainte de 1359. Ultimul fiu care a supraviețuit din prima sa căsătorie, împăratul asociat Ioan Srațimir, a devenit independent în preajma anului 1356; iar controlul lui Ioan Alexandru asupra altor vasali puternici, cum ar fi voievodul Țării Românești și Dobrogei, care își urmau propriile politici externe, a slăbit și mai mult. De la jumătatea secolului al XIV-lea, Bulgaria a căzut pradă aspirațiilor regelui Angevin Ludovic I al Ungariei, care a anexat
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
Dobrogei, care își urmau propriile politici externe, a slăbit și mai mult. De la jumătatea secolului al XIV-lea, Bulgaria a căzut pradă aspirațiilor regelui Angevin Ludovic I al Ungariei, care a anexat Moldova în 1352 și a înființat un principat vasal acolo (vezi Dragoș al Moldovei), și apoi a cucerit Vidinul în 1365, și i-a luat prizonieri pe Ioan Srațimir și familia lui. Între timp, bulgarii și bizantinii s-au mai luptat odată în 1364. În 1366, când împăratul Ioan
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
avere, existența în Albania epocii elenistice a populației libere, a pauperilor și aristocrației, a sclavilor bisericii si preoților păgâni. Albanii aveau monedă și monetărie proprie, armată și rege. În sec. I-II î.e.n. regii albani au devenit pentru scurt timp vasalii Imperiului Armeniei Mari, în vremea lui Tigranes al II-lea, cel Mare. Acest a anexat și regiuni întinse locuite de albani și de triburile ibere. În anii 60 ai secolului I î.e.n. albanii, ca și alte populații din Transcaucazia, au
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
episodul acesta să fie dat uitării. La 26 septembrie 1371, turcii au zdrobit, lângă Černomen, milițiile despotului sârb Ioan Ugliješa. Statul otoman prindea puteri și, în cele din urmă, în primăvara anului 1373, Ioan V s-a recunoscut pe sine vasal al sultanului Murad I. Titlul de ,autocrator al romeilor’’ a devenit, de acum încolo, o ficțiune chiar și din punct de vedere juridic: care autocrat mai depune jurământul de vasalitate în fața unui străin! De acum, basileul trebuia să participe, împreună cu
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de moșii, printre care și Zaventem. Alți proprietari
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
de slab era apărat Kőszegul. Cu toate acestea, datorită conducerii curajoase a căpitanul croat Nikola Jurisic, orașul a respins toate atacurile. Ferdinand și Soliman au semnat un tratat de pace. Ioan Zapolya a fost recunoscut ca rege al Ungariei și vasal otoman. Cu toate acestea, turcii au recunoscut teritoriului sub regulă habsburgică. Acest tratat nu i-a mulțumit nici pe Ferdinand, nici pe Ioan Zapolya. Ferdinand a hotărât să îi dea o lovitură decisivă lui Ioan prin trimiterea „generalilor celor mai
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
a fost nevoit să uite divergențele sale cu regele poloniei Casimir IV Jagiellon. În 1485, în schimbul unei alianțe antiotomane, având ca scop recucerirea Chiliei și Cetății Albe, Ștefan cel Mare a depus "Jurământul de la Colomeea", prin care se recunoștea drept vasal al regelui Poloniei pentru provincia Pocuția. Spre deosebire de Principatul Moldovei, care era teritoriu independent, Pocuția, deși controlată de domnitorii moldoveni între 1387 și 1532, făcea parte de drept din regatul Polonei, pentru care regii puternici puteau cere domnitorilor slabi un omagiu
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
regiune trebuia să-l urmeze pe rege. Suzeranitatea regelui Poloniei nu se transmitea și asupra Moldovei, fiind vorba de o suzeranitate personală între Casimir și Ștefan, nu între țări independente. Totuși, ea putea servi ca pretext de înlăturare a unui vasal infidel drept încercare de a modifica statutul Moldovei prin înscăunarea unui alt nobil. Casimir s-a stins în curând din viața, lăsând cinci fii: Casimir, care în loc să devină rege a ales o viață clerică, Vladislav II, care prin căsătorie a
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
a început în 1244. Ioan I d'Avesnes și Guillaume de Dampierre, frați vitregi, s-au aflat în dispută până când regele Ludovic al IX-lea al Franței a intervenit în 1246. Monarhul francez a oferit Hainaut (deși acesta nu era vasal al coroanei Franței) lui Ioan d'Avesnes, iar Flandra lui Guillaume de Dampierre. În baza acestei hotărâri, Margareta a oferit stăpânirea asupra Flandrei lui Guillaume în 1247, însă nu a cedat stăpânirea asupra Hainaut lui Ioan d'Avesnes. În 1251
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
în mare parte de triburi geto-dace. Chiar și sub stăpânirea persană, cetățile grecești au influențat semnificativ comerțul dintre mare și Dacia, marcând progresul comerțului dacilor și a civilizației acestora. În circa 330, Alexandru cel Mare i-a înfrânt pe tracii vasali ai perșilor, și a ocupat Dobrogea, imperiul său ajungând până la Dunăre. În 322, anul destrămării imperiului lui Alexandru, Dobrogea este inclusă în regatul macedonian, iar geto-dacii își reiau autonomia locală de care dispuneau pe vremea perșilor. Ulterior, cetățile grecești dobrogene
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Nesebăr) la sud. În 1346, fiii lui Balică, Dobrotici si Teodor, se implică în luptele dinastice din Imperiul Bizantin de partea împărătesei Ana de Savoia. Din cauza aceasta, în 1347, din ordinul împăratului Ioan V Paleologul, emirul Bahud din Umur, un vasal al Bizanțului, conduce o expediție împotriva lui Balică, în timp ce dromoanele bizantine atacă porturile de la Marea Neagră. Balică și Teodor mor în timpul confruntării, Dobrotici devine conducător. Între 1352-1359, odată cu scaderea puterii Hoardei de Aur, Țara Românească ia în stăpânire gurile Dunării cu
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
european, a arhitecturii, legislației și organizațiilor și reformei agrare de inspirație occidentală. La un moment dat în timpul domniei lui Mahmud, sultanul a intrat în conflict cu Wăli al Egiptului și Sudanului, Muhammad Ali, care era din punct de vedere legal vasal al Imperiului Otoman. Sultanul i-a cerut lui Muhammad Ali să se alăture luptei pentru înfrângerea rebeliunii grecilor, dar nu a plătit prețul pe care îl ceruse egipteanul pentru intervenția trupelor sale. în 1831, Muhammad Ali a declarat război suzeranului
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
episcopului din Passau, în Bavaria Inferioară. "" prezintă povestea Kriemhildei, o prințesă burgundă din Worms. Deoarece Dancrat, părintele ei, este mort, ea se află sub tutela fraților săi Gunther, Gernot și Giselher. Un personaj important la curte este Hagen din Tronje, vasal al regilor burgunzi. Siegfried din Xanten, fiul regelui Siegmund și al reginei Sieglinda, aude de frumusețea prințesei burgunde și pleacă la Worms, hotărât să o ia de nevastă. Pentru a-și atinge scopul, el luptă împotriva danezilor și a saxonilor
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
a Islandei. Brünhilda avea standarde înalte: accepta de soț doar pe cel care o putea învinge în trei probe, altminteri ea își ucidea pețitorii becisnici. Singurul în măsură să treacă de probe este Siegfried, care se prezintă în fața dânsei drept vasal al lui Gunther. Eroul din Xanten luptă vitejește alături de regele din Worms, îmbrăcat într-o mantie ce îl face invizibil și îi sporește puterile. După cucerirea reginei din Islanda, în Worms are loc o nuntă dublă: Gunther se însoară cu
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
are loc o nuntă dublă: Gunther se însoară cu Brünhilda, iar Siegfried se însoară cu Kriemhilda. Nunta este umbrită însă de lacrimile Brünhildei, care se simte profund jignită de mezalianța dintre cumnata sa și cel pe care ea îl crede vasalul regilor burgunzi. Dânsa refuză să îl accepte pe Gunther de bărbat, iar Siegfried participă la a doua înșelare a Brünhildei, luptându-se cu ea deghizat în regele burgund. După ce aceasta se recunoaște învinsă și depune armele, Siegfried se retrage discret
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
respinge vehement propunerea. După 10 ani, aceștia sunt poftiți să facă o vizită rubedeniilor din Worms. În timpul vizitei, are loc o ceartă aprinsă între Brünhilda și Kriemhilda, cauzată de necunoașterea adevărului de niciuna dintre regine. Brünhilda îl numește pe Siegfried vasal, în timp ce Kriemhilda susține că bărbatul ei este un rege chiar mai mare decât Gunther. Cearta culminează în clipa când regina din Xanten vrea să intre în dom înaintea reginei din Worms. Brünhilda spune că nu se cade ca o soție
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]