247 matches
-
de deasupra mea, m-am hotărât să-i dau o lecție de bună purtare. Deci, m-am ridicat ușor în vârful pantofilor. Atunci individul și-a introdus vârful încălțărilor sale sub călcîiele mele. Apoi, beneficiind de o frână pusă de vatman, m-am lăsat cu toată greutatea pe călcâie. A urmat un „ah” și un „uuuh!” strigat cu toată convingerea, probabil că avea și bătături. M-am întors cu fața zâmbitoare spre el și i-am spus:Pardon, Ieșirea nu-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bine să știi să faci de toate - m-au salvat. I-am parat lovitura cu stânga, iar cu dreapta iam trimis un pumn direct în mutră. Plin de sânge, scuipă câțiva dinți pe podea și se lăsă moale pe scaun. Vatmanul oprise vagonul, a venit un polițai și ne-a dat jos pe toți trei. I-am relatat întâmplarea de la capăt, care n-a durat mai mult de câteva secunde, ne-a luat declarații, după care pe mine m-a lăsat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
-i plăceau nici tramvaiele. Avea probleme când era vorba să deosebească liniile Între ele. Tramvaiele cu toane, mânate de duhuri nevăzute, făceau Întotdeauna viraje neașteptate și se trezea În cartiere necunoscute ale orașului. Când se oprise primul tramvai, strigase la vatman: ― Centru? Acesta dăduse din cap. Se urcase, rabatase un scaun și scosese din geantă adresa pe care o notase Lina. Când trecuse controlorul, i-o arătase. ― Strada Hastings? Acolo vrei să ajungi? ― Da. Strada Hastings. ― Mergi cu tramvaiul ăsta până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un nas. Când recunoscu banda diagonală a liniei Gratiot, se ridică și strigă cu o voce sonoră: ― Firăsăfie! Habar n-avea ce Înseamnă acest cuvânt. O auzise pe Sourmelina folosindu-l de câte ori trecea de stație. Ca de obicei, acesta funcționă. Vatmanul frână tramvaiul, iar pasagerii se dădură repede la o parte ca să-i facă loc să treacă. Părură surprinși când ea le zâmbi, mulțumindu-le. În tramvaiul din Gratiot Îi spuse vatmanului: ― Vă rog, vreau la strada Hastings. ― Hastings? Sigur? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de câte ori trecea de stație. Ca de obicei, acesta funcționă. Vatmanul frână tramvaiul, iar pasagerii se dădură repede la o parte ca să-i facă loc să treacă. Părură surprinși când ea le zâmbi, mulțumindu-le. În tramvaiul din Gratiot Îi spuse vatmanului: ― Vă rog, vreau la strada Hastings. ― Hastings? Sigur? Îi arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu un tremurat, traversă strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri când trecu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albi, capitală a crimei sub administrația Coleman Young, negrii vor locui În sfârșit unde aveau ei chef...) Dar acum, În 1932, se Întâmplă ceva curios. Tramvaiul Încetinea. Se oprea În mijlocul Gropii Negre, și - nemaiauzit! - Își deschidea ușile. Pasagerii se frământau. Vatmanul o bătu pe Desdemona pe umăr. ― Doamnă, asta-i. Hastings. ― Strada Hastings? Nu-i venea să creadă. Îi arătă din nou adresa. Acesta Îi făcu semn spre ușă. ― Fabrică de mătase aici? Îl Întrebă ea pe vatman. ― Habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pasagerii se frământau. Vatmanul o bătu pe Desdemona pe umăr. ― Doamnă, asta-i. Hastings. ― Strada Hastings? Nu-i venea să creadă. Îi arătă din nou adresa. Acesta Îi făcu semn spre ușă. ― Fabrică de mătase aici? Îl Întrebă ea pe vatman. ― Habar n-am ce-i aici. Nu-i cartierul meu. Așa că bunica mea se dădu jos la strada Hastings. Tramvaiul se Îndepărtă, iar fețele albe se uitară după ea: o femeie aruncată peste bord. Începu să meargă. Ținându-și strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poză cu tramvaiul. Nici o problemă, de unde sunteți? — Suntem din New York. E prima oară când venim aici, iar mâine plecăm. — Ați venit de la New York până la San Francisco pentru o singură zi? — De fapt, venim din L.A. Ce uniformă e asta? — Sunt vatman, acum sunt În pauza de prânz. Mă cheamă Al. — Spuneți-ne câte ceva despre tramvaiele astea. — Toate sunt de epocă. Avem cam treizeci, fiecare are altă culoare, În funcție de orașul de unde provine. — Cel portocaliu de unde e? — Ăla e din Milano. — Deci aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
argintiu și portocaliu, pierzându-se În ceața deasă dincolo de care nu putea pătrunde cu privirea. — Uite! Golden Gate Bridge! strigă Kitty. Iar acolo trebuie să fie Alcatrazul! Al-ca-traz? Doamne, ce-mi place cum sună! Al-catraz, Al Capone, Al Jazeera... Al, vatmanul. Îmi place cum sună Al. Hai să coborâm aici și să ne plimbăm pe pod! Ar fi mișto, dar aș prefera să mă coafez acum, zise Desert Rose, complet indiferentă la emoțiile prietenei sale. Trebuie să arăt super diseară, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dar era atât de înaltă, că mama trebuia să mă ridice în brațe ca să mă pot apuca de bara de alamă lustruită. Ne urcam de obicei prin față, căci era mai puțin aglomerat, așa că de multe ori nimeream chiar în spatele vatmanului, care în acele tramvaie n-avea cutiuța lui de tablă și geam ca acum, ci stătea pur și simplu pe un scaun din care ieșea buretele, în partea din față a tramvaiului, la grămadă cu călătorii; îmi plăcea să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă primește la dializă doctorul Toflăuță, domne. Zice să mă duc să cerșesc dacă n-am bani”. Mă indignez profesional imediat, cineva suferă, domne. “Nu aveți documente din care să reiasă că sunteți pensionară?” “Am lucrat 40 de ani ca vatman de tramvai și mă trimite la cerșit...” Ultima mireasă Dacă mergi de la Baia Mare spre Sătmar vreo 30 de kilometri, dai într-o copaie verde, supranumită Țara Oașului. Că așa era la români: orice copaie era «țară». Oșenii încă mai au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Doamne ferește, vreun picior ; pe podeaua asta de cauciuc mergi printr-un noroi subțire. S-a stricat și vremile, s-a stricat și oamenii, s-a stricat toate și nici măcar iarna nu mai e iarnă. — Mai stai oleacă, îl roagă pe vatman. Se ține strâns cu mâna de bară și pune primul picior cu teamă jos. Dacă nebunu ăsta de vatman pornește acu ? Vatmanul scuipă-ntr-o parte, a pus mâna pe manetă, atâta doar că n-o trage. — Ce n-oi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a stricat și oamenii, s-a stricat toate și nici măcar iarna nu mai e iarnă. — Mai stai oleacă, îl roagă pe vatman. Se ține strâns cu mâna de bară și pune primul picior cu teamă jos. Dacă nebunu ăsta de vatman pornește acu ? Vatmanul scuipă-ntr-o parte, a pus mâna pe manetă, atâta doar că n-o trage. — Ce n-oi sta acasă ? o întreabă. Poate a auzit, poate n-a auzit, dar nu-i răspunde ; tocmai își pune și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oamenii, s-a stricat toate și nici măcar iarna nu mai e iarnă. — Mai stai oleacă, îl roagă pe vatman. Se ține strâns cu mâna de bară și pune primul picior cu teamă jos. Dacă nebunu ăsta de vatman pornește acu ? Vatmanul scuipă-ntr-o parte, a pus mâna pe manetă, atâta doar că n-o trage. — Ce n-oi sta acasă ? o întreabă. Poate a auzit, poate n-a auzit, dar nu-i răspunde ; tocmai își pune și al doilea picior
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu-i răspunde ; tocmai își pune și al doilea picior jos, cu grijă, și se ține strâns cu mâna de bară. — Ce n-oi sta acasă, ha ? Te caută p-acasă moartea, și tu umbli brambura pân oraș, zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a nevestei pescarului. Să ne oprim puțin asupra ei. Era de o inteligență și de o inventivitate puțin obișnuite. Născută mai târziu, în veacul nostru de pildă, și nu în mijlocul stufului, ar fi putut deveni cu ușurință aviatoare, alpinistă, scriitoare, vatman, actriță, speaker sau cronicară de film. O mică, dar sistematică bibliotecă ar fi făcut din ea un gânditor; un poet inspirat ar fi văzut în ea o muză; o partitură și-ar fi găsit interpretul ideal; o complicată problemă șahistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și ele. Camuflajul aruncase la începutul războiului orașul în întuneric, și continua și acum, deși războiul era departe... Tramvaiele circulau seara cu așa-numitele lumini oarbe, care nu se vedeau de sus, și mergeau cu viteză redusă, iar în stații vatmanii se orientau după semne știute numai de ei. Orașul mi se părea acum mai misterios, fiindcă se vedea cerul plin de stele și cu întunericul serilor eram învățat, mie mi se părea că e lumină, ca în unele nopți de la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta gâfâind între șine, opri vagonul și deschise una dintre ferestrele din față. — Scuzați-mă, domnule, strigă cercelul spre el, dacă sunteți atât de bun să așteptați o clipă, voi încerca să-mi îndrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pereții interiori. — E-n regulă, don’ profesor, poți să-l împingi. Îm’ pare bine că te-am putut ajuta. Poate n-ai observat singur, derbedeule, dar tramvaiul e gata să te agațe cu bara. Vagonul trecu încet pe lângă ei, astfel încât vatmanul și controlorul să poată privi mai bine costumul de pirat. George apucă una dintre labele lui Ignatius și puse în ea doi dolari. — Bani? întrebă fericit Ignatius. Cerul să fie lăudat! Băgă repede în buzunar cele două bancnote. Prefer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oameni și-un Matiz pe strada Lizeanu. Knorr, supapa de urgență, negociind cu niște cetățeni ai străzii. Când e vorba de lucrările lui sau ale prietenilor, pentru Daniel cuvântul „imposibil“ nu există. „Moșule“, zice el, și se-mprietenește cu secretare, vatmani, zugravi, șefi de clan rom. Dă la rindea în rând cu ceilalți. Îl așteaptă pe primar cu orele-n parcare. Zice bancuri bune și politic incorecte. A mai și greșit în viață, asta e. „Materializare“? Puah! Un nebun aruncă o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Mai mică decât mine, m-a îmbrățișat în sufragerie, parcă se dizolvase între masă și pendulă: „Numai să mi te-ntorci sănătos acasă...“ Când Harry Liebenau și-a luat rămas-bun de la verișoara sa, Tulla Pokriefke, ea purta, ca ajutor de vatman, o șepcuță simpatică: „Ai grijă să nu-ți zboare nasul vreun glonț!“. M-a însoțit tata. Călătoria cu tramvaiul am rezolvat-o fără o vorbă. Pe urmă, a trebuit să-și cumpere bilet de peron. Cu pălăria lui de velur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
minute. O Salvare țiuie în față noastră, nu cred că e salvarea mea. Aceasta ridică doar niște pasageri răniți. Cei din troleu s-au împărțit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile, alții că nesimțitul ăsta de vatman, sau ce-o fi el, gonește ca un nebun și de-ata s-au "pupat". Gata, ce să-i mai spun, că în două minute drumul se degajează? Că nu mai am benzină până la Constanța și că trebuie să trec
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Șefu! - Acum va veni să vă vadă Contesa. - Cine e Contesa? Așa o chema pe cățeaua mea înainte s-o calce tramvaiul. - Contesa se va supăra foarte tare dacă vă aude. Și ea aude tot. - Păi să se supere pe vatman, nu pe mine, mi-am disimulat eu durerea pe care mi-o provoacă de fiecare dată amintirea Contesei. Cred că l-am supărat și pe el, pentru că și-a dat ochii peste cap și a leșinat. Sensibil tipu. Și seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
singur, apostrofându-i pe șoferi. Odată și odată, avea să i se Înfunde. Un singur pas greșit și Întreaga făptură a lui Bikinski avea să se transforme În terci. Unele semne ale unui posibil accident pluteau În aer. Când Împărțea vatmanilor ziare vechi, Bikinski putea luneca sub roți... Nici icoanele pe care le ținea sub braț nu l-ar fi putut salva. În afară de aceasta, Satanovski, ca o piază rea, se ținea și el de capul pictorului, Încercând să-l determine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]