524 matches
-
Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașii Și ușor îi ascunde-n întuneric, Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașii Fredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunze Fosnesc sub a gândurilor durere, În liniște, pictez pe nevăzute pânze O fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a destrămat, Am sperat că undeva sufletul pereche Nu mai vrea să rămână-n anonimat Și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
a mea cale Și pune pe cutele frunții, durerea... Citește mai mult Melancolie.... În noaptea tristă, care-mi cerne pașiiși ușor îi ascunde-n întuneric,Dansul nevăzut al lunii -ncurcă bașiiFredonați de vîntul dezlănțuit , feeric... Stau ș-ascult încet, cum veștede frunzeFosnesc sub a gândurilor durere,În liniște, pictez pe nevăzute pânzeO fărâmă de iubire care piere... Am iubit un gând care s-a destrămat,Am sperat că undeva sufletul perecheNu mai vrea să rămână-n anonimatși am rămas doar cu
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1199 din 13 aprilie 2014. Flori de tămâioare... Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioare pe câmpul înverzit de-atâta soare doar noaptea cerne brumă peste zare ș-omoară florile născute din uitare... Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi, de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri... Și lacrimi curg pe obrazul de lunimă pe care ploaia-l mîngâie ș-alină, picături dansează precum o balerină cu rochia lungă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
știi de mâine va fi soare sau ploaia a devenit atotstăpânitoare..., ← Noaptea ... Citește mai mult Flori de tămâioare...Mă -mbracă primăvara cu flori de tămâioarepe câmpul înverzit de-atâta soaredoar noaptea cerne brumă peste zareș-omoară florile născute din uitare...Petale veștede s-așterm pe gânduri împrăștiind miros ciudat de aburi,de parcă fierbe undeva-n adâncuri întreaga zare adunată-n plânsuri...Și lacrimi curg pe obrazul de lunimăpe care ploaia-l mîngâie ș-alină,picături dansează precum o balerinăcu rochia lungă din crinolină
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
grâi, fără picioare Port prin coclaurii umbroși Destinul meu de târâtoare. Cum nu-mi găsesc un cer anume Care ar trece peste gleznă Străin și dușmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului și rob Cu suflet veșted de pădure Mi-ndemn răbdarea că pe-un orb Durerea trupului sa-ndure. Cand spre amurguri au s-adape Cu sânge vreun ciopor de vite De printre tarsuri, ca pe-un șarpe Mă vor strivi între copite. Că în grădina
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
de copii părăsiți, lumini de fulger, mătănii de pustnic, cai de Feți Frumoși, cosițe de Ilene Cosânzene, nostalgii de copilărie, vorbe de încurajare, răni de iubire, daruri de la Moș Nicolae, doruri de locuri natale, zile de naștere, foșnete de frunze veștede, sărbători naționale, clipociri de izvoare reci, mustrări de duhovnic, ciripituri de păsărele, plânsete de copii avortați, mugete de cerbi, răgete de lei, copite de inorogi, scrisori către Moș Crăciun, suflete de oameni de zăpadă, tratate de pace, urme de pași
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
atunci țip, trăgând de pleoape norii ce mă ține. e-atâta primăvară-n ochii tăi azi, vântul nu mai bate floarea-n creștet ți-s ierburi pașii prinși în zbor de tei și bruma ți-e sărut din lumi de veșted. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: E-atâta primăvară! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2118, Anul VI, 18 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379127_a_380456]
-
nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde
APOCALIPSĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379153_a_380482]
-
line de frunze pălite, sau a dansului lor haotic, atunci când luate de vânt, pluteau într-un ultim zbor spre pământ... Cum de poate fi atât de frumoasă natura până-n ultima clipă - se întrebă ea - iar omul, pe măsură ce devine doar o „veștedă frunză” te face de cele mai multe ori să îți întorci capul... Cu privirea ațintită asupra oțetarului, al cărui trunchi se înălțase binișor de când îl observase pentru întâia oară, se gândi la câte ar mai fi putut el să fie martor, în
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
vă spun eu c-am auzit-o cum se certa cu greierii nu te împăna mai tare ca penele mele cred că bat câmpii-ntr-un fel fără de rost nu că ți-ar păsa oricum nu poți ești de un veșted evident încercând nu faci decât să-i dai drumul la-nnecare-n tine începând de la frunză în frunză până la drojdie-n drojdie înfrunzim o deșertăciune după ce tot ocolim prin-prejurul de după noi se face târziu de nici de margini nu ne mai trebuie
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Meditatie > ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
o soluție nasoală -... XVII. ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă universul: „- Fântâna vieții-aproape a secat!“. Sub
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă universul:„- Fântâna vieții-aproape a secat!“.Sub
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Ne-a înghețat privirea spre-nainte Sau ne e frică să privim `napoi. Înconjurați de false jurăminte, Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi. Ne plictisim, vremelnic, și de aer. Exonerați de veștede poveri, Perpetuăm cu-același pașnic vaier, Un anotimp de groază și dureri. Ne-ncătușează demonii din minte: Mânia, ura, răutatea-n van. Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte, Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Ne-a înghețat privirea spre-nainteSau ne e frică să privim `napoi.Înconjurați de false jurăminte,Pășim, damnați, pe drumul cu strigoi.Ne plictisim, vremelnic, și de aer.Exonerați de veștede poveri,Perpetuăm cu-același pașnic vaier,Un anotimp de groază și dureri.Ne-ncătușează demonii din minte:Mânia, ura, răutatea-n van.Of, dacă-am ști, săpându-ne morminte,Cum Scaraoschi râde pe divan! Ne-am exila în pripă orișiunde
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
brațe de flori, Departe de a vieții vină, Sclipească ca și roua-n zori. S-aducă numai bucurie, Să ne unească om cu om, Privirea curată ne fie, Înfloriți, frumoși ca un pom. Dimineți mohorâte Dimineți mohorâte de toamnă, Frunze veștede și flori, Clipa, vrerea o răstoarnă Și aduce numai nori. Încătușată-n lutul vieții, Cu aripile ne-nălțate-n zbor, Doar gândul sfărâmă pereții, Lumina împrăștie un nor. Mă încălzește în visare, Fug pe-alei și-mi este dor, De valuri sunt
NU-MI FRÂNGEŢI ARIPILE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381469_a_382798]
-
neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n priviri cu și fără de albă cununa, Trăind neiubite, doar bătrânețea, perpetuu, Căci toamna e veștedă privită prin geam, Iar glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă. Silvana Andrada Tcacenco 05.12.2016 Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL IN
PĂMÂNTUL IN SITU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381496_a_382825]
-
asemenea, înșelător: ” Ascultă cum vântu-nșală și cum undele îl mint...” (”Memento mori”) Într-o toamnă tristă vântul înseamnă pentru poet și moartea: Vântu-o foaie veștejită / Mi-a adus mișcând fereastra/ Este moartea ce-mi trimite/ Fără plic scrisoare-aceasta”. (”Foaia veștedă”) În poezia ”O, mamă...” vântul sporește dezolarea: Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt/ Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt” Vântul este delirul mării, glasul blestemului: ”Marea, ca să delireze, vânturi să mugească-nvață” (”Mureșanu”) Dar în simfonie mai intervin
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
simfonie mai intervin și pauze, în care tăcerea vântului devine o taină: ” În liniște de vânt/ Corabia străbate...” (”Cu pânzele-atârnate”) În liniște de vânt/ Trec departe de pământ” (”Mușatin și codrul”) Dacă vântul se asociază atât de melancolic cu frunzișul veșted al toamnelor, creând muzica șuierată , răscolitoare, a sufletului eminescian, el aparține, de fapt, tuturor anotimpurilor: ”Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă”(”Ghazel”) Simfonia vântului de iarnă pare
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
UITAT DE VIS Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De-atâta vanitate, uităm ce e iubirea, Electrizați de zbateri, clonăm nemărginirea, Ca mateloții veșnici, vâslim printre speranțe O răfuială surdă, în veștede nuanțe. Sfidăm galopul clipei și neglijăm dorința, Visăm, în timp, favoruri, sfidăm și neputința, Ne zvârcolim în ceață, orgoliul ne frământă Cu veșnica trădare, printr-o damnare cruntă. De ce-ai uitat de visul care ți-a-nfrânt tăcerea? Ai condamnat speranța
UITAT DE VIS de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374625_a_375954]
-
mângâie eternul și calc pe efemer Aripile credinței mă-nalță sus pe munte Unde eternitatea îmi dă un sacru țel Nemăsurând trăirea în ore și minute. Baia Mare, 15 august 2015 M-am întrebat M-am întrebat iubite... De ce atâtea frunze veștede sunt în vara asta? De ce îmi aduc în minte toamna ce e-n prag? De ce în ciuda vremii și a vrerilor din oameni, Eu te aștept pe tine mai cu drag? De e atâta forfotă și zgomot în surdină După efemerul
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
în colțul gurii, Soarele învârtind spre sine cerul. Curg atâtea ploi, la vadul toamnei, în pământ! Îmi prind clipita în ochiul norului deschis. Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit de vânt Cumpănind tăcerea-n sufletul de vise nins... Și,.. anotimpul veșted cu zile mici, rutunde, Subțiindu-și nopțile pân-la transparență, În întâmplări uitate vrea lumea s-o scufunde Lunecând treptat, pe timp, spre o altă esență. Toamna descătușată se face fețe, fețe Și,..o durere turbure vine spre mine! Se clatină
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EMOȚII RUGINII Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E atâta frumusețe-n parc, e toamnă Pomii au veșminte aurii Frunze cad ușor din câte-o creangă În acordul veșted al unei simfonii. Vrăjit, închizi ochii-ncetișor Și-asculți plânsul frunzelor în agonie Le simți durerea din foșnetul lor Cum se propagă-n inima ta vie. Brusc, ochii îi deschizi în ploaia de culori Iar sufletu-ți tresare și se zbate
EMOȚII RUGINII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371357_a_372686]
-
pământul tot e învesmântat, cu așa o haină unică, împărătească, o splendidă lucrare să înfăptuiască. Natura întreagă, cu drag s-a pregătit și copacii în mii de tonuri calde, s-au gătit. Pe munții semeți, covoare în felurite culori, frunzele veștede, galbene sau roșii ninsori . Un mozaic de plante uscate peste câmpii întinse, și în parcuri lungile aleei, cu mii de frunze ninse. În livezi rotunde sau lunguiețe poame coapte, păsări ce pleacă în zbor spre sud, noapte de noapte. Bruma
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
se veștejesc și mor într-o lume care ar fi trebuit să fie templul iubirii. „Și zidurile repetându-se cu ceremonie, și tu divizându-te la nesfârșit prin pustiul înaripat și cineva cuvântând înaripat despre dezvoltarea controlată a planetei.” (Flori veștede) Cei care mai iubesc, cei care simt frumosul înconjurându-i, devin proscriși, devin damnați, într-un spațiu pustiit de idei și comportamente nobile, sunt vetuști declarați piese muzeale. „Tăcută lumina stelară pogorând peste lipsiții de vlagă, refugiați într-o miriște
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]