425 matches
-
de sorginte maioresciană (în speță, disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de o atitudine militantă, angajată. Tot acum, Virgil Ierunca se ridică împotriva imposturii, a literaturii mediocre, de succes imediat, veștejindu-i pe scriitorii care „gâdilă cu stiloul lor de cerneală violetă gusturile, apetiturile și aspirațiile publicului nostru”. Alte articole sunt semnate de Simion Ghinea și Liviu Bratoloveanu. La „Cronica literară” colaborează Ovidiu Constantinescu și sporadic Virgil Ierunca, Ion Caraion, Radu
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
realismul socialist va dispărea spontan de pe firmamentul literaturii. Două plenare lărgite ale Comitetului de conducere a Uniunii Scriitorilor, din iunie și din noiembrie 1963, reiau problema în baza unor referate alcătuite ad-hoc, iar către sfârșitul anului o serie de articole veștejesc deschis vechiul concept jdanovist. Autorii sunt Virgil Ardeleanu (Intenție și modalitate), Lucian Raicu (Romanul și viziunea epică), Al. Piru (Direcții în romanul românesc contemporan), în ciuda vigilenței unui vechi stalinist cum era Mihai Novicov (Din nou despre roman, Critica și romanul
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul, brașoveanul Teodor Corbea, mitropolitul Antim Ivireanul). Tipologic, inepuizabilii inamici ai Brâncoveanului manifestă și unele „calități”. G. nu ostenește totuși a-i veșteji, lasă obișnuita sa parcimonie de-o parte și denunță virulent, anticipează pedepse, moralizează și comentează în duh „învățător” abaterile. Cu totul izbutită se înfățișează „nuvela” ce descrie „visul de mărire” al lui Constantin Bălăceanu, fantastul hrănitor de „vânturi” și „nebunii
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărții este neliniștea în fața timpului, care nu e durată calculabilă, ci se contopește cu eternitatea: „Este târziu, bătrâne Tom, târziu / cum n-a mai fost în nici o poezie. / Clepsidrele s-au veștejit și plâng / într-una veșnicie, veșnicie...” (Clepsidrele în năruire), iar în sfera semantică predomină cuvintele cu conotații temporale (veșnicie, trecut, reamintire, memorie). Lacrima Laurei (1973) conține versuri de invocare a ființei iubite (așa cum o arată și titlul cu rezonanțe petrarchiene
ROTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
și puternice ale sacrificiului, demne de Nichita Stănescu: „Să le alung c-un gând? Dar Fiu-Ți va umbla cândva pe ape./ Frunză necăzută-n toamnă! Trunchiu-adânc, fără grămezi/ Verzi, de inimi, la picioare, sângerii. În loc de pleoape,/ Două, numai, niciodată veștejind. Ca să nu vezi,/ Veșnic, Lumea, Ți-ajutară. Una ți-ai pierdut-o. Poate / Porumbelul s-o aducă ...” (Viața din arcă). Rarele recăderi în discursivitatea întâlnită în primele meditații ale lui S. nu știrbesc unitatea acestei cărți, în care propensiunea către
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
analele lui Exitus,/ în orașul acesta tembel,/ prin care mă plimb singurel." Justițiar-caricatural uneori, limbajul sugerează nu numai "sila și greața", ci și un fel de vitriolantă vendetă literară prin care se poate detașa poeta de obsedanții demoni mărunți. "Vivandiera" veștejește crunt o mercenară locală aservită stăpânirii. O anamneză poetică a tinereții proiectelor, singulară și înfiorată în economia cărții, este "Singură printre barbari", titlu ce restituie el însuși profilul unei poete. Steaua lui Ion, Ed. MJM, Craiova, 1999, 24 p. text
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie să canalizeze actul de cultură, talentul și creația, „tehnica”, adică „localismul esențial”, traductibil ca specific național. Rămâne atașat de marile valori naționale (Eminescu, Creangă), veștejește tradiționalismul de paradă, argumentează vigoarea și originalitatea culturii din Regat și prezența aici a spiritului critic (ceea ce îl apropie de G. Ibrăileanu), militează pentru modernizarea politică, e un spirit european, adept al liberalismului occidental și al căii industriale pentru prosperitate
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
impune prioritățile, colaborările devin tot mai terne, publicația eșuând în cel mai pedestru proletcultism. Este apreciat modul în care execută Sorin Toma un mare scriitor, ca în articolul Poezia argheziană sub reflectorul actualității, în timp ce Savin Bratu proclamă virtuțile angajării și veștejește individualismul în artă - Narcisismul, o falsă valoare a poeziei moderne. Confuzia și deruta noilor promoții de scriitori rezultă edificator din răspunsurile date de Petru Dumitriu, Geo Dumitrescu, Paul Cornea, Ion Mihăileanu, Petre Solomon, Vladimir Colin la ancheta organizată de B.
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
fiul, în Literatura Sărindarului, unde sunt atacați de pildă, Mihai Ralea și Demostene Botez, cel mai adesea fiind vizați însă scriitorii evrei, ori Th. Râșcanu, în Jidanii în literatură, cu referire la I. Peltz, Ury Benador, Sergiu Dan ș.a. Este veștejit romanul-foileton (Ion M. Negreanu, Romanul foileton), ca produs subcultural iudaic; sunt colportate, cu evidentă plăcere și „sfântă indignare”, știri referitoare la plagiate imaginare, cum ar fi acela al lui Thomas Mann, care s-ar fi „inspirat” din opera unui prozator
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
apariții sumbre, cu model în teatrul lui Maurice Maeterlinck), anunțându-i moartea. P. a mai publicat drama Frații și, în „România ilustrată” din 1901, un fragment, Cântecul singurătății, dintr-o tragedie. Lui i s-a atribuit și o comedie ce veștejea „trădarea generoșilor” - Prietenii poporului, apărută în aceeași publicație, sub pseudonimul Ywann. Dar aceasta, probabil și volumul de crochiuri parlamentare intitulat Cronici, imprimat la Iași, în 1897, sub același pseudonim, pot aparține - cum afirmă Constantin Constantinescu (Cosco) în amintirile sale - lui
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
pentru sănătatea pământului (1980) întrebuințează versul la orice, îi impune toate corvezile la care e supusă vorbirea obișnuită. Recurge la el pentru a se confesa, a-și vărsa năduful, a se căi, a se justifica, pentru a slăvi și a veșteji, pentru a denunța, a amenința, a condamna, pentru a formula judecăți, pentru a instrui și a îndemna, pentru a evoca și comemora, pentru a mobiliza. Exprimând întotdeauna expansiv stări de conștiință masive, clare, fără nuanțe, precis formulabile, declamabile, poetul nu
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
fi dorit, atât pentru sine, cât și pentru alții, ca drumul care duce la îndeplinirea datoriei să nu fie presărat cu atât de multe obstacole. Imaginea lui Kant drept moralist ascetic și posac, care stă tot timpul cu degetul ridicat, veștejind bucuriile vieții drept tot atâtea vexații aduse imperativelor pure ale rațiunii practice, este o legendă. Filosoful nu a fost nici un suflet insensibil, nici un mizantrop. Știm prea bine că în personalitatea sa au conviețuit în mod fericit capacitatea concentrării creatoare solitare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ea secționează tija plantelor aproape de sol, în timp ce anumite specii se cațără și mănâncă frunzele. Daunele sunt mai importante odată cu creșterea, plantarea și transplantarea răsadurilor. Noaptea, larvele rod rădăcinile și partea de jos a tulpinilor, care dau impresia că s-au veștejit dintr-o dată. Larvele respective, care sunt numite și viermi gri, se strâng atunci când sunt deranjate. Pot ataca toate plantele, indiferent dacă e vorba despre grădina de legume ori de cea de flori. Ce puteți face? La începutul sezonului, săpați în jurul
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
un stârv peste care plutesc croncănind doar ciorile unui destin stupid și nemeritat.” E deplânsă absența unei reviste literare în Ardeal, a unei edituri, a unui ziar, a bibliotecilor „încălzite”. Există și un posibil articol-program, semnat Paul Lucian: „Vrem să veștejim această idee a artei pure. De aceea milităm pentru o artă care să acopere toată întinderea și adâncimea vieții.” Semnează versuri Valentin Raus, Victor Ilieșiu, Letiția Papu, Valeriu Anania (Miezonoptică). Francisc Păcurariu traduce din François Villon. La rubrica „Note literare
ABECEDAR LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285142_a_286471]
-
aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, și vor fi răsturnați cînd îi voi pedepsi, zice Domnul." 13. "Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunzele se vor veșteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele." 14. "Pentru ce ședem jos?" "Strîngeți-vă, și haidem în cetățile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fără milă va stăpîni peste ei", zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 5. Apele mării vor seca, și rîul va seca și se va usca, 6. rîurile se vor împuți, canalele Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor veșteji. 7. Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, și toate semănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în țărînă și vor pieri. 8. Vor geme pescarii, se vor boci toți cei ce aruncă undița în rîu, și cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții a început să devoreze seva copacilor și plantelor din grădină, care păliră și se veștejiră ca pârjolite de flăcări. Vestea, luând forme și dimensiuni ciudate, se răspândi în împrejurimi, clienții începură să se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
parale ar trebui să Împuști un om la mică distanță, și În cap. Ucidere cu arma la cap. Această Împușcare În cap era lucrul pe care Sammler Încercase să-l țină departe, să-l țină separat. Nici o șansă. Distracția se veșteji. Fu obligat să cedeze, să se confrunte cu anume lucruri de nesuportat. Aceste lucruri nu se supuneau controlului. Trebuiau Îndurate. Deveniseră o putere Înăuntrul lui căreia nu-i păsa dacă el le putea suferi sau nu. Viziuni sau coșmaruri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de vreo zece metri. Între drum și poteci, de ambele părți, se Întindea cîte o brazdă de iarbă veștejită, Împrejmuită de un gărduleț pînă la genunchi. Totul În jurul meu mi se părea extrem de ciudat, poate și pentru că iarba nu se veștejise uniform. Mă simțeam, pur și simplu, victima unei halucinații. Parcă priveam o infinitate copiată după un șablon. De o parte și de alta a drumului, rînduite În șiruri de cîte șase, se desfășurau o mulțime de clădiri identice, fiecare avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi folosit de ancore, ar fi plutit... Puse Încet, Înapoi pe masă, paharul pe care-l ridicase la buze și se lăsă pradă tăcerii ca și cînd ar fi fost purtată de gînduri undeva departe. Precum o floare care se veștejește, filmată cadru cu cadru, ochii i se duseră În fundul capului pe cînd o priveam atent, nările Îi fremătară și pînă și culoarea pielii ei moi Își pierdu din strălucire - ca o piele de căprioară veche. Începeam să am remușcări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
De G. Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori... Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine! Ieri era și cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi de vară. Azi e toamnă pe pământ Vreme rea și bate vânt.
ZILE DE TOAMNĂ. In: POEZII PENTRU CEI MAI PICI COPII by G. Coşbuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/315_a_600]
-
de Penélope, pe care el n-a mai apucat s-o primească, stabilește că, pe atunci, tînăra este Închisă În propria casă, prizonier familiei sale pentru niște motive prea puțin clare, și că prietenia dintre Aldaya și Carax s-a veștejit. Mai mult, după cum ne povestește Penélope, fratele ei Jorge a jurat că, dacă-l mai vede pe vechiul său prieten Julián, Îl va ucide. Vorbe mari pentru sfîrșitul unei prietenii. Nu-i nevoie să fii Pasteur ca să poți deduce că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele din față lăsându-i descoperită numai partea de sus. Înaintarea devine din ce În ce mai lentă În timp ce casele din stânga și din dreapta drumului se Înmulțesc. Majoritatea caselor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]