331 matches
-
a nu-i face de rușine pe noii ei părinți. Noroc că era o fată inteligentă și le prindea toate din zbor, cum s-ar spune, fără prea multă bătaie de cap. Cel mai greu s-a învățat cu folosirea veceului și cu spălatul dinților, ceea ce nu mai făcuse până acum. La Murgeni folosea veceul din curte, în șatră mergea după tufe, iar pe dinți nu se spălase niciodată cu pastă și periuță, doar își clătea gura cu apă și nici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fată inteligentă și le prindea toate din zbor, cum s-ar spune, fără prea multă bătaie de cap. Cel mai greu s-a învățat cu folosirea veceului și cu spălatul dinților, ceea ce nu mai făcuse până acum. La Murgeni folosea veceul din curte, în șatră mergea după tufe, iar pe dinți nu se spălase niciodată cu pastă și periuță, doar își clătea gura cu apă și nici asta întotdeauna. Când i-a arătat prima dată cum să se spele pe dinți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de ziar. Un articol despre Georg Cantor. N-am autorul. Uite și titlul: "Aleph 1, Aleph 2, Aleph 3, Tau și Cardinalele transfinite" . Doamne-Dumnezeule! E, oare, cu putință...?! Nemaipomenit, tată! Dur, dur, dur, extrem de dur! Asta țin ciolovecii noștri, la veceu, pe post de rezervă de material de șters la cur! Hopa...! Mi-a mai ieșit o rimă! O rimă ca o crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unde urmează să ne mutăm. SÎnt niște pavilioane joase, de lemn, arată ca niște bungalouri de vacanță, cu trei dormitoare În care ar trebui să intre În jur de cincizeci de paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt veceurile, iar În spatele lui, dincolo de gardul de sîrmă, un cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt se strecoară sub linia orizontului. Aici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vă conduc la capătul de flux, iar deacolo, pe parcurs, să vă explic întregul proces tehnologic, al aplicării inovației noastre. Sus,în birou, o să vă detaliez și avantajele concrete, cu întreaga eficiență, pe care o asigurăm. Am renunțat la toate veceurile. La întreaga aparatură care trebuia aplicată la folosirea acestora. La apa, ce se consumă, prin curățirea lor. La înlăturarea posibilelor reparații, din când în când, la câte unul, sau la câte mai multe. Pe când, șeaua aia, circulară, care, se uza
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru garsoniera cu pereții strâmbi, până și pentru cerul de amurg transpirând prin perdeaua de la geam. Nu mă puteam gândi decât să plec mai repede de-acolo și să n-o mai văd nici odată pe Irina. Ea dispăruse la veceu pentru chestii intime și s-a-ntors, mare, țâțoasă, cu mult păr pubian (îmi imaginasem femeile cu totul altfel), cu șol duri musculoase, în aerul cenușiu al camerei. Și-a pus halatul și și-a aprins o țigară. Aici tonul povestirii mele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de Lili, dar eram atât de sfios că, doar dacă se uita Lili la mine, o și luam la fugă cât puteam. Iar de când cu IDR-ul nici atât curaj cât înainte nu mai aveam... În fiecare pauză mă duceam la veceul băieților și mă-nchi deam într-o cabină ca să-mi privesc pe furiș pata de pe braț. Nu rezistam să nu mă uit dacă nu cumva a mai scăzut, deși la ieșire se găsea mereu vreunul care să-mi strige: „Ce faci
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un băiat mai mare, vreun derbedeu, fiindcă spunea: Pizda măti-ntre copaci! Măta are cinci gândaci: Unul mișcă, Altul pișcă, Altu-nvârte la morișcă, Unul face tăiței Și-altu-și bagă pula-n ei! Într-o zi, când m-am întors în clasă de la veceu, am găsit mulți colegi adunați în jurul unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una Iosub, și Petruța le făcea copiilor un oracol, adică le citea niște-ntre bări dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
e un fals. Îmi lipsește o chestie. Ceva ce n-aveau cum să copieze. O privi cu înțeles pe Bonnie. Sprijinindu-se de scaun, Bonnie se uită la Karin. Karin trebuia doar să spună „Mark, ți-am aruncat marfa la veceu“, dar nu putu. Nu putea spune că știa că le fumează și că o făcuse poate chiar în noaptea accidentului. Oricum n-ar fi avut nici o importanță. Ar fi inventat pur și simplu o nouă teorie, fără ca un lucru atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ședințele de la Comisie se mai petreceau și alte cele care nu-mi erau pe plac. Una din ele: învățătorul Dumbrăviceanu mi-a scris în Carnetul de elev, mie și altor doi amici, că am dat cu pietre în ușa de la veceul fetelor din curtea din spate a școlii. Firește că nu am arătat mamei ceea ce fusese scris acolo cu litere citețe, numai că... datorită Comisiei de împăciuire, mai precis din cauza întâlnirilor pe care ea le prilejuia, s-a aflat mesajul de la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
scris acolo cu litere citețe, numai că... datorită Comisiei de împăciuire, mai precis din cauza întâlnirilor pe care ea le prilejuia, s-a aflat mesajul de la rubrica Observații din Carnet: elevul Vighi Daniel Teodor a dat cu pietre în ușa de la veceul pentru fete, în pauza mare, și era trecută acolo ziua, data și anul pe care chiar că nu le mai știu din cauze naturale: s-a petrecut cândva demult în preistorie! Și replica ei în actualitate... Am prezis că după
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
URGENȚĂ AL PRIMARULUI SLUDDEN PRIN SISTEMELE LOR DE DIFUZOARE PESTE CINCISPREZECE MINUTE ȘI JUMĂTATE DUPĂ BĂTAIA NORMALĂ A INIMII. E URGENT...“ — Ce se întîmplă cu orașul ăsta? întrebă Macfee eliberîndu-și brațul. Trecură pe lîngă o coadă lungă la ușa unui veceu public, apoi pe lîngă un zid cu afișe gigantice. Aici, zise el, și pășiră printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
minuni... dac-avea omu’ bani? Erau două camere, aici, pe vechea Rahovă. Secția specială, tot un fel, așa. Șase paturi. Da’ nu se compară cu condițiile de acuma ce era atunci. Era totul în cameră, nu era nimic închis, chiuvetă, veceu, totul era în cameră. Când aveam nevoie de WC, ne făceam nevoile față de ceilalți. Eram șase în cameră, aveam plantoane care ne păzeau zi și noapte. Nici nu se intra în cameră; acolo era grilajul, se deschidea ușa. Bine, speri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
băgăm, că e treaba între el și ăla. „Bine, să fii sănătos. Ce treabă am eu?“ L-am trimis pe ăsta: „Du-te, bă, adu ceva de băut!“. Numai tării beam. Nu beam bere, că de la bere mă duc la veceu și de la vin vomit. Tăria era bună. Și-am zis: „Du-te și ia ceva de băut!“. Ăla a venit cu trei jumătăți de votcă. Ne-am apucat să bem... Deci, eu stăteam mai așa, ăia stăteau mai încolo. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-ndoi cu ranga... Pe la CEC-uri, pe la poștă. Dar altfel, am găsit bani în locuri ciudate. În mălaiuri, prin făine, prin zahăr. Asta, după ore de căutare într-un apartament, am găsit în chestia aia de care tragi apa la veceu, era o chestie așa, din plastic, cu dop. Și-acolo avea mărcile puse. La pachet, într-un colț undeva, prin mânecile la haine, prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
General al Miliției. Acolo... tânăr, puști... arest, acolo era, cum să vă spun... arestul era împărțit în trei zone, îi spunea: „Calea Victoriei“, „Aleea Trandafirilor“ și „Catanga“. Calea Victoriei erau, cum ar veni, douăsprezece camere cu parchet, cu baie în cameră, cu veceu-n cameră. Aleea Trandafirilor era o zonă mai rea. Avea vreo 25-26 de camere unde întotdeauna, când ploua afară, tot ce era în veceu ieșea afară - fecale și tot felul de-astea. Și Catanga era o zonă în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și „Catanga“. Calea Victoriei erau, cum ar veni, douăsprezece camere cu parchet, cu baie în cameră, cu veceu-n cameră. Aleea Trandafirilor era o zonă mai rea. Avea vreo 25-26 de camere unde întotdeauna, când ploua afară, tot ce era în veceu ieșea afară - fecale și tot felul de-astea. Și Catanga era o zonă în care se spunea că poți să țipi cât vrei, nu se auzea nimic. Era, cum ar veni, un fel de demi-subsol, deci între subsol și demisol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Catanga și restul pe Calea Victoriei, în partea asta. Eram la parchet, baie, eram rănit și ei nu se deplasau. Eram cu împușcăturile, cu astea. Ce-a zis? „Lasă-l, mă, acolo. Acolo are și condiții, acolo are și baie, și veceul... Nu ne mai bate nouă-n ușă.“ Și-acolo am stat vreo șase luni de zile. Singur în cameră. Păi, eram cu frontieră, cu asta, și ăștia erau mai... nu trebuia să stea de vorbă cu alții, erau considerați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e! L-am iertat eu, poți să-l ierți și tu. Poți să ai grijă de el.“ Avea 140 de kile - 150 de kile și paralizase, avea pareză pe partea dreaptă, mâna și piciorul, nu mai putea să meargă la veceu, nu mai putea să mănânce. După o săptămână a zis doctorul „În trei luni moare. „Stătea în Vitan, la Poșta Vitan. El avea apartament acolo, la etajul cinci, confort unu, cu trei camere, comandat, foarte frumos, două balcoane mari. Așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
geam, să-nveți cum se sparge-o mașină. Atuncea, într-un timp, se spărgea „bum!“. Se lua cataroiul, se băga într-o haină... se dădea în geam, dar el deja avea niște practici mai avansate. Cu pompă, d-aia de veceu, cum era pe timpul ăla, punea-n geam și cu diamant, îl ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă voia să știe dacă avusese o viziune adevărată sau doar un coșmar, și voia să afle la ce trebuia să se aștepte din partea viitorului, căci era o chestiune de viață și de moarte, chiar dacă Maja nu știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
delict pe care Îl săvârșise, la cincisprezece ani. Furase un timbru vechi, un exemplar rarisim al unei țări coloniale africane, din colecția tatălui său. Nu știa că valora atât de mult, aflase abia mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se umpluse Încă -, dar Îi ajunse oricum În gură și În nas. Acum era fără chiloți. Anzalone Îi plesnea fesele și Îl frigea cu flacăra unei brichete. Kevin Încercă să se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse luciul pătat cu maro al vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Guglielmo, plictisit de moarte, Își bătea capul cu niște cuvinte Încrucișate. Camilla Împinse ușa verde de la baia băieților. Era un miros ca de sfârșit de an. Sulf și praf de pușcă. Kevin Buonocore, Îmbrăcat, cu ochelarii pe nas, stătea pe veceu. Își ținea ochiul Închis și mâinile Încrucișate Între picioare. Părea mort. Preț de o clipă chinuitore, Camilla Își imagină că-l torturaseră de moarte. Dacă moare, eu ce mă fac? Cine a mai văzut o văduvă de șapte ani, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
așezat În spatele ușii. Sau poate că da. Tatăl ei adulmeca hainele, ciorapii și chiar chiloții mamei, căci spunea că simte miros de spermă. Dar pe vremea aceea Valentina Încă nu știa ce-i aia spermă. Privind-o cum stătea pe veceu, Miria Îi arătă absorbantul și-i spuse că la meci, prin pantalonașii strâmți chestia aia s-ar fi văzut. O sfătui să-și pună un Tampax. O Îngrijora prietena ei nepricepută. Spectatorii bărbați observă dacă o jucătoare nu e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]