933 matches
-
mă ducă la mănăstire, nu pot lăsa biserica neterminată! Ce-ar crede părintele Ioan despre mine?! Și voi picta din nou, și tu ai să mă ajuți, Daniel! Dar eu nu-l întreb, cum? deși toate gândurile mele se-ndreaptă vectorial spre aceeași întrebare, Cum? Cum ai să pictezi?! Sau poate fără știrea mea Dumnezeu a făcut o minune și ți-a mutat privirea cea bună în mâini, în degetele care țin pensula, în brațele care mestecă mortarul, și ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
date, declanșează, susțin și orientează activitatea. Ele îndeplinesc două funcții: pe de o parte funcția de activare, de mobilizare energetică, pe de altă parte, funcția de direcționare a conduitei. Deci, motivul prezintă două laturi solidare: o latură energetică și alta vectorială. Dacă la începuturile ei psihologia de inspirație aristotelică, numită și psihologia facultăților, explică faptele și procesele psihice prin noțiunile clasificatorii care le subsumează, (exemplu: „Omul gândește pentru că are gândire, acționează pentru că are voință“), psihologia modernă așează la baza actelor psihice
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
evantaiul posibilităților din mediu. În trebuință sau motiv este cuprinsă o cerință față de mediu, o preferință, scopul o detaliază, o concretizează. Motivul circumscrie într-un fel o zonă în „câmpul psiho-social“, scopul constituind o concretizare în acest câmp. Caracterul vectorial al motivului devine evident odată cu stabilirea scopului, care anticipează modul de finalizare a acțiunii, conturând ciclul acțiunii. Vectorul motiv-scop este factorul operant în dinamica acțiunii. În timp ce motivele rămân uneori netransparente pentru individ, scopurile sunt întotdeauna conștiente. Nevoia organismului de a
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
neuronale cu intrări armonice superioare pentru detecția sarcinilor [56][94]. Diferite metode de clasificare bazate pe rețele neuronale au fost folosite, precum perceptronul multistrat (MLP - multilayer perceptron), rețeaua funcție cu bază radială (RBF - radial basis function) și mașini cu suport vectorial (SVM - support vector machine) cu nuclee polinomiale liniare, și RBF. În urma testării acestor modele având ca date de intrare coeficienții Fourier ai curentului consumat de mai multe dispozitive în același timp, s-a putut observa că modelele MLP și SVM
Amprenta consumatorilor electrici by Andrei Sebastian Ardeleanu, Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/83090_a_84415]
-
metoda celui mai apropiat vecin. Alte metode pentru detecția consumatorilor descriu consumatorii cu ajutorul modelului Hidden Markov [20][70][77][106][108]. De asemenea a fost implementat un algoritm ce combină metoda lui Hart cu rețelele neuronale și mașinile cu suport vectorial [69]. Prin utilizarea rețelelor neuronale se obține o îmbunătățire a recunoașterii consumatorilor însă cu costuri mari în ceea ce privește cantitatea de informații pentru învățare necesară construirii modelelor. 1.6 Concluzii • A fost realizată o introducere în domeniul detecției consumatorilor pe baza amprentei
Amprenta consumatorilor electrici by Andrei Sebastian Ardeleanu, Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/83090_a_84415]
-
persoane, obiecte, situații, idei sau idealuri cu care individul vine În contact” (idem). După 0. Klinneberg, atitudinile sunt predispoziții ale unei persoane de a reacționa Într-un anumit mod, independent de situații (apud Popescu Neveanu, 1978). Atitudinea este un invariant vectorial al conduitei individuale, exercitând o funcție direcțională și evaluativă. Din punct de vedere sociologic, conceptul de atitudine desemnează o „orientare personală sau de grup, rezultată din combinarea de elemente afective, cognitive și conative, care exercită influențe de direcționare, motivare sau
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
avea un domeniu mai larg sau mai restrâns. Adesea unele atitudini intră În sfera altora. Ca să putem sistematiza toate atitudinile și să le putem ierarhiza trebuie să precizăm domeniul obiectului lor. 2) Relația subiect-obiect prezintă un aspect dinamic cu caracter vectorial. Unii autori vorbind despre relația dintre subiect și obiect folosesc termenul de „dispoziție" sau „predispoziție" pentru a reacționa, ceea ce se mai numește și propensiune. Tendința spre acțiune, sau propensiunea reprezintă deci un aspect al atitudinii, evident distinct de celelalte. Atitudinile
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Kelly Psihologia constructelor personale), atitudinile sunt considerate dimensiuni esențiale pentru delimitarea caracterului individului și a comportamentului său manifest. Atitudinile componente ale caracterului aparțin de fenotip și sunt dobândite În procesul formării lor, motivația, valorile, expectanțele și idealurile oamenilor constituie latura vectorială de orientare și susținere a atitudinii. A doua latură, care este executivă, latura acțională, implică un mod de autoreglare al subiectului, are la bază voința și abilitățile de acțiune ale persoanei. Fiind În mare măsură dobândite, atitudinile se formează sub
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
liberă necesară derulării reacțiilor exoenergetice. Deci, în aproximația liniară, termodinamica proceselor ireversibile, arată că se pot produce, în sistemele deschise, procese interzise în sistemele închise. Conform legii lui Curie, într-un sistem izotrop, cuplajul între un proces scalar și unul vectorial însă nu se poate realiza. Acest cuplaj este intezis și în cazul unui sitem anizotrop dar care are un centru de simetrie. Dar pentru sistemele biologice, astfel de cuplaje sunt posibile. în acest context, cel mai bun exemplu îl constituie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un centru de simetrie. Dar pentru sistemele biologice, astfel de cuplaje sunt posibile. în acest context, cel mai bun exemplu îl constituie cuplajul între o reacție chimică (ce este un proces scalar) cu transportul prin membrană care este un proces vectorial (transportul prin membrană se face pe o direcție perpendiculară pe membrana celulară). Celula funcționează pe baza acestor cuplaje, prin reacții chimice și de transport de substanță între celulă și mediu (și în interiorul celulei), fluxul de substanță fiind un vector iar
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
poziție este în permanentă mișcare și schimbare. IV.3. BIOELECTROGENEZA TESUTURILOR SI ORGANELOR Activitatea electrică a țesuturilor și organelor de datorează activității electrice a celulelor ce intră ân componența lor. Ea se analizează prin măsurarea biopotențialelor care sunt rezultatul sumei vectoriale a biopotențialelor celulare. Nervii excitați produc potențiale de acțiune care rezultă din însumarea potențialelor de acțiune a fiecărei fibre nervoase. Studiul activității bioelectrice a inimii arată că ea este un organ autoexcitabil. Inima este organul care-și creează singur stimulul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
activare internă, difuză și semnalare a unui dezechilibru fiziologic sau psihologic (trebuințe), de mobil (factor declanșator) al acțiunii pe care o și justifică, de autoreglare a conduitei, motivația imprimă conduitei un caracter energizant și dinamogen sau orientativ și direcțional și vectorial, de coechilibrare a raportului dintre om și mediul ambiant. Organizarea și funcționarea motivației umane poate fi caracterizată de următoarele trăsături: diversitatea motivațională, conflictualitatea motivațională, ierarhizarea motivației și variabilitatea motivațională. 6 Diversitatea motivațională arată că omul nu acționează cel mai adesea
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
al atitudinii putând fi: persoane, grupuri sociale, obiecte, activități, procese, instituții, valori, norme etc. Cunoașterea obiectului este foarte importantă nu doar pentru definirea atitudinii, ci, mai ales, pentru măsurarea ei. 2. Relația subiect - obiect prezintă un aspect dinamic cu caracter vectorial. Se vehiculează de către unii specialiști termenii de „dispoziție” sau „predispoziție”. Tendința spre acțiune reprezintă astfel un aspect al atitudinii, distinct de celelalte. Atitudinea este o structură latentă a personalității care. Deși neobservabilă în mod direct, atitudinea se exprimă în comportamente
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
fusese denumit rețea carteziană, însă, cu toate că rețelele sunt prezente în compoziție, îndeosebi în proiectarea de edificii și orașe, acestea vizează doar cazul vectorilor dispuși cât mai regulat. Întrucât forțele direcționale ale vectorilor constituie cel de-al doilea sistem, numele „sistem vectorial” s-ar fi impus de la sine, dacă acele modele centrice, constând de asemenea din vectori, n-ar fi constituit o configurație superioară. Am decis așadar să adopt termenul excentricitate pentru a diferenția forțele compoziționale corelate unui centru intern de cele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
combinarea a două modele disparate face ca relația să fie destul de complicată. În cadrul ordinii spațiale, ea face posibilă prezența simultană a spațiului focalizat și omogen, dar complică ordinea prin crearea unei relații înșelătoare între curbe și linii drepte. În cadrul dinamicii vectoriale, ea produce tensiunea și conflictualitatea dorită de artist în cazul în care reprezintă un comportament autocentrat în căutarea unui modus vivendi cu manifestarea centrifugă. Vom vedea că în aproape toate cazurile practice funcționează atât sistemul centric, cât și cel excentric
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se prezintă fără distorsiuni și de la o distanță convenabilă. Aceasta ne permite să analizăm obiectul în ansamblu, iar din moment ce vectorul vizual care pornește de la privitor poate ținti obiectul privit sub un unghi drept, nu trebuie să fie antrenat în configurația vectorială din planul compoziției înseși. Relația este una de pură explorare peste breșa spațială. Am arătat mai înainte că operele verticale tind să rezerve un rol semnificativ verticalei excentrice. Aceasta le distinge de decorațiile tipice de plafon sau paviment ale căror
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din suprafața închisă. Îngrădirea formează un sistem închis, care luat ca întreg se comportă asemenea unui centru de energie. Din moment ce orice obiectiv vizual, fie el un petic de pictură sau o clădire, reprezintă un sistem centric din care un câmp vectorial se revarsă de jur împrejur, este necesar un spațiu suficient pentru a conferi acestei energii atâta libertate de joc câtă are nevoie. Când o clădire este împrejmuită de un alt ansamblu arhitectonic, clădirea însăși este compromisă din lipsă de aer
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
o figură sculptată sau pictată stabilește un contact vizual cu privitorul. Chiar și atunci când ea se află în privirea fermecătoare a unei icoane religioase sau a unei figuri renascentiste cochetând cu privitorul și invitându-l să se alăture scenei, legătura vectorială îl țintește pe acesta din urmă, nefăcându-l însă participant la acțiune, atât timp cât imaginea este înțeleasă ca o operă de artă compusă, și nu ca o imagine reală. Funcțiile ramelor Sculpturile și clădirile se mulțumesc să-și împartă spațiul fizic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
n-ar putea adăuga nimic la ceea ce este deja dat. Compoziția funcționează în felul în care ne arată figura 6, constituind un sistem centric deschis, iradiind în toate direcțiile și dominat de o grilă excentrică determinată de ramă și reluată vectorial pretutindeni în pictură. Forța spațială a unui fundal de a se continua dincolo de rama tabloului este totuși slabă, pur și simplu deoarece spațiul plan abia dacă are o structură proprie. Puterea structurii unui obiect dat este decisă de abilitatea sa
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
decât secțiunea de aur, cele verticale în mai mare măsură decât cele orizontale. Aceste preferințe pot reflecta pur și simplu cerințele compoziției, ele însă mai pot indica și faptul că atunci când un dreptunghi presupune o schemă care accentuează anumite tendințe vectoriale, el ia proporții diferite. În asemenea condiții, dreptunghiul bine proporționat altfel al secțiunii de aur poate apărea drept dezechilibrat. În figura 31, dreptunghiul 34 : 21 este supus la două tensiuni direcționate diferit. O problemă asemănătoare suscită interioarele arhitecturale. Zidurile unei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu este dat ca un punct în mijloc, ci ca un vector excentric îndreptat în sus și în jos. Verticala centrală este o contribuție a ambelor sisteme compoziționale: este centrică prin poziția și funcția sa și totodată excentrică prin întinderea vectorială în spațiu. Vom întâlni astfel de axe centrale mereu. Centricitatea compoziției este puternic pusă la încercare de masa dominantă a locomotivei întunecate din care se ridică fum către partea de sus a hangarului. Poziția excentrică investește locomotiva cu o tensiune
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
această varietate ce-ar prinde viață prin „linia frumuseții” (figura 71) care, sunt încredințat, este făcută să se învârtească spiralat în jurul axei centrale a piramidei. Întruparea idealului de frumusețe al lui Hogarth se obține prin interacțiunea axei centrale cu mișcările vectoriale exterioare ale spiralei. Cum poate opera în practică această mișcare în jurul centrului? Comparați caduceul (figura 72) cu desenul lui Michelangelo reprezentându-l pe Hristos răstignit (figura 73). Bagheta heraldică a lui Mercur reprezintă doi șerpi încolăciți simetric în jurul unui toiag
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
frumoase, Bruxelles 146 | Forța centrului vizual În Moartea lui Marat de David (figura 100), trunchiul nud al celui asasinat poate fi văzut ca înălțându-se din centrul tainic al corpului. Pieptul și brațele, de altfel volume parțial nediferențiate, suscită semnificația vectorială indicată de expresia terminală a feței și mâinilor. Corpul marchează o falie decisivă în axa corpului, pierderea vieții și brațele ca purtătoare ale acțiunii curmate se termină neașteptat și paradoxal cu mâinile strânse pe pană și hârtie din vremea acțiunii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tensiunea poate fi astfel sporită (figura 102). În desenele animate, nasurile foarte mari, ochii bulbucați sau brațele foarte cărnoase, bărbiile prea mici și așa mai departe dezvăluie prin exagerare funcția expresivă a vectorilor spațiali. În ciuda săgeților și a răsucirilor sale vectoriale, chipul este totuși destul de limitat în ceea ce privește mobilitatea musculară. În acest sens, mâna deține superioritatea dansatorului. Deși îi lipsesc conotațiile fizionomice ale feței - referitor la privire, strâmbături și zâmbet -, jocul foarte diferențiat al degetelor poate genera o bogată pantomimă. De asemenea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tinde spre înalt printr-o diagonală puternic dinamică. Greutatea principală se află totuși la bază și țintuiește personajul de soclu. Vectorul dinamic al torsului și al perechii de brațe egal înclinate dezvăluie o șarpantă stabilizatoare prin cealaltă pereche de volume vectoriale, picioarele întrupând atât verticala, cât și orizontala, prinsă strâns de pământ. Personajul are soliditatea unei fundații de clădire. Dispunerea în unghi drept a picioarelor exprimă o deschidere care sporește tema gurii care cântă. Expansiunea și contactarea sunt echilibrate măiestrit. Brațele
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]