605 matches
-
o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu picioarele ridicate ca într-o luptă. Lângă capătul patului de asemeni se găseau două noptiere la aceeași culoare ca și patul, culoarea paltinului, pe care luminau două veioze grele din bronz aurit. Mai exista o masă de toaletă cu oglindă din cristal venețian. Săndica nu prea a fost încântată că trebuia să doarmă în această încăpere. Parcă era un muzeu, care în afara valorii mobilierului îți transmitea senzația de
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
a dorit să știe, să cunoască, să învețe. El a muncit toată viața dar și-a făcut timp pentru citit și a citit enorm: „Cine poate să doarmă cu un om care se scoală de câteva ori pe noapte, aprinde veioza și citește?” - vă amintiți cu siguranță spusele doamnei Nicole, soția lui nea Mitică. Prietenul meu le-a confirmat când mi-a mărturisit că niciodată nu a avut somn: „Noaptea era liniște și citeam” ... și acum la cei 85 de ani
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea începu să exploreze noi zone, la încheietura dintre cele două superbe picioare, zvelte ca de căprioară. Stăteau înlănțuiți în mijlocul camerei, sub lumina difuză a veiozei aprinsă în locul luminii puternice degajată de lustra cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în răgazul dintre două sărutări, să-i studieze construcția atletică, în bătaia lunii prin fereastră și a luminii slabe de la veioza ce abia sclipea sub abajurul mat. Avea un corp perfect flăcăul, musculos, mâini păroase, bicepși frumos conturați, nasul drept și lung, maxilarul puternic, iar pe fața sa se citea virilitatea bărbatului tânăr și sportiv. Pozițiile lor se succedeau continuu, când
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
în nici un fel atât de aproape. În ce mă privește, altfel îmi imaginasem eu întâlnirea. O sofa acoperea, ca poalele unei draperii, partea din bibliotecă ce tapița pereții unei sufragerii înalte, cu lemn de mahon lambriat în colțuri, alte trei veioze postate cu umbreluțe albe și roșii de sergi matlasat sau catifea azuriu - închisă ce răsfrângeau bătaia luminii suspendând orice clar-obscur părelnic ce se insinua privirii și abatând-o într-o direcție la care căznisei și nu te-ai fi așteptat. Tonul
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
pat și mă pregăteam de culcare. Mi-e rușine să recunosc, dar dorm cu Shakka în pat... Ea preferă să doarmă strâns lipită de mine cu capul pe mâna mea. Într-o noapte a început să latre violent. Am aprins veioza și am văzut-o cu ochii ațintiți spre un punct de deasupa unei comode. Lătra de se dădea de ceasul morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel nepotul meu care atunci
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
întrebă: - Nu-i așa ca în noaptea asta vei dormi cu mine? Patul este destul de lat. - Da, mamă, o să dorm cu matale! După ce am mai stat cu rudele mele de vorbă, într-un târziu, am intrat în dormitorul mamei. Lăsase veioza aprinsă iar lumina difuză îi lumina fața. Dormea ca un copil, abia i se auzea răsuflarea. Am stat și am privit-o câteva minute în șir. Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
o imagine ecvestră cu un armăsar negru cu pieptul puternic și înspumat, cu picioarele ridicate ca într-o luptă. Lângă capătul patului de asemeni se găseau două noptiere la aceeași culoare ca și patul, culoarea paltinului, pe care luminau două veioze grele din bronz aurit. Mai exista o masă de toaletă cu oglindă din cristal venețian. Săndica nu prea a fost încântată că trebuia să doarmă în această încăpere. Parcă era un muzeu, care în afara valorii mobilierului îți transmitea senzația de
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
trona un imens pat din lemn masiv, cu picioarele sculptate, iar un șifonier în trei canate, din același lemn masiv sculptat, aștepta să fie ocupat de hainele celor doi tineri turiști. Mai aveau doua dulăpioare pe care era câte o veioză. Livingul era mobilat cu o masă de mahon, telefon, un mic frigider, radio și chiar un televizor alb negru. Nu apăruseră încă televizoare color în dotarea hotelurilor, de fapt nici nu se transmiteau programe color de către televiziunea română. Referință Bibliografică
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
acum vreo trei/patru ani. Volumul are 329 de grame greutate și un cotor gros de 2,8 cm. Atenție! Nu se poate citi în autobuz/ maxi taxi de Galați: lucrarea trebuie digerată pe îndelete, seară de seară la lumina veiozei, pentru că naște suficiente motive de meditație înainte de a adormi... Cu tot cu „Indice de nume” [care, în sine, acoperă 7 pagini și cuprinde o adevărată enciclopedie a personajelor comuniste de la înființarea mișcării bolșevice în România (la 9 mai 1921) până în zilele realizării
AM PRIMIT, AM CITIT, AM SCRIS (IN MEMORIAM) STĂPÂNUL SECRETELOR LUI CEAUŞESCU. I SE SPUNEA MACHIAVELLI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349990_a_351319]
-
trebuie să fi fost în lichidul amniotic. Și adormeam la loc. Astăzi, cînd nu pot dormi noaptea (și se întîmplă al dracului de des), geaba mă uit prin camera obscură. Nu mai am modesta lămpiță cu gaz lampant; am o veioză electrică, elegantă, cu picior înalt, arcuit, dar n-o aprind cînd nu pot dormi. În întuneric nu mai văd nici hultanul cenușiu, nu mă mai cuprinde nici sentimentul acela inefabil al odăii ovale. Îmi vin tot felul de scrieri nescrise
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
nu-i revină coșmarul. Doamne ce a putut visa... Cum să o omoare? Mai ales pe Mircea, care era mai solid ca Viorel, deci și mai puternic... Nu dorea să mai viseze și să se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
care era mai solid ca Viorel, deci și mai puternic... Nu dorea să mai viseze și să se gândească la coșmar, așa că lăsă veioza aprinsă și încercă să citească câteva pagini, indiferent ce va citi. Până la urmă a adormit cu veioza aprinsă și cartea pe piept. Dimineața, când a trezit-o cocoșul cu cântecul său matinal, era obosită și o durea tot corpul. Parcă o bătuse cineva cu un mănunchi de nuiele peste tot. S-a dus la baie să se
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
de animale de rasă elvețiană. Vrea să-și culeagă roadele muncii de peste doi ani de zile în fermă. Va reuși oare? Ce-i va rezerva viitorul? Dacă căsătoria cu Mircea nu va fi una reușită din cauza părinților săi? A aprins veioza și a luat cartea de poezii în mână. A deschis-o la întâmplare. Așa a dat de poezia„Amintire” Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai grea - șocul despărțirii de ultima legătură cu părinții săi pe care în ultimii ani abia dacă
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
la bătaie ceva din agoniseală și, în cel mai scurt timp, amenajă în subsolul blocului o clinică de mai mare dragul, cu dotări reproduse din memorie, pentru a îndeplini exigențele unei asemenea locații, adică: vestita canapea de piele, biroul, o veioză și un raft cu cărți groase, semnate de apostolii branșei, unii cu nume nemțești, greu de pronunțat și de ținut minte. O lumină chioară din tavan făcea atmosferă pentru ședințe de neuitat. Doctorul avea desigur și niște sticle pitite la
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
la mare și la munte, scăldatul în apa de izvor, jocurile copilăriei, momentele în care rătăcea prin grădini imense cu flori superbe împreună cu mătușile sale și cu bunica sa, serile în care privea visător stelele și când citea la lumina veiozei cărțile care îi ghidau primii pași în viață. Să visezi cu ochii deschiși - aceasta părea a fi deviza sa, și căuta să le-o insufle și celorlalți. Ce minunat putea fi să trăiești! Să descoperi, prin propriile puteri și prin
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
de animale de rasă elvețiană. Vrea să-și culeagă roadele muncii de peste doi ani de zile în fermă. Va reuși oare? Ce-i va rezerva viitorul? Dacă căsătoria cu Mircea nu va fi una reușită din cauza părinților săi? A aprins veioza și a luat cartea de poezii în mână. A deschis-o la întâmplare. Așa a dat de poezia „Amintire” Îmi amintesc... Te-am cunoscut acolo În grădina fermecată Plină de bunătate și dragoste, Când împleteam amândoi Cununi de stele Așezându
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai grea - șocul despărțirii de ultima legătură cu părinții săi pe care în ultimii ani abia dacă
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
gesturile lui nu au fost ale unui tânăr înfocat, ce într-o situație asemănătoare și-ar fi rupt hainele de pe el și ea, neîmpiedicându-se în lenjeria intimă, pentru că nu o avea. Emil Zinescu mai întâi „trase draperiile și aprinse veioza cu o lumină discretă. Selectă muzica lui îndrăgită de Giovanni Marradi... desfăcu jacheta Warei, nasture cu nasture, îi luă eșarfa de la gât, îi scoase cu mișcări lente bluză albă... își dădu și el chiloții jos...” Așa cum e firesc, tot ce
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
trona un imens pat din lemn masiv, cu picioarele sculptate, iar un șifonier în trei canate, din același lemn masiv sculptat, aștepta să fie ocupat de hainele celor doi tineri turiști. Mai aveau doua dulăpioare pe care era câte o veioză. Livingul era mobilat cu o masă de mahon, telefon, un mic frigider, radio și chiar un televizor alb negru. Nu apăruseră încă televizoare color în dotarea hotelurilor, de fapt nici nu se transmiteau programe color de către televiziunea română. Referință Bibliografică
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
cu tâlhari care au dat buzna să mă prade și eu ca un “viteaz” ce sunt în astfel de situații limită, cu un “colt” - mânerul rept al unei mături găsit întâmplător, l-aș fi pus la îndemână pe noptieră lângă veioză, am adăugat repede pentru a nu înteba ei primii, am reușit să-i dezarmez, că vreo doi mi-au cerut iertare și mi-au dat și bani pentru a scăpa din încurcătură, pentru ce, întrebă Elena, crezând c-o să mă
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
pat și mă pregăteam de culcare. Mi-e rușine să recunosc, dar dorm cu Shakka în pat... Ea preferă să doarmă strâns lipită de mine cu capul pe mâna mea. Într-o noapte a început să latre violent. Am aprins veioza și am văzut-o cu ochii ațintiți spre un punct de deasupa unei comode. Lătra de se dădea de ceasul morții. Eu nu vedeam nimic, dar ea vedea ceva. Pe interfon, l-am chemat pe Daniel nepotul meu care atunci
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]