495 matches
-
după producerea acestor apariții impresionante, cele câteva zeci de locuitori din satul Pontmain plecați pe front s au întors, cu toții sănătoși. Și astfel, an de an au venit la Pontmain pelerini din întreaga Franță, cu miile, încât basilica înălțată întru venerarea Sfintei Fecioare a devenit un alt cunoscut cent ru de pelerinaj al țării. Cu un impact deosebit de mare în lumea credinci oși lor a fost și continuă să fie și acum evenimentul de la Fatima - din Portugalia - unde s a produs
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
încredințată, ajutați de mijlocirea sa și că îl avem patron în cer pe cel care ne-a fost prieten pe pământ, după ce am reunit consistoriul fraților noștri [cardinali] și după ce am obținut consensul lor, am decretat să-l înscriem spre venerarea meritată în cartea sfinților. 9. Stabilim ca Biserica universală să celebreze cu devoțiune și solemnitate nașterea sa la cer, în ziua de 4 octombrie, adică ziua în care, eliberat din temnița trupului, s-a urcat în împărăția cerească. 10. Vă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
un secol (726-843), mișcarea iconoclastă s-a încheiat în cele din urmă prin victoria iconodulilor și reinstaurarea cultului icoanelor, o importanță majoră în acest context având-o și hotărârile Sinodului Ecumenic de la Niceea 384, din anul 787, care clarificaseră posibilitatea venerării icoanelor 385 pe argumentul că acestea erau considerate a fi reprezentări asemănătoare prototipului înfățișat, și nu identificări efective cu acesta 386. Analizând zbuciumata perioadă iconoclastă, reiese faptul că relevanța acesteia s-a datorat, pe de o parte, unei serii de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a fundamentat pe o întreagă dispută generată de traducerea problematică în limba latină a documentelor Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787). Această traducere a condus la o confuzie privind termenii referitori la atitudinile de adorare (λάτρέίά), repspectiv de venerare (πρόσκύυισιζ), cuvenite icoanelor. Sensul corect al acestor termeni se referă în cazul adorării la o slujbă adusă lui Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Niceea (787). Această traducere a condus la o confuzie privind termenii referitori la atitudinile de adorare (λάτρέίά), repspectiv de venerare (πρόσκύυισιζ), cuvenite icoanelor. Sensul corect al acestor termeni se referă în cazul adorării la o slujbă adusă lui Dumnezeu, în timp ce venerarea semnifică manifestarea unui respect deosebit pentru cineva sau ceva. Acesta este și cazul celebrelor "Libri Carolini", scrieri controversate, comandate de Carol cel Mare clerului franc, în care confuzia amintită avea să genereze începutul transformării imaginii iconografice din transcendentală în decorativă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în virtute urmarea interesului material personal”; - de când am început să cultivăm propensiunea către admirarea marilor realizări și să adulăm fără critică bogăția în sine și pentru sine, stimulând ceea ce Smith condamna deja în timpul său, adică „dispoziția către admirarea și aproape venerarea bogatului și a celui puternic, și disprețuirea - sau cel puțin neluarea în seamă - a persoanelor de condiție săracă și umilă”. Dar, concludea Smith, „nici o societate nu poate fi fericită dacă marea majoritate a membrilor săi e săracă și mizerabilă”; - de când
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și al prezicerii. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care practica topirii cositorului este una foarte veche. Așadar, este posibil să avem de-a face, în acest caz, cu un fenomen de aculturare a unor străvechi practici (precreștine) de venerare a pământului și a metalelor și de transformare a lor314. Astfel de manifestări populare, oneste, lipsite de vreun interes pecuniar sau de altă natură, nu pot fi considerate kitsch. Mai curând, ele ascund o dimensiune culturală și spirituală de o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pentru comunitățile lor în veritabili cunoscători ai secretelor metalelor. La rândul lor, metalele erau purtătoare ale unor semnificații magice, misterioase, rezultate din legătura intimă, "de filiație" cu Terra Mater. Exemplele aduse în atenție de Eliade evidențiază existența unor practici de venerare și de transformare a metalelor în diferite arii culturale. Aceste analize ne fac să credem că nu numai alchimia, ci și practicile divinatorii ar avea ca suport astfel de credințe străvechi. 315 Antropologi de renume, precum Robert Redfield, Ralph Linton
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și palatul său. De aceea, în acest context, mandala [s.n.] este temeiul [sau temelia] care susține calitățile supreme și se înfățișează ca întrupare a spr ijinului întru totul pur și a celui [ce este] sprijinit.“ 4. Practica circumambulării, constând în venerarea unui loc sau a unui obiect cu semnificație religioasă aparte, prin înconjurarea acestuia, mergând în sensulacelor de ceasornic (sau invers); practica poartă în hinduism numele de parikrama (san., „calea care înconjoară“) sau pradakshina (san., „către dreapta“); în budis mul tibetan
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
primă treaptă de autoritate spirituală imediat după Moise. Dimpotrivă, răspunsul lui Aaron este elocvent: el consimte să supervizeze făurirea vițelului din cele mai de preț podoabe oferite, la cererea lui, de către oameni. Mai mult, reiese clar faptul că se dorește venerarea aceluiași Dum nezeu, din cuvintele rostite de Aaron: „Israele, iată dumnezeul tău [ele eloheikha], care te-a scos din țara Egiptului.“ Este evident vorba despre Dumnezeul lui Moise, nefiind la mijloc nici o trădare. Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mijloc nici o trădare. Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului [hag la YHWH]!“ Utilizarea tetragramei, cel mai înalt nume divin descoperit oamenilor, cu referire la sărbătoarea vițelului de aur indică aceeași echivalență, eronat construită, între venerarea Domnului și venerarea Domnului prin întruchiparea vițelului de aur. „Domnul [YHWH]“ este cel care mai departe îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Mai mult, Aaron adaugă: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului [hag la YHWH]!“ Utilizarea tetragramei, cel mai înalt nume divin descoperit oamenilor, cu referire la sărbătoarea vițelului de aur indică aceeași echivalență, eronat construită, între venerarea Domnului și venerarea Domnului prin întruchiparea vițelului de aur. „Domnul [YHWH]“ este cel care mai departe îi vorbește lui Moise, spunându-i să se întoarcă. Subliniez, așadar, că acuzația de „idolatrie“ îmi pare cu totul neîntemeiată în acest caz. Poporul nu „recade“ prin
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită „idolatrie“, însă, subliniez din nou, nu prin incri minarea altor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
hobby. Sau mâncatul. Asta o dădu pe Clodagh peste cap. —Mergi regulat la teatru? Clodagh ezită, după care recunoscu: — Nu chiar. Dar trebuia să scriu ceva, nu? Când Clodagh și Ashling se opriseră din inventat hobby-uri precum raliurile și venerarea diavolului și încercaseră să facă o listă de pasiuni reale, nu prea au avut de unde alege. — Păi, atunci care îți sunt pasiunile? o provocă Yvonne. —Păăăăi... Care îi erau pasiunile? —Hobby-uri, pasiuni, chestii de genul acesta, spuse Yvonne nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
afară să fi fost și noi prezenți în fiordul cucerit prin luptă, „sus de tot, în nord“. Acolo ne-ar fi plăcut să ne acoperim de glorie, sătui de mirosul de cremă Nivea al vacanței. În decursul neîntreruptului proces de venerare a eroilor, era vorba despre marina noastră militară și despre înfrângerea englezilor, apoi din nou despre noi, dintre care câțiva, printre aceștia și eu, speram ca, în trei-patru ani, numai de-ar dura războiul destul de mult, să ajungem în marină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și mai mult unii de alții; încetă grija pentru viața comună, schimburile de întrajutorare deveniră sporadice și cît se poate de scurte, căci ambele părți resimțeau neplăcere; fiindcă neplăcut este dialogul între două pături prea diferite una de alta, iar venerarea și iubirea filială a preoților se preschimbă într-o temătoare supunere, pe măsură ce plăpînda și paterna autoritate a Episcopilor căpătă aerul unei superiorități în care se amestecau compasiunea și disprețul zeflemitor; Clerul inferior fu, așadar, coborît în ochii poporului, în vreme ce Clerul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu trebuie să piară pentru o vreme. Așadar, creștinul va trebuie să nutrească o afecțiune, un atașament și un respect nemărginit față de Sfîntul Scaun al Pontifului roman; el va trebui să iubească nemăsurat și să urmărească adevărata și sfînta slăvire, venerarea și bunăstarea acestui mădular esențial al neprihănitei mirese a lui Isus Cristos. 7. De aceea, în privința acelui mădular al Sfintei Biserici, care a ajuns deja în stare desăvîrșită, credinciosul creștin va trebui să-l contemple în permanență ca pe un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
numai a ochilor trupului ci și ai sufletului, căci el Înțelese că Hristos Îl vindecase. Fu botezat de Sfântul Ermolae Împreună cu Eustorgios - tatăl Sfântului Pantelimon, care nu după multă vreme adormi și el În pace261. 230 Suferința și creșterea spirituală Venerarea sfântului martir doctor fără de arginți În Biserica Ortodoxă Rusă era deja cunoscută În secolul al XII‑lea. Prințul Izyaslav, fiul lui Mstislav cel Mare, avea o icoană a sfântu‑ lui pe coiful său. Prin mijlocirile sfântului, el a rămas În
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fost dată de Dumnezeu, creștinul ortodox cinstește Însăși puterea dumnezeiască din ele. 286 Suferința și creșterea spirituală Norma de Învățătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându‑se că cinstirea sfinților nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privință, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea : „Noi nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor pentru a adora pe Cel ai Cărui martiri sunt”319. Cinstirea pe care creștinii o aduceau
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
răsunet a primului are ca temă chiar rațiunile pentru care a trebuit să dispară modernitatea și să lase loc postmodernității. Prima defecțiune a modernității a fost hegelianismul ei funciar, cu idolatrizarea ideii de progres, condiția dintâi a istoriei. Progresul înseamnă venerarea noului, care "se identifică cu valoarea prin intermediul recuperării și al apropierii fundamentului-origine"85. Ideea de istorie este substanța modernității. Iată de ce de la Arnold Gehlen (autorul termenului de post-histoire) și până la Vattimo sau Francis Fukuyama, s-a căutat să se argumenteze
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
afront la adresa lui N!adima (semnul exclam]rii reprezint] o consoan]) s] iei din natur] mai mult decât ai nevoie. Zeitatea nu putea fi influențat] în mod favorabil, deci nu existau practici că rug]ciunile, sacrificiile sau orice alt gen de venerare. Nu există deci nici un grup de preoți care s] aib] acces exclusiv la resurse sau la alte dimensiuni ale puterii. Nici practicile politice, de gestionare a treburilor publice, nu erau exclusiviste în distribuirea puterii și a avantajelor. Procesul politic era
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Biblie aceast] împ]rțire pe categorii: între obligații, între indivizi și obligații, între indivizi și Dumnezeu. Mare parte din „legislația” biblic] are la bâz] aceste porunci, din care transpare o idee esențial] ce reprezint] contribuția iudaismului la tradiția religiilor occidentale: venerarea lui Dumnezeu se manifest] printr-o atitudine decent], uman] și moral] fâț] de aproapele. (Dup] cum spuneau rabinii, la modul ideal, venerarea lui Dumnezeu se realizeaz] pe trei c]i: studiul Torei, sacrificiu și rug]ciune, acte de m]rinimie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la bâz] aceste porunci, din care transpare o idee esențial] ce reprezint] contribuția iudaismului la tradiția religiilor occidentale: venerarea lui Dumnezeu se manifest] printr-o atitudine decent], uman] și moral] fâț] de aproapele. (Dup] cum spuneau rabinii, la modul ideal, venerarea lui Dumnezeu se realizeaz] pe trei c]i: studiul Torei, sacrificiu și rug]ciune, acte de m]rinimie.) Cu alte cuvinte, la baza moralei st] voința lui Dumnezeu, de o important] covârșitoare pentru aceasta. Cererea lui Dumnezeu că oamenii s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
philia (prietenie) și agape. Acesta din urm] era un cuvant grecesc lipsit de semnificație, pe care creșinii l-au preluat pentru a exprima esență înv]ț]turii lui Iisus. Cele dou] tipuri de iubire nu sunt univoce, întrucat adorarea și venerarea se aduc doar lui Dumnezeu, nu și aproapelui. Pe scurt, iubirea fâț] de aproapele implic] r]spunderea pentru cel]lalt, nu în virtutea calit]ților sale cu totul deosebite, ci datorit] umanit]ții sale create dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a numit „integritatea, stabilitatea și frumusețea comunit]ții biotice”. Protejarea comunit]ții biotice de daune nedorite reprezint] un imperativ moral, nu doar pentru binele umanit]ții, dar și pentru c] lumea natural] neafectat] de factorul antropic merit] apreciat] de dragul ei. Venerarea vieții sugereaz] c], toate celelalte fiind egale, este întotdeauna mai bine s] evit]m omorârea unei viet]ții. Dar Schweitzer era conștient de faptul c] nu orice omor poate fi evitat. Punctul lui de vedere era c] nu trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]