846 matches
-
unse cu venin de șarpe, sânge uman, si fecale de animale pentru că rănile victimelor să se infecteze Într-o luptă navală împotriva regelui Eumenes de Pergam, în 184 î.Hr., Hannibal din Cartagina a adus vase de lut umplute cu șerpi veninoși și i-a instruit pe marinării săi să le arunce pe punțile navelor inamice.Comandantul român Manius Aquillius a otrăvit fântânile când a asediat orașele inamice în 130 î.Hr.. În anul 198, orașul part Hâtra (lângă Mosul, Irak)a respins
Război biologic () [Corola-website/Science/334521_a_335850]
-
("Ophiophagus hannah") este o specie de șerpi veninoși din familia "Elapidae". Este singura specie din genul taxonomic "Ophiophagus" (în limba greacă înseamnând „mâncător de șerpi”, denumire îndreptățită deoarece hrana cobrei regale este compusă numai din șerpi și sopârle). Reprezentanții acestei specii sunt cei mai lungi șerpi veninoși din
Cobra regală () [Corola-website/Science/318871_a_320200]
-
șerpi veninoși din familia "Elapidae". Este singura specie din genul taxonomic "Ophiophagus" (în limba greacă înseamnând „mâncător de șerpi”, denumire îndreptățită deoarece hrana cobrei regale este compusă numai din șerpi și sopârle). Reprezentanții acestei specii sunt cei mai lungi șerpi veninoși din lume, cu o lungime de până la 5,6-5,7 m. este un șarpe de talie mare, el atingând în mod normal o lungime de 3 - 4 m. Atunci când s-a descoperit un exemplar care avea lungimea de 5,59
Cobra regală () [Corola-website/Science/318871_a_320200]
-
un șarpe de talie mare, el atingând în mod normal o lungime de 3 - 4 m. Atunci când s-a descoperit un exemplar care avea lungimea de 5,59 m, s-a căzut de acord că este cel mai mare șarpe veninos din lume. Cobra regală poate fi întâlnită în regiunile cu păduri din Asia de Sud Est. Este un șarpe care trăiește pe sol. Mușcătura unei cobre regale produce de regulă moartea unui om adlut. Accidentele de mușcătura cobrei sunt însă foarte rare
Cobra regală () [Corola-website/Science/318871_a_320200]
-
Accidentele de mușcătura cobrei sunt însă foarte rare produse, deoarece acest șarpe nu este deosebit de agresiv și duce o viață retrasă în păduri. Cobra regală, cu lungimea medie de 3 - 4 m, este cea mai mare specie din grupa șerpilor veninoși, exemplarele cele mai mari de aproape 6 m, fiind întâlnit în Thailanda, 4,25 m în Filipine. Coada măsoară ca. 20 % din lungimea șarpelui, în caz de atac ia poziția cu gâtul dilatat, ca în cazul cobrelor veritabile Naja. Ca
Cobra regală () [Corola-website/Science/318871_a_320200]
-
verificate. Pe de-o parte sunt luate direct din limbajul violent al armatei, poliției, protecției și accidentelor. Dar e vorba de pattern-uri verificate de istoria naturală a viespilor cu dungi galbene și negre, a șerpilor neveninoși care imită șerpi veninoși pentru că veninul este prea costisitor.ajungand la benzile de plastic galben-negre care marchează șantiere, zona crimei și Reality TV show-ul. Ștefan Tiron
Florin Ciulache () [Corola-website/Science/317628_a_318957]
-
de cuibărit pentru călifarii albi ("Tadorna tadorna") și roșii ("Asarca feruginea"). În afară de păsări, s-a mai consemnat și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva neagră” ("Lactrodectus tredecimguttatus") a cărui prezență pe insulă a fost semnalată în anul 1965, și miriapodul "Scolopendra cingulata". Printre insecte, Insula Popina este singurul loc din lume unde găsim cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
milioane de ani în urmă, au fost găsite în Australia. Ca urmare a mărimii acestora, varanii de Komodo domină ecosistemul în care trăiesc prin vânarea prăzii ce include diverse nevertebrate, păsări și mamifere. Se presupune că varanii posedă o mușcătură veninoasă deoarece prezintă două glande plasate pe mandibulă ce secretă diverse toxine proteice. Semnificația biologică a acestor toxine proteice este încă disputată, dar s-a dovedit faptul că aceste glande secretă un anticoagulant. Varanii de Komodo sunt recunoscuți în lumea reptilelor
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
două propoziții bazată pe acest text, Brown a dezvoltat subiectul. O specie extraterestră nemuritoare ar fi distrus toate ființele de pe Pământ, cu excepția câte unei perechi din fiecare specie, pe care le păstrează într-o grădină zoologică. Atunci când moare un șarpe veninos, extratereștrii cer ajutorul bărbatului ținut captiv. Acesta le explică ce este moartea și îi îndeamnă să țină la piept perechea șarpelui, pentru ca aceasta să nu moară la rândul ei. Șarpele îi mușcă pe extratereștri, care, șocați de faptul că unii
Atingerea spațiului () [Corola-website/Science/324272_a_325601]
-
care ele sunt articulate formează o chelă prehensilă cu ajutorul căreia pseudoscorpionii fărâmițează prada. În chelicere se deschid canalele glandelor sericigene - producătoare de mătase. "Pedipalpii" sunt masivi, transformați în clești asemănători cu cei de la scorpioni. Chelele lor prezintă în schimb glande veninoase. Pedipalpii sunt alcătuiți din 6 articolet: coxă, trohanter, femur, patelă, bazitars și tars. Ei sunt utilizați, la fel, la reținerea și fărâmițarea prăzii, în timpul curtării, la lupte, și datorită trhobotriilor, ca organe senzitive. "Picioarele", patru perechi, sunt compuse din 6
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
articulate, chelicere, pedialpi, aripile și antenele lipsesc. ii posedă, de asemenea, mai multe trăsături care ii disting de alte arahnide. Toți păianjenii sunt capabili să producă mătase de diferite tipuri, utilizată pentru vânat. Chelicerele celor mai multor specii conțin glande veninoase, iar veninul elaborat de ele este injectat în pradă sau inamic. Pedipalpii masculilor sunt specializaț în transferul spermei la femele în timpul împerecherii . Multe specii de păianjeni prezintă dimorfism sexual, caracterizat prin deosebirile de dimensiuni și culoare. Păianjenii, spre deosebire de insecte, au
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
ale chelicerelor, pedipalpilor și primei pereche de picioare formează atriul bucal, cu funcție de fărămițarea hranei. Chelicerele, formate din 2 articole, sunt situate preoral. Ultimul articol este mobil și are forma unei gheare. La păianjenii migalomorfi în chelicere sunt situate glandele veninoase ce se deschid în vârful ghearei. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor glande. Pedipalpii sunt scurți, au funcție tactilă, fiind alcătuiți din 6 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia și
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
cu funcție de fărămițarea hranei. Chelicerele, formate din 2 articole, sunt situate preoral. Ultimul articol este mobil și are forma unei gheare. La păianjenii migalomorfi în chelicere sunt situate glandele veninoase ce se deschid în vârful ghearei. La cei araneomorfi glanda veninoasă se află în prosomă, iar chelicerele sunt străbătute de canalele acestor glande. Pedipalpii sunt scurți, au funcție tactilă, fiind alcătuiți din 6 articole: coxa, trocanter, femur, patelă, tibia și tars. La masculi pedipalpii au și rolul de organ copulator. La
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
păianjenii nu sunt periculoși pentru oameni. Ei îi mușcă doar pentru a se apăra. Mușcătura lor nu este mortală, dar provoacă dureri. Totuși din cauza veninului, mușcătura unor specii poate fi fatală. Speciile genurilor "Loxosceles" și "Latrodectus" sunt printre cei mai veninoși păianjeni araneomorfi. Ei sunt retrași și atacă oamenii doar când sunt amenințați. Speciile "Atrax", unele din cele mai agresive din Australia, au cauzat moartea a 13 persoane. Un alt gen de păianjeni periculoși este "Phoneutria", dar datele cu privire la pericolul pe
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
este un șarpe veninos de mărime mijlocie, din familia "Viperidae", care este răspândit în Euroasia. Aria de răspândire este arealul cel mai nordic al viperelor, fiind singura viperă care poate fi întâlnită la nord de cercul polar. are o lungime între 50 - 70 cm
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
puțin cinci vipere. Lucru care explică faptul ce șanse mici are omul de a muri de mușcătura unei vipere, care caută de altfel să-și păstreze pentru vânătoare rezerva de venin. Cu toate că vipera berus este de 2 - 3 ori mai veninos ca șarpele cu clopoței ("Crotalus adamanteus"), nu este atât de periculos din cauza rezervorului mic cu venin (10 - 18 mg), mușcătura lui însă putând deveni gravă la copii și la persoane în vârstă. Durere, la ca. o oră regiunea mușcată devine
Vipera berus () [Corola-website/Science/317989_a_319318]
-
continuat să se roage la Vishnu. El a fost otrăvit, dar otrava s-a prefăcut în nectar în gura lui. S-a poruncit călcarea lui de elefanți, dar a rămas neatins. A fost pus într-o cameră plină de șerpi veninoși înfometați și a supraviețuit. Toate încercările lui Hiranyakashipu de a-și ucide fiul au eșuat. În cele din urmă, a ordonat ca tânărul Prahlada să stea pe un rug în poala surorii sale demon, Holika, care nu putea muri deoarece
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
parțial. Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebește de cel al peștilor prin: Broaștele se hrănesc cu prăzi mișcătoare, de obicei insecte. Mărimea prăzii depinde de mărimea broaștei și a gurii sale. Broasca-bou africană mănâncă aproape orice poate înghiți, inclusiv șerpi veninoși, miriapode uriașe, scorpioni și chiar alte broaște-bou. După ce și-a localizat prada, broasca se întoarce spre ea, se năpustește asupra ei, și o prinde cu vârful limbii lipicioase. Insecta nu este mușcată sau mestecată, ci înghițită de vie. Reproducerea amfibiilor
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
fi recunoscută prin eroare ca ciupercă comestibilă. Asta se poate întâmpla la clasificarea altor "Amanitaceae", ca de exemplu la "A. citrina", "A. eliae", "A. ovoidea", "A. strobiliformis", variația albă a "Amanita vaginata" sau "A. vittadini". Culegători mai puțin exersați culeg veninosul cu preferință în confuzia cu diverse specii de genul "Agaricus" (între altele "A. arvensis", "A. campestris", "A. semoticus", "A. silvaticus", "A. silvicola"). De asemenea alte specii comestibile, ca de genul "Russula", "Tricholoma" sau "Volvariella" sunt confundate. Pentru începători se pot
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
(Vipera ammodytes ammodytes) numită și viperă cu corn, năpârcă cu cioc, năpârcă cu corn, năpârcă cu nas întors, viperă cu nas este o subspecie de șerpi veninoși din familia viperide ("Viperidae") răspândită în sud-estul Europei, inclusiv în România. Este o viperă mare (cea mai mare din viperele europene); masculii ajung până la 90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
tericole, unele specii sunt semiacvatice. Se adăpostesc în vizuini pe care le sapă singure. Unele specii trăiesc în grupuri, alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Deși mărimea mangustelor variază de la
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
alcătuite uneori din numeroși indivizi, în timp ce altele sunt solitare. Se hrănesc cu mamifere mici (șoareci, șobolani etc.), păsări, reptile, inclusiv șerpi veninoși, amfibieni (broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii sunt imune la venin și atacă și ucid șerpi veninoși, spărgându-le craniul între dinți. Alte specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Deși mărimea mangustelor variază de la mangusta pitică, cu o lungime a capului și a corpului nu mai mare de 24 cm, până la mangusta cu
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
membrele posterioare erau de tipul vâslelor și serveau pentru înot. Abdomenul se dermina cu o paletă anală (telsonul) în formă de placă extinsă, spin caudal sau o porțiune îngroșată cu ac, dar nu există nicio dovadă că gigantostraceele au fost veninoase. Acestea au fost răpitoare marine de fund, salmastre și parțial de ape dulci. Ultimele studii arată că unele specii au fost „amfibii”, trăind pe uscat, cel puțin o parte a ciclului lor de viață, acestea fiind capabile să respire, atât
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
Păianjenul pustnic maro (lat. "Loxosceles reclusa") este un bine cunoscut păianjen veninos din Statele Unite. Lungimea corpului este cuprinsă îîntre 6 - 20 mm, femela este mai mare decât masculul. Având în vedere că păianjenul are marcaje similare nu numai cu reprezentanții aceluiaș gen, ci și cu cei din alte familii Pholcidae și Mimetidae
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]
-
după îmbrăcarea unei haine sau încălțăminte. Uneori, multe răni necrotice diagnosticate ca mușcăturile păianjenului pustnic maro pot fi de fapt infecții cauzate de meticilino-rezistent "Staphylococcus aureus" (MRSA). În altele cazuri, poate fi cancerul cutaneu, boala Lyme, mușcături ale unor insecte veninoase sau leziuni chimice ale pielii. Mușcătura păianjenului pustnic maro produce o serie de simptome denumit ca "loxoscelism". Există două tipuri de loxoscelism: cutaneu și viscerocutaneu. Păianjenul pustnic maro se întâlnește în Statele Unite din Midwest până la Golful Mexic. O specie înrudită
Păianjen pustnic maro () [Corola-website/Science/319791_a_321120]