1,039 matches
-
trebuie să mă duc. M-am oprit, m-am gândit puțin și i-am zis că nu. Mi-a strigat adresa și numele, pe care le știam pe de rost. Când am ajuns la domnișoara Scover, toate pisicile erau pe verandă, în lumina lunii. Au fugit toate când m-am apropiat să sun la sonerie. Imediat domnișoara Scover a venit la ușă. Era în capot, ca întotdeauna, dar de data asta avea pe ea unul din mătase sau vreun alt material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am apropiat să sun la sonerie. Imediat domnișoara Scover a venit la ușă. Era în capot, ca întotdeauna, dar de data asta avea pe ea unul din mătase sau vreun alt material scump. Lumina bătea din prima cameră afară pe verandă. Fața îi era în umbră și nu o vedeam, dar mi-a zis să vin înăuntru cât își caută geanta. Eu i-am spus că aveam niște medicamente scumpe în coșul de la bicicletă și nu puteam să îmi iau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
capul pe masa din bucătărie. Nu știam ce să îi spun lui tanti Mae, dar ea nu a făcut un caz din asta pentru că știa cum era mama. La câteva seri după asta, tanti Mae și cu mine stăteam pe verandă. Mama dormea sus. Era una din nopțile când tanti Mae nu era cu Clyde. Nu mai stătusem singur cu ea de mult timp și aveam chef să vorbesc. Noi stăteam și vorbeam despre aproape tot ce ne trecea prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
treizeci de minute. Am ridicat valiza lui tanti Mae și m-am uitat prin abțibildurile din New Orleans, Biloxi și Mobile până și-a trecut ea acul de pălărie prin păr. Vântul se făcuse destul de rece când am ajuns pe verandă, așa că am închis ușa după mine. În timp ce coboram pe cărare, tanti Mae îmi spunea ce să fac cu mâncarea, unde găsesc conservele și tigaia ca să prăjesc ouă și când o să ne scrie în legătură cu biletele, dar eu nu puteam să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aerul rece de azi noapte acoperea toate lucrurile. Mă voi duce sus după ea imediat, mă gândeam, dar preferam să mai stau puțin în bucătărie. Am terminat să beau un pahar cu apă și am auzit ceva mișcându-se pe verandă și ușa s-a deschis. Tanti Mae ținea vechea pușcă a tatei în bucătărie, în caz că intra vreun om sau vreun animal când era ea acolo cu mama. Nu am știut niciodată motivul exact, pentru că nu erau animale așa de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sau nu la muncă. Era sâmbătă, dar din câte știam putea fi încă la bancă, scriind scrisori oamenilor care au depășit limita contului, taxându-i pe fiecare cu 10 lire. Sau făcând ce făcea ea de obicei la Wallenstein Trust. Veranda fusese măturată de curând, figurând doar o ladă pentru sticlele de lapte cu o săgeată care indica un „2“, un grătar și un covoraș. Foarte cuprinzător. Ușa mi-a fost deschisă de un bărbat care parcă era luat de pe coperta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
S-a oprit la câțiva pași de noi explicându-ne în franceză că în acea zi se deschisese sezonul vânătorii în Franța. Nici unul dintre noi n-a scos un cuvânt, dar toți am răsuflat ușurați. După ce ne-am întors pe veranda casei în care locuiam, legăturile cu trecutul s-au schimbat brusc. O atmosferă romantică cu miros din Evul Mediu s-a instalat pe neașteptate. Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
modernă, neapărat portretul șefului statului, bustul republicii, drapelul patriei. De nimic din toate acestea nu s-a vorbit, de nimic din toate acestea nu se va vorbi în viitor. Chiar aici, în biroul mai modest, deși amplu, al primarului, cu verandă spre piață și o largă vedere luată de sus a orașului pe peretele mai mare, n-ar lipsi cu ce să umplem de substanțiale descrieri o pagină sau două, profitând în același timp de pauza generoasă pentru a respira adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Tiaré cu primul ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și vreo două prietene de-ale lui Tiaré și dansam, deși acum foloseam muzica unui gramofon hârâit. Pe verandă aerul era îmbălsămat de parfumul greu al florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am ținut-o tot așa până la trei dimineața și când ne-am dus la culcare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era un avocado, peste tot erau cocotieri care aduceau venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
leneși. Le place să călătorească, le place să bârfească, dar nu vor să meargă pe. jos și, săptămâni de-a rândul, Strickland și cu Ata trăiau singuri. El picta și citea, iar seara când se lăsa întunericul ședeau împreună pe verandă fumând și privind cerul înstelat. Apoi Ata avu un copil și bătrâna care veni s-o ajute la naștere rămase cu ea. Curând nepoata bătrânei veni și ea acolo și apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Paumotu pe vasul sosit în ziua aceea. Tiaré m-a prezentat și el mi-a dat cartea sa de vizită de mari dimensiuni pe care erau tipărite cuvintele René Brunot, și dedesubt, Capitaine au Long Cours. Eram așezați pe mica verandă de lângă bucătărie și Tiaré croia o rochie pentru una dintre fetele din casă. S-a așezat și el cu noi. — Da, într-adevăr l-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a spus. Sunt mort după jocul de șah și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el fără să bage în seamă lumea și uitat de lume. Presupun că pentru ochii europenilor ar fi părut uimitor de sordid. Casa era dărăpănată și nu prea curată. Când m-am apropiat, am văzut vreo trei-patru băștinași culcați pe verandă. Știți și dumneavoastră cum le place băștinașilor să stea unul lângă altul ca o turmă. Era acolo un tânăr întins cât era de lung, fumând o țigară, și care n-avea nimic pe el decât un pareo. Un pareo este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acesta, fără alt adăpost decât niște arbuști sălbatici; cât despre insecte, pielea mea tăbăcită putea să le suporte toate răutățile. Ne-am dus la râu să ne scăldăm în timp ce Ata pregătea cina, și după ce am mâncat ne-am așezat pe verandă. Am fumat și am sporovăit. Tânărul avea o armonică și cânta melodiile la modă prin music-hall-uri cu vreo zece-doisprezece ani în urmă. Sunau ciudat în noaptea tropicală, la mii de mile de orice lume civilizată. L-am întrebat pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Taravao și să mă cruțe de excursia asta blestemată. Presupun că timpul meu nu-i mai puțin prețios decât al lui. Ata nu vorbi, dar împreună cu băiatul îl urmară până în casă. Fetița care-l adusese se așezase între timp pe verandă, unde o bătrână zăcea întinsă cu spinarea la perete și-și răsucea țigări de-ale băștinașilor. Ata făcu un semn către ușă. Doctorul, întrebându-se furios de ce se poartă, toți atât de ciudat, intră și-l găsi acolo pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care avea privilegiul inestimabil al vieții. Strickland îl privi în tăcere. Nu se putea citi nici un semn de emoție pe fața lui deja desfigurată de boala aceea scârboasă. — Și ei știu? întrebă într-un târziu Strickland arătând către cei de pe verandă, care ședeau într-o tăcere neobișnuită, inexplicabilă. — Băștinașii cunosc prea bine semnele, spuse doctorul. Le-a fost frică să-ți spună și dumitale. Strickland păși spre ușă și se uită afară. Trebuie să fi fost ceva înfiorător pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucurați că-l aveți. Doctorul Contras insistă că n-are nevoie de nici o plată pentru drumul lui. Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie. Șterge-ți lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc foarte curând. Nu cumva au să te ia de aici? strigă ea. Pe vremea aceea nu erau pe insulă dispoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Lângă ea un băiețel se juca fără zgomot în noroi. Ata nu-i zâmbi doctorului. — Am venit să-l văd pe Strickland. — Am să mă duc să-i spun. Se duse până la casă, urcă cele câteva trepte care duceau la verandă și intră. Dr. Coutras o urmă, dar așteptă afara gata să se supună gestului ei. Când ea deschise ușa doctorul simți mirosul acela dulce și grețos care face atât de neplăcută atmosfera din preajma leproșilor. O auzi vorbind și auzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva îndepărtat și ireal. Curând Dr. Coutras se întoarse către mine: — Mai am încă în birou tabloul pe care mi l-a dat Strickland. N-ai vrea să-l vezi? — Cu plăcere. Ne-am ridicat și m-a condus spre veranda care înconjura casa. Ne-am oprit să privim florile viu colorate care se răsfățau în grădina lui. — Multă vreme nu mi-am putut scoate din cap amintirea felului extraordinar în care își decorase Strickland pereții casei! spuse dus doctorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întâmplat cu Ata și cu copilul? — Au plecat în insulele Marchize! Avea niște neamuri pe acolo. Am auzit că băiatul lucrează pe o goeletă de-a lui Cameron. Cică seamănă foarte bine cu taică-său. La ușa care dădea din verandă în cabinet, doctorul se opri și zâmbi: — E o natură moartă cu fructe. Probabil o să ți se pară că nu e tabloul cel mai potrivit pentru un cabinet medical, dar nevastă-mea nu l-a suportat în salon. Zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Voyons, René, mon ami, se auzi vocea răsunătoare și veselă a dnei Coutras, ce tot faceți acolo? Iată aperitivele. Întreabă-l pe Monsieur dacă nu vrea să bea un păhărel de Dubonnet Quinquina. — Volontiers, Madame, i-am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aruncat, Mii de emoții vechi. O platitudine pentru fiecare, Cântece În vremuri de ordine, Și limbi, ca să le cântăm .“ SFÂRȘITUL MULTOR LUCRURI Prima jumătate a lui aprilie a lunecat pe lângă ei ca o pâclă - o pâclă de seri lungi pe veranda clubului, cu gramofonul cântând Înăuntru Sărmane fluture... căci Sărmane fluture fusese melodia de succes din ultimul an. Războiul nu părea să-i afecteze și dacă n-ar fi fost instrucția de front din fiecare a doua după-amiază, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
munte care se aruncă temerar înspre hanurile de țară din Grinzing. Pe poteca asta o iau, așadar, cei trei, iar când vor ajunge jos, vor bea o cafea. Vilele vechi din vale se ascund după copaci, deși sunt foarte arătoase. Verandele închise cu sticlă sunt îmbrăcate în viță sălbatică, a cărei soră domestică se ține la o distanță respectabilă și lucrează pentru proprietarul vilei, căruia îi aduce profit. Frumusețea incredibilă și extravagantă a acestui oraș se impune aici într‑un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă, Fluturi albi cu aripi de sticlă roiau dezordonat - Becul galben închis sub globul rotund și luminat
RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361336_a_362665]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În jurul lămpii așezată într-un colț pe verandă, Fluturi albi cu aripi de sticlă roiau dezordonat - Becul galben închis sub globul rotund și luminat Aștepta asemeni unui zeu mâniat, o ofrandă. La radio cineva lăsase să meargă în gol o bandă Și vocea atonă a unei foste dive
RONDELUL LĂMPII DE PE VERANDĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361336_a_362665]