2,335 matches
-
uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă de unde lipsea Gamboa și descoperi stînca pe care o folosise pe post de nicovală, pietrele făcute fărîme și veriga spartă. Nu-i trebui mult să-și dea seama ce se Întîmplase. Dușmanul lui se bucura acum de o oarecare libertate de mișcare, poate chiar făcuse rost de o armă și se ascundea În vreun colț al insulei, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca tine...“ Pentru Înmormântarea Marietei au fost pustiite nu știu câte sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mână o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care‑mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
n‑am purta‑o În noi. Rezemată cu umerii de rafturile de lemn povârnite, ținând cartea pe brațe, Îi citeam biografia uitând pur și simplu de timp. Cărțile erau, ca În bibliotecile Evului Mediu, legate cu lanțuri groase de o verigă din raft. Mi‑am dat seama de asta În clipa În care m‑am mișcat din loc, ca să mă trag mai la lumină cu volumul uriaș. Brusc, m‑au trecut fiori, mi se păruse că zăbovisem mult prea mult, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile cu boabele cât măslina se bălăngăneau În tăcere. Doar cheile de pe uriașa verigă din mâna unui străjer clincăniră de două‑trei ori, alandala. „Amin“, șopti tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce-ar fi trebuit. Și-ar fi trebuit să scriem poezii. Poezii drăguțe. Gașca asta a noastră, elevii lui talentați, închiși departe de lumea obișnuită timp de trei luni. Și ne-am dat unii altora porecle, de pildă „Pețitorul”. Sau „Veriga Lipsă”. Sau „Mama Natură”. Nume prostești. Asociații libere. Așa cum inventai, când erai mic, nume pentru plantele și animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de nectar și năpădite de furnici le spuneai „floarea furnicii”. Câinilor collie le ziceai „Lassie”. Așa cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca s-o urce în autocar. Apoi de-a lungul altei străzi, pe sub un pod, autobuzul a ocolit un parc și a tras pe dreapta într-un loc unde nu părea să aștepte nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nimeni. Acolo, bărbatul căruia i-am spus „Veriga Lipsă” a ieșit din tufișurile de lângă trotuar. În brațe, ca pe o minge uriașă, purta un sac menajer negru, prin găurile căruia se scurg cămăși de flanelă în carouri. Uitându-se la Veriga Lipsă, dar vorbind lateral. spre Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spuse: — Barba lui parcă-i un animal din ălea pe care le vâna Hemingway... Lumea asta cufundată în vise, toți ăștia ne-ar crede nebuni. Oamenii ăștia care-s încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-ți mușchii abdominali. Miss America a adus roata și niște costume mulate roz, vopsea de păr de culoarea mierii și un test de sarcină. Înaintând pe culoar, zâmbindu-i domnului Whittier lângă scaunul lui cu rotile, fără să-i zâmbească Verigii Lipsă, la fiecare pas Miss America pune un picior în fața celuilalt, făcându-și șoldurile să pară mai zvelte, piciorul din față ascunzându-l mereu pe cel din spate. Pasul Modelului, îi spune Tovarășa Lătrău. Se înclină spre carnețelul Contelui Calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul ei. Doamna Clark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu mâinile lui acoperite cu păr creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ori mai multe, o adevărată gloată - când ne-am întâlnit întâia oară într-o cafenea. Noi: fețele care am ajuns în finală. Chiar și atunci Contesa Clarviziune își purta turbanul caracteristic. Ducele Vandalilor, părul blond prins în coadă de cal. Veriga Lipsă, nasul lung atârnându-i și barba întunecată și sălbatică. Așa cum azi oamenii vorbesc despre Villa Diodati, în viitor vor vorbi despre cafeneaua noastră. Oamenii care nici măcar n-au văzut anunțul vor jura că au fost acolo. Ei, deștepții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne ajute să devenim faimoși. De-aia a umblat Reverendul Fără Dumnezeu la firele tuturor alarmelor de incendiu. Încă din primul ceas petrecut înăuntru. Cel puțin așa i-a spus Pețitorului. Fără Dumnezeu se știe la fire din armată, și Veriga Lipsă l-a ajutat ținându-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice. Singura care a mai funcționa a fost smulsă din perete de Veriga Lipsă cu mâna lui păroasă, musculoasă. De-aia a vârât Contesa Clarviziune dințișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i-a spus Pețitorului. Fără Dumnezeu se știe la fire din armată, și Veriga Lipsă l-a ajutat ținându-i lanterna. În același sens, au verificat toate legăturile telefonice. Singura care a mai funcționa a fost smulsă din perete de Veriga Lipsă cu mâna lui păroasă, musculoasă. De-aia a vârât Contesa Clarviziune dințișorii furculițelor de plastic în toate încuietorile și i-a rupt înăuntru. Nici o cheie nu mai poate fi folosită. Așa, în eventualitatea că ofițerul care se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la TV, spune Miss America. Pungilea alea etanșe erau atât de rezistente încât toți ne-am milogit pentru un cuțit de la Bucătarul Asasin, din minunatul lui set de cuțite de dezosat, satâre, cuțite de tranșat și foarfeci de bucătărie. Cu excepția Verigii Lipsă, cu falca lui ca o capcană de urs; el își putea folosi pur și simplu dinții. Voi nu sunteți trecători, dar această viață e, spunea domnul Whittier. Doar nu te aștepți să vizitezi un parc de distracții și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și să-i dea pe furiș o cană mare cu apă. Veriga Lipsă se vede umblând în vârful picioarelui până în cabina domnului Whittier și turnându-i pe gât apă cu polonicul până când o să facă bum. Te rog... Tess? spune domnul Whittier. Spune: Mă ajuți să ajung în pat? Și cu toții facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de canal din podeaua de beton. — Intrăm în grevă, spune țârul de Sfânt Fără-Mațe. Nu scriem nici o chestie d-aia trăsnet, gen Frankenstein, până nu primim căldură. În dimineața asta: fără căldură. Fără apă caldă. Fără hrană. — Ascultă, madam, spune Veriga Lipsă. Barba lui aproape o zgârie pe doamna Clark în frunte, atât de aproape stă de ea, în holul îngust spre care dau cabinele. Își vâră degetele unei mâini sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui aproape o zgârie pe doamna Clark în frunte, atât de aproape stă de ea, în holul îngust spre care dau cabinele. Își vâră degetele unei mâini sub reverul halatului de baie. Aplecându-se, apăsându-i sânii cu pieptul lui, Veriga Lipsă își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își croiesc drumul prin întuneric, pipăind pereții umezi, îndreptându-se către geana de lumină gri a lămpii de pe scenă. Domnul Whittier, noua noastră stafie. Chiar și stomacul Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o poveste secundară romantică. Oricare i-ar fi fost desfășurarea. De fapt, domnul Whittier a fost cel care i-a despicat nasul Mamei Natură. — Dar e mort, spune doamna Clark. Domnul Whittier a făcut-o înainte de-a muri, spune Veriga Lipsă. Cum toți ne retezăm degete și urechi, nimeni n-o iasă de aici fără măcar o cicatrice ca lumea. Fără un ciot pe care să-l arate de aproape la televizor. Domnul Whittier a făcut-o ca să-i despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un verde închis, cu vine și cheaguri negre, un strat de vopsea care parcă se transformă în malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de ipsos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]