217 matches
-
latină). O lungă perioadă de timp, în Europa, s-a crezut chiar că limbile populare, cu mobilitatea și cu segmentarea lor, sînt de fapt aspecte corupte, decăzute ale limbilor literare, interesul pentru crearea unor limbi de cultură (naționale) corespunzătoare limbilor vernaculare reușind cu greu să înlăture această prejudecată. Ca atare, lucrările apărute ca urmare a interesului pentru limbă au fost de cultivare a limbii: gramatici, retorici, dicționare etc. Pe de o parte, asemenea lucrări urmăresc să dea limbii o formă determinată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the same speaker if the occasion is different. Consequently, there are several functional languages that can be activated; yet, different combinations of these are used when speaking. Among these functional languages, we will distinguish, as G. Ivănescu pointed out, the vernacular language and the literary language (or the language of culture), because these two have a special status from all points of view: historical, social, cultural, evolutionary, national, etc. This situation occurs especially when language is evaluated with reference to its
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
historical existence of the community using that language for everyday communication. These notional contents are the reflection of the meanings of words, and the applying to reality of these meanings (through designation) endows them with a specific sphere as well. Vernacular (or historical) language too offers denominations for intuitive pieces of knowledge or for representations, but these, just like the notional contents, do not have a rigorous and systematic organization, with strict hierarchies and structures achieved consciously in terms of purposes
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pieces of knowledge or for representations, but these, just like the notional contents, do not have a rigorous and systematic organization, with strict hierarchies and structures achieved consciously in terms of purposes. On the other hand, the elements of the vernacular, although they have a general content and reflect a process of abstraction, communicate an indistinct generality, i.e. meanings do not lead to notions capable to systematically exhaust a field of knowledge. A number of particular features of the vernacular are
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the vernacular, although they have a general content and reflect a process of abstraction, communicate an indistinct generality, i.e. meanings do not lead to notions capable to systematically exhaust a field of knowledge. A number of particular features of the vernacular are taken over by some of the styles of literary language, especially by the belles-lettres, but this happens following several selections, and even some status modifications. Yet, literary language gives expression to and is a component of high culture, which
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evolution of knowledge in those fields in which words represent specialized terms. Given the fact that it is structured in this manner, scientific knowledge, rendered by literary language, is characterized by an extra-linguistic conceptualization, while the knowledge rendered by the vernacular achieves an intra-linguistic conceptualization. Apart from these things, literary language is subjected to an extremely laborious process of cultivation and regulation meant to make it observe some requirements in terms of coherence, precision, variety and mobility, which are established
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
to make it observe some requirements in terms of coherence, precision, variety and mobility, which are established consciously and enforced socially, and which acquire a functional value in relation to two parameters: accuracy and inaccuracy. In the case of the vernacular the prevailing norm is the functional one, which is made up of a sum of rules established by the functioning itself of the language and by its tradition, whereas in the case of literary language, the norm is the result
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the literary language (in the case of writing) implies a constant focus on it from the viewpoint of accuracy and of the particularities involved by the purpose and the type of discourse. We will notice other significant differences between the vernacular and the literary language from the point of view of the intercultural contact and of the linguistic change. Thus, if at the level of vernacular language (and culture) influences occur due to the fact that speakers of different languages share
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
the purpose and the type of discourse. We will notice other significant differences between the vernacular and the literary language from the point of view of the intercultural contact and of the linguistic change. Thus, if at the level of vernacular language (and culture) influences occur due to the fact that speakers of different languages share the same living space, on the level of literary language the influence develops starting from a certain degree of superiority (in terms of civilisation) that
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
language is concerned, the changes that occur at the speech level always start from individual situations, becoming typical of the individual usage, and being subsequently taken over by the collective usage and by the norm. In the case of the vernacular, the specific changes are those produced in the field of collective usage; during the process of acquiring a language, all of these become the linguistic rule. In this particular case, the reasons that lead to changes are objective, and depend
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dictatului de la Viena, a fost premiat în 1941 la concursul organizat de ziarul sibian „România nouă”. Antologia comentată Plugarii condeieri din Banat (1943) a atras atenția prin ineditul materialului pus în circulație și prin noua perspectivă sociologică asupra fenomenului literaturii vernaculare. Ț. a publicat numeroase contribuții în domeniul filologic, adunate în volumele Studii de istorie și limbă literară (1970), Corelația limbă - literatură (1971), Opțiuni și retrospective (1989), Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994), impunându-se mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
caracteristică a postmodernismului citatul considerat de unii critici drept figura postmodernă prin excelență. De exemplu, Antoine Compagnon afirmă că "opunându-se dogmelor coerenței, echilibrului și purității care fundamentaseră modernismul, postmodernismul reevaluează ambiguitatea, pluralitatea și coexistența stilurilor; el cultivă deopotrivă citatul vernacular și citatul istoric. Citatul e figura postmodernă cea mai pregnantă" (Antoine Compagnon, op. cit., p. 144). 214 În domeniul artelor, adoptând principiul rebeliunii împotriva autorității, principiu extins și la autoritatea discursului, a obiectului de artă și a artistului, se creează oportunitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o "estimare conservatoare și probabil mult sub cifrele reale" (p. 262). Într-adevăr, consecințe incalculabile au decurs din această masificare a producției de carte și a cuvântului tipărit. Apariția limbilor naționale oficiale ca urmare a dezvoltării literaturilor naționale scrise în vernaculară a fost un astfel de efect al tehnologiei tiparului. "Capitalismul de tipar" s-a aflat în miezul procesului de naționalizare. După ce piața elitistă a cititorilor de latină a atins punctul de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Capitalismul de tipar" s-a aflat în miezul procesului de naționalizare. După ce piața elitistă a cititorilor de latină a atins punctul de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice forțe de piață care au împins către naționalizarea cărții tipărite. Destrămarea, mai întâi lingvistică, apoi confesională, a unității latine a civilizației apusene s-a soldat cu apariția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cititor monoglot pentru fiecare limbă" (ibidem, p. 46). Astfel au apărut ceea ce pot fi numite, apropriind creativ noțiunea lansată de B. Stock (1983), "comunitățile textuale ale națiunii", organizate în jurul citirii în comun a unei colecții de texte tipărite în limba vernaculară. Literaturile naționale s-au dezvoltat din limbile populare, care datorită eterogenității și variațiilor lor regionale erau în mare nevoie de standardizare. Ca urmare, limbile naționale au fost supuse unui intens program de uniformizare. Ortografia a fost fixată, gramatica a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
supuse unui intens program de uniformizare. Ortografia a fost fixată, gramatica a fost standardizată și vocabularele au fost definitivate. Mijloacele textuale ale acestei vaste operațiuni de formalizare și uniformizare lingvistică au fost dicționarele și tratatele de gramatică. Odată cu elevarea limbilor vernaculare la statutul superior de limbi naționale oficiale, scrierile istorice și, ipso facto, conștiința istorică, au fost turnate în jgheaburi naționale. Pe durata secolelor XVIII-XIX, pe măsură de procesul de naționalizare a prins elan în cadrul statelor occidentale centralizate, cartea tipărită a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de promisiunile democratice, nutresc sentimente nostalgice. Folosind o distincție terminologică introdusă de J. Bodnar (1992), comunismul a pierdut lupta cu memoria oficială sponsorizată statal și hegemonică în spațiul public (inclusiv în școli și literatura didactică), continuând să reziste în memoria vernaculară (i.e., reprezentările sociale ale trecutului vehiculate în spațiul non-public al familiei și în contextul vieții cotidiene a indivizilor). Rezistența nostalgică, chiar dacă pasivă, a populației României față de îmbrățișarea narativei oficiale a comunismului ca traumă societală și regim criminal evidențiază disensiunea atitudinală
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]