399 matches
-
B.P. Hasdeu, prețuiește literatura populară, susține campania pentru culegerea și valorizarea ei, apreciază virtuțile modelului folcloric pentru literatura cultă. În calitate de cronicar dramatic, se arată deopotrivă preocupat de repertoriu, de interpretarea actoricească sau de gustul spectatorului, dar, folosind drept criteriu realismul, verosimilitatea, găsește o acoperire insuficientă pentru glosele lui, adesea mult prea binevoitoare, prea generoase. Când scrie el însuși teatru, I.-G. improvizează: Liceul Țepeluș-Vodă. Real? Vechi? Clasic? Modern? (1904), Șezătoarea Ștefan-Vodă (1904). În 1882, localizase, sub titlul Nea Frățilă și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia ce ar putea-o reprezenta nu se cuvine a se îndepărta de materialitățile familiare: “Trosnesc pereții, cade faianța, plesnește gresia, duritatea gîndului, intensitatea ideii străpunge ca un sfredel, ca un tunel pătrunde
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă ai urbei, în ambianța cărora junii membri ai confreriei s-au format, fără a renunța la unele nuanțe critice răsfrînte în prețuire, sporindu-i verosimilitatea, dar fără a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl simțeai că joacă un rol
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
tot atîtea obloane curat închise:/ nemișcata copilărie" (După spectacol). Echivalata cu "cea mai curată singurătate din lume", vîrsta incipientă încearcă a-și fauri propria să lume, una a imaginației larvare, care amestecă - fără alt scrupul decît cel al unei aburoase verosimilități interioare - basmul cu datele fragmentate ale realului, aluziile geologiei, ale florei și faunei cu aventură livresc-juvenilă, intimitatea percepționala cu vastitatea intercontinentala, viața cu moartea. Elegia e conținuta, e rece aidoma unei bucăți de carne congelata, în care se deslușesc structurile
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
ficțiunea acolo unde documentul e lacunar. Omniscient (sau nu), autorul se plasează mereu în situații paradoxale care îl concurează pe omul vremii sale; în această situație, creatorul, ca și cititorul modern, e interesat nu de adevărul poveștii lui, ci de verosimilitatea ei. Ca istorie diacronică, romanele acestui ciclu pun accentul pe dialogul cu epoca, în orizont social, politic și individual. Indivizii care fac istoria dialoghează cu valorile epocii, cu modelele și cu misterele ei făcând posibilă o ștafetă a speranței. „Jurnalul
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
care nu te duce decât până la vârful nasului, e mai primejdios decât cea mai nesăbuită și mai fantastică imaginație, fiindcă e orb.” Privirea asta terre-à-terre îmi permite să observ cum Dostoievski, ca și Proust mai târziu, este complet indiferent la verosimilitatea intrigii care, văzută realist, e de o naivitate de roman popular. În toiul succesiunii de coincidențe puerile, Dostoievski îți trântește câte un „nu încercam nici măcar obișnuita satisfacție atât de general umană stârnită de nenorocirea altuia” care îți aduce luciditatea critică
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
Cunoștințele provenite din această zonă revolută intră în cămara culturii generale, dar nu în tunelul temporal al adevărurilor fierbinți. Ele se pretează la un exercițiu intelectual de fină aranjare a informațiilor, un exercițiu în virtutea căruia evenimentele sunt ordonate după criteriul verosimilității istorice, dar în nici un caz ele, evenimentele, nu mai pot răscoli astăzi pe cineva. Sunt indiferente, opace și fără răsunet în prezent. În materie de neutralitate teoretică, cel mai atipic istoric pe care îl au românii în clipa de față
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Bietului Ioanide, v. România literară, nr. 1 a.c.). S-ar putea dovedi astfel acceptarea de către literatură a unui principiu nemărturisit al limbajului politic al vremii: importantă e enunțarea, nu asumarea. Cuvintele sînt periculoase sau avantajoase prin prezența lor, sinceritatea sau verosimilitatea actului rostirii fiind neesențială. Personajelor li se atribuie anticipări profetice "corecte" ale istoriei - ca în monologul relatat al lui Gheorghiu-Dej, care se referă și la canalul Dunăre-Marea Neagră: Dar cîndva tot va trebui făcut... cînd ne va costa, datorită dezvoltării
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
cel pe care Pavel încearcă acum să-l materializeze. "Isus" e un idealist nimerit într-o lume de funcții și obiective precise. De la Caiafa la Pilat din Pont și de la Pavel, organizatorul, la Cherintos cu elevii săi, care mizează pe verosimilitate, nu pe adevăr, toți îl vâră în retorica lor, agresându-l moral, storcându-l ca pe o rufă. E drept că la un moment dat, printr-o răsucire nu-numai-psihologică, el spune, referitor la relația sa cu întreprinzătorul apostol Pavel: Nu
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
o narațiune captivantă în care detaliile din jurnal nu numai că sînt respectate scrupulos, dar pe deasupra mai sînt spuse cu talent. Va ieși o carte a cărei formă artistică e neîndoielnică, atîta doar că-i va lipsi acel accent de verosimilitate pe care îl cere experiența trăită pe viu. Cartea va fi frumoasă, dar nu adevărată. Va fi iscusită, dar nu gravă. Îți va atrage atenția, dar nu te va mișca. Va fi gustată, dar nu va convinge, dată fiind condiția
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
o inițiere pe care nici un talent nu ți-o poate da, tocmai de aceea ea nu poate fi simulată. Și astfel ajung la clipa prezentă: drama autorilor contemporani e că centrul lor de greutate e prea comod ca să poată avea verosimilitate în ficțiunile pe care le scriu. De pildă, a scrie despre ororile Bărăganului stînd în fotoliu la București denotă dexteritate lexicală și nimic mai mult. Măreția pe care un astfel de autor o inspiră nu depășește pragul unui scenograf de
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
decît sub forma durerilor de dinți sau a tracasărilor fiscului e o impostură. Chiar dacă mi se va replica că literatura nu „redă” realitatea și că opera literară e un univers de sine stătător cu reguli proprii, chiar și așa criteriul verosimilității prin periclitare de destin rămîne valabil. Nu poți lua în serios un autor care, plimbîndu- se cu avionul între două conferințe, plăsmuiește povești despre asprimile eroice ale vieții. E o inadecvare lăuntrică care acoperă creația de deriziune. Și atunci autorul
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
impedimente mai mult sau mai puțin insurmontabile, care-i îngăduie a-și plăsmui un "personaj". Unul desigur impur, care nu poate ocoli, după cum are grijă a ne informa, infidelitatea, risipa, dezorientarea, în ultimă instanță "neadevărul", dar absolutoriu prin coerență, prin verosimilitate. E o idealizare în răspăr, cu miză estetică: "De la începutul secolului, la numeroși autori, jurnalul a încetat să fie intim. A devenit o specie literară, ca o provocare: a te expune așa cum ești în fundul sufletului, adică rău. Impulsurile primare ale
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
de jurnal), Constantin Mateescu se dovedește un maestru al îmbinării celor două planuri. Așternînd innumerabile "notații simple, adesea semnificative", e perfect avizat de circumstanța că "istoria se scrie din detalii". "Zbenguiala" celor din urmă, aparent fortuită, reprezintă o condiție a verosimilității documentare (evidentă finalitate a întreprinderii), căci ea are loc pe liniamentele unor direcții nu doar lăuntrice ci și exterioare, disciplinîndu-se "în mers". Zumzăitoare asemenea unui stup, cartea revelă totuși o ordine, o coerență a înregistrării și judecății, a prezenței eului
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
dorința de a-și reprima, pînă la un punct, aspectul de superficialitate al feminității, trăind drama personalității forțate în sensul unei construcții autoimpuse". La fel, nesocotirea conceptului de bine prin egalizarea sa cu cel de rău, în perspectiva urmăririi unei "verosimilități" a vieții și a dibuirii resorturilor mascate ale acesteia, nu are ca produs o "neutralitate", situarea liniștitoare într-o "țară a nimănui", imună la imperativul etic, ci, de facto, o confirmare și proliferare a Răului. Act iluzoriu, evitarea Răului nu
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
cu inteligență peste medie. Realitate, discursuri alternative despre realitate, analiză minuțioasă a acestor discursuri și textualizarea, cu un coeficient de umor, a elementelor de analiză: iată traseul urmat de Adrian Schiop, la antipodul romanului realist, care impregnează textul cu iluzia verosimilității. Să vedem câteva fragmente relevante: "De fapt, două dintre poveștile lui Mircea contează mai departe, fac narațiunea mea să progreseze - povestea despre deflaționism și cea despre spațiu. Nu mă mai obosesc să le dau o interfață narativă friendly, mai bine
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
a unor „digresiuni metatextuale”, cum le numește Al. Călinescu în Caragiale și vârsta modernă a literaturii. Într-adevăr, autorul întrerupe în câteva rânduri fluxul narațiunii pentru a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu atât cere mai multe deslușiri ”. Poate că în aceste „digresiuni” nu
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
nu (biografia romanțată, jurnalul intim deghizat ș.a. nu sînt tocmai ficțiuni), în proză sau nu (Roger Martin du Gard a scris un roman dramatic, iar Hermann Broch unul poematic și versificat), care îndeplinește mai multe sau mai puține condiții de verosimilitate (Cimitirul Bunavestire de Arghezi îndeplinește mai puține decît Răscoala lui Rebreanu). Astăzi nimeni nu mai pune la îndoială faptul că Pîlnia și Stamate de Urmuz, Metamorfoza lui Kafka ori Ingeniosul bine temperat de M. H. Simionescu sînt romane. O lărgire
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
mai mulți naratori și, implicit, cadre și perspective multiple. Prima parte, introducerea în arhitectura acestui roman, construit pe pretextul și cu ajutorul unui jurnal, este un eșec. O serie întreagă de clișee face din acest capitol un text în care legile verosimilității să nu funcționeze aproape deloc. Cadrul, pretextul romanului este artificial și schematic. Și nici stilul nu prea ajută. Ritmul este prea grăbit lăsând relatarea preliminară fără consistență, o narațiune falsă, golită de emoții. Există mult nenatural într-un incipit care
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
lent, când accelerat, cu schimbări oportune de planuri și modificări subtile de registru. E motivul pentru care romanul de față se citește pe nerăsuflate, dar și într-o stare de concentrare reflexivă, nu numai participativă. Senzaționalismul unor întâmplări nu anulează verosimilitatea lor și cu atât mai puțin logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a banilor face să se miște, să se agite, să
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă a unei galimatii sterpe. Exemplele la care recurge au acea verosimilitate firească pe care o întîlnești la evenimentele care s-au petrecut aievea, și, deși îi citești cartea cu plăcere, nu te poți împiedica să nu te întrebi de ce, de vreme ce poți să te descurci în orice împrejurare dacă urmezi întocmai indicațiile
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
imagine de ansamblu a literaturii române din a doua jumătate a secolului nouăsprezece și prima jumătate a secolului douăzeci (căreia i se adaugă frecvente referiri la literatura română veche și, mai ales, la cea contemporană). Această imagine se remarcă prin verosimilitate. Cunoscutul istoric literar (care abia în aceste zile a împlinit șaptezeci de ani, cu toate că înțelepciunea unui om de șaptezeci de ani a avut-o dintotdeauna) s-a străduit mereu să nu se lase influențat de circumstanțele biografice și istorice, pentru
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
lui Procust. Documentul, epistola, depoziția, procesul-verbal, hârtiile foșnitoare din romanul "corintic" sunt utilizate masiv în Zmeura de câmpie, uneori cu rost, alteori fără. În vechea proză nouă, ele aveau rolul de a diminua o iluzie și o convenție dominantă: a verosimilității. Romanul realist, construit ca un ansamblu impunător ce ascunde în sine însuși, precum piramidele, procedeele edificării, era făcut să se deschidă și către un alt mod de înțelegere. Putea fi citit și din alte unghiuri decât cel impus de estetica
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
slujitorii ortodoxiei din Statele Unite. Impresiile sale sunt ale unei furnici care a trecut printr-o pădure de cedri. Unilaterală, reprezentarea lui este totuși verosimilă, ca una printre altele. însă - trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât în verosimilitate și anume în plasticitatea portretisticii și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
este altfel văzută, și acestei schimbări de perspectivă îi corespunde cîte o altă preocupare și cîte o altă metodă a criticii literare". Clasicismul percepea ființa umană ca pe o structură rațională, clădită în jurul unei trăsături dominante, ceea ce inducea criticii principiul verosimilității, psihologia acesteia nefiind decît un soi de logică. În schimb romanticii văd opera ca un fruct al unui spațiu cultural particular, determinat de tradiție, cu o psihologie modelată în circumstanțe disociative, între care specificul național. Astfel ia naștere o critică
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]