411 matches
-
alta și uneori chiar în cadrul aceleiași scrieri.988 Părerea noastră este că autorul englez, în ciuda unor aluzii ironice antifeministe, rămâne un mare iubitor al acesteia și tocmai latura critică prin care o percepe dovedește nu o idealizare gratuită, lipsită de verosimilitate, ci un realism obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de tip foileton. Almaș a respectat strict normele ideologice ale regimului național-comunist din anii '70-'80229, ușor de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un singur sfârșit posibil, cel autorizat. Așa cum aminteam, povestirile sale sunt încă foarte căutate pe piața
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viu, alert "literelor" Antichității. 2.2. Metamorfozele epicului în cheie parodică: de la satira menippee la romanul latin Antichitatea greacă a inovat decisiv, în raport cu literatura orientală 132, atât pe teritoriul ficțiunii (pentru că, o dată cu apariția celor dintâi poeme epice, iau naștere principiile verosimilității și al mimesisului), cât și pe cel al teoretizării, unde regăsim principiul separației genurilor amintit, de atâtea ori, în cele mai vechi poetici, alături de discuții pe marginea fiecărui gen. Ea a impus creația dramatică oferind sensuri noi tragicului, legându-l
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
denumita tematizare a naratorului, procedeu eminamente parodic trimițând la ideea unei poetici răsturnate ce s-ar găsi înglobată, de fapt, în orice narațiune de gen. Cel care narează aici o face la modul ludic, jucându-se, pentru început, cu principiul verosimilității, luând în derâdere tipul realist de introducere în "miezul faptelor" prin fixarea cronotopului: "Vreau să încredințez posterității spre aducere aminte ceea ce s-a petrecut în cer la trei zile înainte de idele lui Octombrie, într-un an cum nu a mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ilustrează nelimitat. În Noul Roman francez în care se înscrie și Philippe Sollers autorul unor articole programatice precum Nivelurile semantice ale unui text modern sau Literatură și totalitate cu texte precum Drame (Dramă) și Nombres (Numere), funcția de reprezentare și verosimilitatea, care făcuseră până atunci "concurență Stării Civile" în contextul realismului pe tipar balzacian, cedează întâietatea scriiturii ce practică autoreprezentarea, chiar, în cazul particular al avangardei, antireprezentarea. De altfel, tot Sollers constata că "un text se scrie cu texte și nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lăsat să se apropie de vreo unealtă de scris". Considerând că "situația de enunțare (...) precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea", autoarea cărții va avansa o constatare de notabilă semnificație teoretică și metodologică: "ficțiunea nu mai este o problemă de verosimilitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală, dar și modul în care textul este receptat". Această constatare, alături de întrebarea lui Soljenițîn din Discursul Nobel: Cine ar îndrăzni să spună că a putut stabili limitele artei și că i-a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a unei realități esențiale, cu caracter general valabil, este menținerea în limitele verosimilului sau ale necesarului. Această precizare revine în textul Poeticii, deoarece regula verosimilului nu vizează doar intriga, ci și caracterele: "spusele sau faptele fiecăruia să fie determinate de verosimilitate sau de nevoie, și iarăși o faptă să urmeze după alta după criteriul verosimilului sau al necesarului"49. Prin respectarea acestui principiu, ce presupune reordonare riguroasă, se asigură coerența și unitatea operei. Astfel, conceptul de verosimil concentrează, de fapt, atributul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pe care scriitorul îl elaborează și îl întreține, iar acest raport se întemeiază tocmai pe "adevărul" proclamat. Genul autobiografic este delimitat de o problemă contractuală de drept (identitatea este reală?), și nu de o chestiune literară de adevăr sau de verosimilitate (autobiograful este sincer?). Scrierile de tip concentraționar presupun, de asemenea, o identitate reală, însă implică și sinceritatea autorului. Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
problemă contractuală de drept (identitatea este reală?), și nu de o chestiune literară de adevăr sau de verosimilitate (autobiograful este sincer?). Scrierile de tip concentraționar presupun, de asemenea, o identitate reală, însă implică și sinceritatea autorului. Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă, care nu poate fi asimilată celorlalte categorii deja consacrate (jurnal intim, autobiografie, memorii). Poate că, dintre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și om politic foarte influent, personaj ce acaparează prim planul în ultimele două romane ale ciclului (Mili, Acord final). Dar prozatorul deturnează, abil, scenariul previzibil al narațiunii după model realist, confiscându-i lui Lică dreptul la profunzime sau măcar la verosimilitate, pentru a-l distribui chiar din următorul capitol în vechiul său rol (cerut de logica melodramei), de simplu agent al intrigii, personaj negativ, fără alte nuanțe. Ca atare, după trecătorul moment de reverie inexplicabilă, comportamentul personajului redevine stereotip dovadă dialogul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se cultivă iluzia identității, smulgerea măștii anulând însă această iluzie. Ceea ce evocă imaginea lui Eminescu din opera autorului, masca revocă. Sosia se substituie operei, echivalând-o cu o anumită imagine asupra ei; masca infirmă similitudinea, disimulând-o. Ca expresie a verosimilității maxime, sosia reprezintă acreditarea ideii critice, pe când masca este corespunzătoare discreditării ei. [...] Între fractura identității adusă de mască și continuitatea adusă de sosie e o problemă de iluzie, adică de dozaj. Istoria eminescologiei este de aceea și o competiție a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu către Virginia Gruber, 10 august 1935: "Fac o reconstituire psihologică; pentru aceasta îmi trebuie oarecare fapte reale, adevărate repere, între care să pot întinde plasa unor situații și evenimente fictive, inventate pe de-a-ntregul, care să aibă însă caracterul verosimilității [...] Veronica e o ocazie; și mărturisesc că aș fi preferat o femeie anonimă"; "[...] ceea ce am urmărit e numai adevărul psihologic și creația unui Eminescu viabil și integral în care scop i-am atribuit fapte și vorbe de o calitate și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nume, considerate neimportante sau care trebuie protejate. Autocenzura este la fel de importantă ca imperativul ce a dus la consemnarea în jurnal. Datorită pactului autenticității, textul memorialistic nu necesită interpretare, traversarea lui duce direct la esența revelatoare. Informația este caracterizată de autenticitate, verosimilitate, nu de frumusețea stilului în care e redată. Calitatea și claritatea mesajului țin atât de modalitățile de construire a discursului, de regulile gramaticale, de constrângerile semantice, de urgența mărturisirii, cât și de gradul de implicare și afectare. Cu cât subiectul
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și destinul unei societăți. Dacă în primul caz instanța narativă rămâne aceeași, în cel de al doilea ea se singularizează la nivelul unui narator de genul feminin pentru a arăta o altă viziune asupra lucrurilor și pentru a-i oferi verosimilitate din moment ce coincide cu cealaltă perspectivă: "Eu însămi, care vă vorbesc, și care n-am putut ajunge în preajma necunoscutului fiind paralizată, cum sunt și acum doar nu erau să mă lecuiască evenimentele -, eu însămi, în unele seri, când îmi vine cineva
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din adolescență, deoarece le găsește prea romanțioase. Autocenzura este la fel de importantă ca imperativul ce a dus la consemnarea în jurnal. Datorită pactului autenticității, textul Jurnalului nu necesită interpretare, traversarea lui duce direct la esența revelatoare. Informația este caracterizată de autenticitate, verosimilitate, nu de calofilie. Calitatea și claritatea mesajului țin atât de modalitățile de construire a discursului, de regulile gramaticale, de constrângerile semantice, de urgența mărturisirii, cât și de gradul de implicare și afectare. Jurnalele depun mărturia agitației, a frământărilor lumii exterioare
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
construcții/tipare lingvistice învechite. - Funcția stilistică a arhaismelor utilizate în proza de inspirație istorică este aceea de a crea un tablou de epocă sau de a diferenția discursul naratorului de cel al personajelor; în teatrul istoric, arhaismele creează impresia de verosimilitate prin reconstituirea limbajului vremii evocate. Registrul stilistic argotic este utilizat în literatură ca resursă de înnoire a limbajului în caracterizarea unor personaje/a unui grup social închis - elevi, studenți, militari, deținuți. - Expresivitatea artistică a termenilor argotici: creează figuri semantice (metafora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu noroc; Patru ani trecuseră de la scena aceasta, în vremea cărora Alexandruvodă, credincios făgăduinței ce dase doamnei Ruxandei, nu mai tăiese niciun boier. - C. Negruzzi, Ale xandru Lăpușneanul). Reperele spațiale se conformează, în general, tendinței de obiectivare, accentuând senzația de verosimilitate. Personajele sunt puternic conturate, fiecare dintre episoadele narative contribuind la reliefarea trăsăturilor morale sau psihice, la detalierea comportamentului și a evoluției eroilor. Nuvela se deosebește astfel de povestire, care nu este focalizată asupra personajelor, ci asupra acțiunii. O altă diferență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Tinerețea Cidului), de Guillem de Castro, precum și din alte texte care redau legenda lui Rodrigo Diaz de Vivar, figură emblematică pentru Spania medievală. Cu alte cuvinte, Corneille a avut prea mare încredere în faptul istoric, ceea ce a dus la sacrificarea verosimilității. Din acest punct încolo însă, întâmplările reale, acreditate istoric, vor suferi modificări importante pentru a se supune rigorilor cerute de noțiunea de verosimil "adică, în fond, de ignoranța publicului" afirmă în mod tranșant Basil Munteanu.29 În acest sens, realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei veridicități spațio-temporale și construirea unor tipuri care se subsumează unui proces opus de înscriere în universal. Împăcarea deplină a celor două aspecte nu este posibilă, de aceea se recurge la un compromis, după cum sugera același Basil Munteanu, accentuându-se verosimilitatea psihologică față de cea geografică și istorică.34 În ceea ce privește conveniențele exterioare și anume subordonarea creațiilor la gustul publicului, aceasta reprezintă una din trăsăturile care unicizează clasicismul francez, fiind singurul curent în care a scrie pentru a plăcea cititorilor nu este considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
într-o singură zi sau chiar doar în câteva ore. Ultima dintre unități cea privitoare la loc, este o regulă care nu este prevăzută în Poetica lui Aristotel, fiind inclusă ulterior de comentatorii italieni ca un fel de consecință a verosimilității și drept un corelativ logic pentru unitatea de timp. În acest sens, se sugerează ca locul acțiunii să fie limitat și unic, pentru a se păstra iluzia realității și totodată pentru a ușura într-o anumită măsură transpunerea publicului în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vătămare. / Expresia e straiul gândirii omenești: / Te prinde numai dacă-ai știut s-o potrivești" sau " Sunetul trebuie-un ecou al sensului să fie". Adaptarea formei la conținut este una din regulile clasicismului, care se subsumează principiului mai larg al verosimilității. Revenind la actul critic, se sugerează adoptarea unei atitudini temperate, prin evitarea extremelor și a unilateralității, care este văzută drept rodul unei îngustimi nejustificate și neproductive a spiritului: " Nu cerceta de-nțelepciunea-i veche-or nouă, / ci prețuiește adevărul și-
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tonalității, se observă la nivelul conținutului, strictețea, oarecum excesivă, în ceea ce privește respectarea principiilor clasice. Nu se admit derogări, nu se tolerează excepțiile. De pe aceste poziții rigide este respins, de altfel, și Shakespeare, despre care teoreticianul german afirma: " Confuzia și lipsa de verosimilitate care rezultă din neobservarea regulilor este atât de izbitoare în Shakespeare încât oricine a citit ceva rezonabil nu mai poate să-l aprecieze."173 În numele verosimilului, care devine o temă obsesivă ceea ce până la un punct este normal prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
proastă este arta neconformă cu realitatea. Este arta care falsifică reprezentările."308 Se sugerează că imoralitatea în artă vizează de fapt neconcordanța cu realitatea, o falsificare a datelor umanului. Această negare a artificialității reprezintă de fapt o pledoarie pentru principiul verosimilității în artă. În această ordine de idei, "arta de valoare nu poate fi imorală" afirmă Pound explicând totodată că "prin artă de valoare înțeleg acea artă care este veridică, precisă."309 Principiul enunțat de scriitorul american vine în consonanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dificultățile în materie de guvernanță corporativă; modelare și modele privind guvernanța corporativă; criteriile de măsurare a nivelului conducerii corporative; studiul de caz original la nivelul României privind nivelul guvernanței corporative. Ipotezele formulate de autoare în urma cercetării pozitive se disting prin verosimilitate și abordare științifică, iar răspunsurile formulate prin sistemul empiric vin să îmbogățească teoria și metoda în domeniul contabilității creative. Felicitări pentru modul în care a fost proiectată și realizată cercetarea pozitivistă! Ocupându-ne de metoda de investigație, se constată că
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
mai largi sau mai restrânse, cuprinzând cifre privitoare la deținuți de diferite categorii. Această realitate poate fi constatată din parcurgerea datelor de mai jos. Publicarea integrală a acestor date și a altora va oferi apoi și posibilitatea testării gradului de verosimilitate al respectivelor documente. I. Pentru Început, vom lua În discuție un document provenit din arhivele Securității: „Situația nominală privind persoanele arestate În perioada 23 august 1944 - 31 decembrie 1967, pentru infracțiuni contra securității statului, care au decedat În faza de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]