727 matches
-
Ion Barbu la George Lesnea și Victor Eftimiu. SCRIERI: Anotimp cu zăpadă, Iași, 1980; DaVinciAna, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1983; De vorbă cu Poesis, Iași, 1987; Tehnica accentuării în sonetul eminescian, București, 1991; Etape în afirmarea sonetului românesc, Iași, 1996; Versificație eminesciană, Iași, 1997; Repere în interpretarea prozodică, Iași, 1998; Hanul cuvintelor, Iași, 1999; Distihuri, Ploiești, 2000; Poezii cu formă fixă. Aplicații eminesciene, pref. Gh. Bulgăr, Iași, 2001; Deschiderea cercului, I-II, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Al. Husar, Iași, 2002-2003; Întoarcerea Penelopei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
CRC, 1987, 31; Constantin Ciopraga, Un studiu despre sonetul românesc, DL, 1997, 24; Corina Popescu, „Etape în afirmarea sonetului românesc”, RITL, 1997, 1-2; George Bădărău, Sonetul românesc, CL, 1999, 12; Ovidiu Morar, De-a poezia, CL, 2000, 1; Al. Husar, „Versificație eminesciană”, VR, 2000, 1-2; George Bădărău, Adrian Voica - poet și interpret, CL, 2000, 3; Theodor Codreanu, Epopeea cuvintelor, „Est”, 2001, 2; Simion Bărbulescu, Modelul antonpannesc, LCF, 2001, 20; Mircea Coloșenco, Adrian Voica - Poetul, „Pagini literare”, 2002, 14; Busuioc, Scriitori ieșeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
editează placheta Epigrame, iar în 1918, poemul dramatic în versuri Mircea. Prin o bună parte din scrierile sale, B. se integrează pleiadei de umoriști ivite în umbra lui I. L. Caragiale și a lui Anton Bacalbașa. Epigramele au adesea defecte de versificație, poante fără haz și unele licențiozități. Mai izbutite sunt „idilele” în decor casnic moldovenesc și unele versuri umoristico-sentimentale, ce prevestesc pe A. Mirea și G. Topîrceanu. Dintre piese, Ultimul sacrificiu ambiționa să dea „o felie de viață”, dar alunecă adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
sculptor, pictor, poet. El „sculpta” doar atât cât să clarifice compoziția, păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar, de îndată ce sunt privite în intercondiționarea lor reciprocă, sincretică. Personalitatea lui
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
atât religia cât Biserica - în orice caz, pe preoți și pe călugări, pe episcopi și pe papă - pe seniori, pe bogătani dar și pe ceilalți reprezentanți ai ordinii stabilite. Ei slăvesc meritele sărăciei, jocul îde zaruri), tavernele, prietenia și cântul, versificația, primăvara, femeile, sexualitatea ludică, veselă, deculpabilizată. „Să ascultăm de dorințele noastre - e un comportament inspirat de zei”, afirmă unul din autorii anonimi. Inspiratorul adevărat este Epicur, unii știu, poate, dar cea mai mare parte dintre ei o ignoră. Biserica îi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
preocupare, folclorul, dar și implicarea în viața cultural-artistică și politică. Face critică și istorie literară, recenzează lucrări de literatură, artă și filosofie, semnează cronici teatrale și muzicale, ia atitudine civică și scrie versuri satirice. Este autor al unui manual despre versificația latină (I-II, 1879-1880), al unei istorii a literaturii latine (1891) și al unei istorii a filosofiei antice (1893; Premiul Academiei Române), editează, cu destinație didactică, texte comentate din Cicero, Ovidiu. Contribuția sa istorico-literară mai însemnată o constituie publicarea a două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
nicidecum singulară sau datorată statutului social al lui Fénelon, ci reflectă o opinie generală manifestată încă de pe vremea disputei privind miraculosul. Pe de altă parte însă, Fénelon trasează și meritele anticilor cărora le acordă supremația în domeniul oratoriei sau al versificației. De asemenea, discursul său este marcat frecvent de nostalgia față de natura simplă, neîntinată, mai apropiată de primordial, pe care anticii au redat-o. Este apreciat, în acest sens, Virgiliu, care a ales să surprindă frumusețea peisajului idilic și nu fastul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce n-au fost compuse cu talent"159 Comparația poetului cu pictorul este menită în acest context să sugereze modul în care incapacitatea artistului de a reda natura este mascată printr-o aservire a formei care se subsumează excesului. O versificație pompoasă poate ascunde lipsa talentului și acesta este un aspect de care un critic pregătit nu trebuie să se lase păcălit. Ideile enunțate anterior vin în concordanță, de asemenea, cu principiul simplității. Acesta reprezintă, la rândul său, unul din fundamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sine, să arate fiecăruia și prin drumul lor să-l aducă la treapta cea înaltă a vredniciei omului pentru care este și făcut." Critica ascuțită a lui Heliade disecă minuțios fiecare greșeală a fabulistului de la cele gramaticale până la cele de versificație, în această ultimă privință nerespectarea regulilor fiind înfierată ironic: "sunt niște pârdalnice de reguli pentru versificație și tot felul de poezie, niște semne de minte întreagă și judecată dreaptă de la care nimeni nu poate să se abată nepedepsit; dar un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
vredniciei omului pentru care este și făcut." Critica ascuțită a lui Heliade disecă minuțios fiecare greșeală a fabulistului de la cele gramaticale până la cele de versificație, în această ultimă privință nerespectarea regulilor fiind înfierată ironic: "sunt niște pârdalnice de reguli pentru versificație și tot felul de poezie, niște semne de minte întreagă și judecată dreaptă de la care nimeni nu poate să se abată nepedepsit; dar un soi de republicani calcă tot în picioare, zic că sunt slobozi." Cu o singură "mișcare de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
are să muncească cetind și învățând foarte mult și să fugă de desfrânări trupești și de vin." O formulare aproape identică a ideilor exemplificate prin aceleași trimiteri la Horațiu o întâlnim și la Timotei Cipariu în Elemente de poetică, metrică și versificație, tratat publicat în 1860, așadar ulterior articolului discutat mai sus. Cu toate acestea, poate ar fi prea mult să afirmăm că s-a produs o preluare directă din ideile lui Barițiu, deoarece acesta, la rândul său nu a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
totuși, mult mai evident la nivelul scrierilor teoretice prin care Eliot stabilește câteva repere concrete ale gândirii sale estetice decât la nivelul operelor care, printr-o anumită obscuritate a limbajului, o încifrare a sensurilor sau prin diversele licențe poetice în ceea ce privește versificația, par a se distanța de principiile tradiționale trasate în critica autorului. Din multitudinea analizelor la textele lui Eliot, au fost câteva care au insistat asupra rupturii dintre cele două fațete de scriitor și de critic literar -, sugerându-se chiar că
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Clasicismul, Editura Tineretului, București, f.a. 10. Clark, Barrett H. (ed.), European Theories of the Drama. An Anthology of Dramatic Theory and Criticism from Aristotle to the Present Day, Steward&Kidd, Cincinnati, 1918. 11. Cipariu, Timotei, Elemente de poetică, metrică și versificație, Tiparul Seminariului, Blaj, 1960. 12. Cocteau, Jean, Jurnalul unui necunoscut, traducere de Valentin Protopopescu, Editura Pandora-M, 2005. 13. Cocteau, Jean, Le Rappel à l'ordre, Librairie Stock, Paris, 1926. 14. Cornea, Paul; Zamfir, Mihai, Gândirea românească în epoca pașoptistă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
437. 228 G. Barițiu, op. cit., p. 40. 229 G. Barițiu, Învățăceilor de poezie, în G. Ivașcu, Din istoria teoriei și a criticii literare românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967, p. 313. 230 Timotei Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificație, Tiparul Seminariului, Blaj, 1960, p. 3. 231 P. Cornea, Originile, p. 553. 232 I. Voinescu II, Cugetări asupra teatrului, în G. Ivașcu, op. cit., p. 213. 233 Despre influența teatrului asupra năravurilor unei nații, în G. Ivașcu, op. cit., p. 201. 234
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Coșbuc. Acesta ar vedea satul cu ochii unui orășean, ca și Calistrat Hogaș, evocând memorabil inocența pastorală, „o vârstă baladică a sufletului românesc”, ceea ce contrazice formula lui C. Dobrogeanu-Gherea despre Coșbuc - „poet al țărănimii”. Mai importantă este observația privind tehnica versificației, caracterizată drept „copleșitoare”: „Din acest punct de vedere, Coșbuc e un poet unic la noi”. Dar criticul de poezie își conturează pe deplin profilul când abordează perioada interbelică. Relevant pentru opțiunea lui estetică rămâne studiul Tradiția conceptului modern de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
actului critic, e numit „infantele criticii interbelice”. Mai puțin și cu frecvente rezerve a scris S. despre prietenul său Șerban Cioculescu. Totuși, i-a apreciat spiritul pătrunzător, spumos, de o cuceritoare vervă orală, inteligența înrudită cu a lui I. L. Caragiale. Versificația modernă (1966; Premiul Uniunii Scriitorilor), „studiu istoric și teoretic asupra versului liber”, lucrare extrem de laborioasă, unică la noi, are ca punct de pornire teza de doctorat a autorului. După ce examinează versul liber european, antecedentele și originile, trecând în revistă cronologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
și Tudor Vianu), cu o schiță biobibliografică de Anonimus Notarius [E. Lovinescu], București, 1942; Clasicii noștri, București, 1943; ed. București, 1969; Istoria literaturii române moderne, I (în colaborare cu Șerban Cioculescu și Tudor Vianu), București, 1944; ed. 2, București, 1971; Versificația modernă, București, 1966; ed. îngr. Viorica Florea, postfață George Muntean, București, 1990; Calistrat Hogaș, București, 1968; Pagini de critică literară, vol. I-II, București, 1968, vol. III-V, îngr. George Muntean, București, 1974-1977; Ion Creangă, București, 1971; Ritm imanent, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
lor ca o armă de luptă împotriva imperialismului, ca o armă de luptă în folosul poporului.” Rubricile obișnuite sunt „Restituiri”, „Bibliografie”, „Reconsiderarea clasicilor”, „Baricada”, „Medalion”, „Alb și negru”, „Cărțile și viața” ș.a. În bună parte, poezia publicată nu reprezintă decât versificație nudă, declarativă, rudimentară, epicizată. Însemnele estetice nu-și mai găsesc loc, fiind îndepărtate brutal printr-o mitologie ad-hoc, patronată de idolii noii „religii”: Stalin, Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, stahanovistul ș.a.m.d. În plan tematic, „poemele” se preocupă doar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
pune în discuție, folosind o bogată argumentație filologică și istorică, chestiunea limbii române literare, susținând direcția latinistă și etimologistă. În același scop adoptase și tipărirea cu litere latine a tuturor materialelor. Cipariu a încredințat O. l. și încercările sale de versificație, pe cele ale lui I. I. Mani, P. Kerekes și ale altor autori transilvăneni. Aproape toate aceste producții poetice, modeste ca valoare, au ca punct de plecare realitatea socială a epocii. Gazeta a cunoscut o bună difuzare prin abonamente și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288571_a_289900]
-
imagini și situații neobișnuite, până se ajunge în ținutul „nesfârșitei primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă”, „veșnicii de-a rândul”, cuprinși de o „fericire grea”. Lipsit de inventivitate, poemul rezistă întrucâtva doar printr-o versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în care este prea evidentă teza înfierării celor bogați și a sanctificării celor săraci, în înșiruiri de afirmații nefirești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
carte, Azi pitic, mâine voinic, apare în 1963. Înzestrat cu o fină capacitate de observație a oamenilor din diverse categorii sociale și psihologice, ca și a moravurilor mereu schimbătoare, posedând o cunoaștere a subtilităților oralității și un perfect meșteșug al versificației, F. a fost deseori clasificat între poeții satirici. Însă temperamental liric, mai ales în povestirile scurte, scriitorul se relevă a fi cu precădere un umorist sentimental, cald-comprehensiv, în descendența lui G. Topîrceanu și din familia lui Ion Băieșu, Valentin Silvestru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în colaborare), Chișinău, 1977; Rouă de cuvinte, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1988; Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu, Chișinău, 1996. Repere bibliografice: G. Mazilu, „Rouă de cuvinte”, „Tinerimea Moldovei”, 1988, 28 octombrie; E. Lungu, Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dea naștere la traduceri care, fiindcă s-au impregnat prea mult de caracterele cele mai străine, chiar cele mai exotice, ajung la texte foarte puțin comprehensibile și lizibile. Hölderlin care se străduiește să plieze limba germană la stilul original al versificației grecești, este un exemplu special; el încarnează elanul original de a-l regăsi pe Celălalt, pe străinul care de la cea mai mare depărtare este cel mai intim. Despre această dorință nebunească, tocmai pentru că iese din limitele tradiției și ale normei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cânt abia cântat". Iubiri și meditație tind spre filozofare: "Mare, trebuie să existăm de-acum împreună / Cum un răsărit cu celălalt de lună". Construit pe accente consacrate, retoricul poem prevestea filonul acvatic, reactivat frecvent. Balansând între prozodia tradițională și libertățile versificației moderne, poetul era în căutarea limbajului adecvat. Simptomatic, cel care credea "în ceea ce au crezut păstorul din Miorița și Manole, Dosoftei și Eminescu, Coșbuc și cronicarii" își redesenează profilul pe măsură ce contemplă mări imaginare și se lovește de "valurile vremii". La
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]