285 matches
-
credea că-i o sclavie” - Conrad) și, cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum vuvue un vînt”* adică după ureche, atent la sunetele materiei, În ignorarea deplină a științei de a versifica. Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei În poezie. Citind pe Grigore Alexandrescu, este nemulțumit de incorectitudinea metrică a unor versuri, zicînd că acolo unde nu este formă nu este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lucrurilor utile și Încearcă să Împace profitul material cu estetica, firescul cu retorica, cuviința cu subtilitatea gîndului. Estetică elementară, dar solidă. Pann scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste precuvîntări În care autorul Îmbrobodește cititorii cu justificările și sfaturile lui. Poezia propriu-zisă are o epică, un scenariu ce poate fi reconstituit. Grija
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
I. Antoniu, Emil Tudor, N. Bogescu, Cicerone Mucenic, G. Damasch in, C. Rânzescu, G. Nedelea. * În Scrisul nostru nr.6-7, iunie-iulie 1929, G. Ursu îi răspunde lui G. Filiche Priponești - Tutova: „Ne-a plăcut în mod deosebit abilitatea de a versifica, pe care sunteți pe deplin stăpân, câteva înfloriri de imagini sugestive, ritmul armonios, dar am avut neplăcerea să constatăm cum toate aceste frumoase însușiri se pierd în sentimentalismul și-n prea multele dulcegării și subtilități mediocre. Apoi o lipsă de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acest po ai pentru c une câtev adio s-a di iar tinerii tru reușită pe Răducan Cu pri ostul ac i rele, înt rogram m tr-o comp trebuie. st și-a câșt e le oferă a mii de p versificat ș mai schi noutatea implică pasagere lungimi d când, aic locală e oamenii se zbat pe ? marul C. Consta esta este r-un progr ai complet etiție dură igat un loc acestora. E remii anu i gusturile mbă; tot în
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
comentarea unor versuri, citarea, procedee, limbaj poetic, figuri, formă, conținut, concluzii clasificatoare. Interpretarea textelor poetice relevă intențiile inițiale prin prelucrarea semnificațiilor. Din nefericire, perioada comunistă a creat un tip nou de poezie, cea de preaslăvire a conducătorilor: cultul personalității este versificat. Sunt puțini la număr scriitorii care nu lansează pe piața culturală astfel de poezii. Cronica din 27 iulie 1968 despre poezia lui Ioan Alexandru favorizează discuția despre condiția poetului, pornită din clișeul "românul s-a născut poet". Autoarea constată o
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
I.2.3. Boileau Cel mai faimos dintre teoreticienii clasicismului francez al secolului al XVII-lea, Nicolas Boileau sau Boileau-Despréaux, își tipărește Arta poetică în anul 1674, într-o perioadă de deplină maturitate a curentului ale cărui principii le-a versificat cu atât de mult talent. Aceasta nu este, desigur, prima operă a autorului care și-a făcut debutul în anul 1666 cu câteva satire îndreptate asupra unor personalități ale vremii, stârnind în acest fel o reacție destul de agresivă, dar făcându
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sub semnul frumosului, al "ideilor morale și divine" se asociază în concepția de sorginte clasică a poetului cu înscrierea artei în atemporalitate, cu dezmărginirea ei, dată de valoare, după cum sugerează finalul fragmentului citat. Ideile sunt reluate, aproape identic, în formă versificată în Epistolă D.I.V.: "Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos, / Tot ce sufletul înalță și e minții de folos".213 Nimic mai clar decât această autointegrare în zodiile clasice. De altfel, Epistolele reprezintă arte poetice, care, atât prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viață n-are parte; Vom merge în lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat se oprește aici, însă poetul va continua, cu dorința de a fi lîngă iubita moartă. Vom mai găsi această dorință în Strigoii și apoi în basmul versificat de poet cu titlul Miron și frumoasa fără corp. Dar concomitent cu aceste opere de pură fantezie, pentru care poetul s-a "cufundat în stele, în nori și în ceruri nalte", el a mai scris, tot atunci, și poezia Floare-albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un ram/ de sufletul meu mut să te apropii". Cu volumul " Între floare și fruct" poetul parcă revine la poezie, versifică clasic, îngrijit și cu migală. Evoluția poetului este ciudată: reintegrări în pământul care respiră și palpită senzual, nostalgii exterior manifestate ca și nevoia de purificare de tot ce-i tehnic, voluptatea reținută sunt prezente ca semne ce se rotunjesc și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o sămânță vastă,/ și tot ce este sferă se însămânțează/ pe orbită de sămânța-a altor sfere." Ca și N. Stănescu, Gr. Hagiu vine în poezie cu elemente geometrice care devin simbol al unor stări sufletești (cercul și sfera); apoi versifică idei legate de categoriile de cunoaștere sau de mișcare, de la deplasarea mecanică simplă la mișcarea cu viteze superioare: "din spațiu și din timp viteza sare/ și lucrurile în viteză sunt nelimitate/ schimbarea nici o clipă nu le iartă." Raportată la starea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un cântec alb de stea/ Cuba/ da". Nu reușește să transfigureze lumea pe care o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu, mai scrie versuri ca A. Toma. În 1967, cu cele "Patruzeci și șase poezii de dragoste", se complace să versifice doar corect: Mi te-amintesc, iubire veche/ Frumoasă ești ca toamna la Văratic, stăpână peste nucii din livadă", sau: " Cum e somnul scris cu vise,/ frunzele-s cu toamnă scrise/ Cum albinele scriu miere în văzduh și în tăcere." Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
păsări fie clipei lăutari/ înălțați zidirea tot mai sus, mai sus". Participarea la evenimentele cotidiene și la marea sărbătoare a patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții/ avarii, goții și în urmă hunii/ nu ne-au clintit./ Cu sabia credinții ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și romantice, luptători pentru emanciparea națiunii. Poetul versifică motive istorice, dar nu reușește întotdeauna să atingă poezia; în 1956, de pildă, când scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se exprimă direct și simplu, propunând o direcție poeziei: "Demne nu-s de cântec și poveste? Cântecele istoriei". Desigur, răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu celălalt braț săltându-și încovoiata sabie a Istrului/ Să-și apere Dacia liberă". Ion Rahoveanu, în volumul "Lacrimi pe spadă", evocă un trecut legendar desprins din mănăstiri, morminte, relicve. În "Agapia", "Puterea locului liber", "Celor fără morminte", "Elegia Iancului" versifică inegal oferindu-ne din când în când și poezie: "Pe spadă cad lacrimi, făgăduinți/ Atinse-n fața porților în zid,/ Deasupra cărora săpăm inscripții/ Se sapă greu în secole avid." Începând cu anii 1965-1970-1975, lirica de evocare istorică apare tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
P. L. A., 1969; "Fața străină a nopții", Editura Cartea Românească, 1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii", Editura Facla, 1973. Iată-l, evocându-și satul: "Satul acesta adunat între dealuri lângă un râu care seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau încearcă să versifice idei stranii. "Dacă te uiți" cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
râu care seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau încearcă să versifice idei stranii. "Dacă te uiți" cu gândul, cu mirosul, cu auzul "vei vedea o femeie". 3 "Poeme",E. S. P. L. A., 1957; "Pietre kilometrice", E. S. P. L. A., 1963; "Miracole", E. S. P. L. A., 1966; "Alte poeme", E. S. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alegoria relațiilor dintre un nepământean și o pământeancă, căutarea idealului; Luceafărul îl înlocuiește pe zmeu definind condiția geniului. Fascinat de creația populară, M. Eminescu a cules folclor și l-a prelucrat, între altele și mitul Zburătorului, pe care l-a versificat în poem, prin visul fetei de împărat, care-și imaginează întruparea tânărului în ipostază angelică și în ipostază demonică. Acest mit este un imbold pentru visare, aspirație, revelația idealului, care colaborează cu motivul Luceafărului (astru simbolizând spiritul pur) și se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
despre tine"). În următoarele volume de versuri, fără să renunțe la niciun crâmpei din produsul dicteului semiautomat căruia i se supune cu plăcere și, de bună seamă, și cu o secretă mândrie, Doru Maximovici continuă, imperturbabil, să își publice glosele versificate pe marginea temelor poetice macro. Nașterea, dragostea și moartea, aventura de a trăi și de a crea, destinul și evoluția umanității în timp rămân, și în Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
O, drama de-a muri de alb/ Sau moartea de-a învinge totuși...//"( Știu, puritatea). Toate acestea, în ciuda faptului că lirismul debordant din primul volum începe să se cenzureze, din ce în ce mai vizibil, odată cu cel de-al doilea volum: Călcâiul vulnerabil, 1966. Versificând, patetic, "obsesia unui absolut al purității, văzut ca o condiție paradisiacă, pierdută prin naștere și în alte poeme precum Intoleranță, Ora spitalelor, Carantină, Restul pe masă sau afectând o criză a limbajului, cu ecouri din Blaga și Barbu, Darul, Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu este domesticit și nimic nu-i garantează aceluia care se atinge de el că nu va cădea și el victimă a capcanelor lui. Dar înseamnă un risc frumos la care se expune"217. Tragedia reașază
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
neiertat dacă am crede că veselia și satira duc bună casă, că spiritul comic nu este cealaltă față a tragicului. Poetul era capabil a se situa în largi registre ale existentului, de la Rodica la Maica Bătrînă, de la Chirița la Ovidiu; versifica „ușor”, în forme folclorice, dar nu se dădea în lături să experimenteze structuri metrice ample în legende istorice, în pasteluri, în drame. Altfel spus, atracția către poezia și către destinul artistic al anonimului (căci de atracție vorbim, organică, necesară), nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Poétique, Le Seuil, 1980). Termenul de "reprezentare" este de preferat fiindcă admite drept complement atât referențialul, cât și artefactul, în timp ce acela de imitare îl exclude pe acesta din urmă, care ne interesează în primul rând. 2 Ditirambul este un imn versificat în cinstea lui Dionysos, cântat și dansat de oficianții cultului, bacanții și bacantele. 3 De rerum natura, conf. dicț. Le Robert (n. tr.). 4 Autorul se referă, cu siguranță, la ceea ce s-a scris în domeniul romanului până în epoca actuală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căci poeziile se pot discuta și prin corespondență. Eu am o idee și o supun la vot! Vreau să ne scriem În versuri. Pot fi rime strâmbe, ritmuri nereușite, dar trebuie să prindem Într-un fel o obișnuință de a versifica orice gând, de a-l Încadra În limitele strâmbe ale ritmului și rimei. E foarte greu să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități, dar eu zic să scriem cât putem În versuri, iar mai departe În proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe altă coloană citesc că regele Mihai a furat, În 1947, și un El Greco. Nu se suflă-un cuvînt despre faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atașament sufletesc între cele două sexe, a preocupat pe mai toți scriitorii lumii. Marele sonetist ieșean Mihai Codreanu scria că “Amorul e ca morfina; trebuie să-i creștem doza, ca să-i încercăm senzația dintâi”, iar Luceafărul poeziei noastre, Mihai Eminescu, versifica: “Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere/ Căci mii de lacrimi nu-i ajung/ Și tot mai multe cere”. Prin culegerea de față autorii: medicul cardiolog Mihai Cosma și geochimistul Nicolae Peiu ne oferă o nouă surpriză. Adunate
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]