294 matches
-
Veșnic Îți va sta În ajutor» În La frasinii de la răscruce, cuvântarea pe care o ține președintele gospodăriei colective se scaldă și ea În șabloane arhicunoscute (Ă). La Baconsky nu vom Întâlni, de pildă, nici eternii „zori ai socialismului”, nici versificarea unor teze ideologice. Dar vom Întâlni altceva, care constituie, fără Îndoială, una din trăsăturile specifice ale poeziei baconskyene: prezența eroului liric aproape În fiecare poem al poetului clujean. (Ă). Această insinuare a propriului eu a fost remarcată de toți cei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
antologii, tipărită separat (1910) și inclusă în volumul Petrea Voinicul și alte balade în formă populară (1930). Floarea soarelui rămâne cea mai cunoscută scriere a sa. Petrea, „baladă populară”, publicată mai întâi în „Revista nouă” (1888), și Marcu sunt tot versificări în manieră personală după balade de tipul Ghiță Cătănuță și, respectiv, Marcu. Legenda Logofătul Tăut (1913) pare a fi, de asemenea, o prelucrare. Despre fabulele lui tipărite în volum abia în 1925, dar scrise în urmă cu cinci decenii, M.
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
cu accente adânc răscolitoare, atrocitățile săvârșite de imperialiștii americani în Coreea. Această poezie, caracterizată prin forța de exprimare a ideilor și sentimentelor și printr-un ridicat nivel al formei artistice, e pomenită în treacăt de cronicar ca exemplu de «simplă versificare a unor fapte cunoscute!». O asemenea apreciere nedreaptă și ponegritoare nu se poate să nu indigneze pe scriitori. Marile calități ale culegerii de versuri Zile slăvite nu scuză totuși o serie de lipsuri (...). Atunci când autorul încearcă să înfățișeze din «birou
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
constă „sentimentul național”. Așa au apărut studiile despre Ioan Inocențiu Micu-Klein, despre autonomia Bisericii Ortodoxe, dar și despre Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Axente Sever sau Ioan Dunca. De literatură, B.-D. s-a apropiat mai întâi prin câteva încercări de versificare, unele apărute în „Tribuna” (1891). Aceste tentative i-au deschis gustul pentru descifrarea resorturilor intime ale unei opere, ceea ce l-a îndreptat către critica literară. La început, a urmat modelul maiorescian, adoptând un ton dur, cu ironii și „zeflemele” de
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă”, „dureroasa mea tribulație”, „ineluctabila mea tristețe”, „gâlgâitoare [...] vie”, „să-mi redea elevația” etc. Acela în care mulți critici literari vedeau o speranță a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanță închinate „clasei muncitoare” și noii puteri politice ori își va reedita în antologii versurile din creația anterioară. Rămân documente pentru istoria literară volumele de amintiri Scriitor și om (1946), Contemporan cu ei (1962), Evocări și dialoguri literare (1974
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
în formule poetice cvasiidentice: suferința erotică, disimulată și intensificată prin persiflare, într-o haină ostentativ (și aparent) facilă. Maniera stilistică, dominată de ludic, angrenează permanent jocuri de cuvinte, de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul biblic Cântarea Cântărilor, transpus prin intermediul unei versiuni franceze, rămâne cea mai izbutită versificare a lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
1967), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul celor din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
în farsa O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a compune poezii, strânse, o parte, în volumul Scrieri (1840), dar și răspândite prin reviste („Albina românească”, „Curierul românesc”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”). Sunt versificări naive, predominant elegiace, adesea de un patetism teatral. Nici proza (nuvele, meditații), retorică sau lacrimogenă, nu-i mai seducătoare. C. este mai ales un autor dramatic. Într-o lucrare de factură polemică, Teatrul Naționale în Țara Românească (1867), unde schițează
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! (CÂND DRAGOSTEA S-A DUS) Ca majoritatea autorilor la debut, Ica Grasu își alege spre versificare teme universale, teme arhicunoscute ale genului liric si anume: mama, dragostea, suferința din dragoste, natura sau starea socială percepută la un moment dat. Mai lasă-mă, măicuța mea, Așa cum mă lăsai mereu, S-adorm cu capu-n poala ta, Tu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
tine Mi-am zis Că mă duci Într-o lume Care ține mult, Ca într-o cameră cu cărți, Din tot ce se vorbește Pe atâta se tot scrie. Și-n limba Care o cunosc, Sunt multe teme Cu știința versificării. Descrie tu, Cănd, dezolant, Ore trec. * IDEI Cântec, deasupra cetății, Îmbătrânire ? ! Eternității i-am zis : La muzica asta frumoasă, Sunt lipsuri În sângele meu. Îngeri, deasupra cetății, Emotive, Despre ceva mai nou ? ! Telegraf Sunt lipsuri În sângele meu. * IDEI II
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
un product bastard al lipsei sale de știință filologică pozitivă și al unei imaginații utopiste. Făr' a avea el însuși talent poetic, dă cu toate acestea tonul unei direcții poetice a cării merite consistau într-o limbă pocită și în versificarea unor abstracții pe jumătate teologice, pe jumătate sofistice. Ruina frumoasei limbi vechi care se scria încă cu toată vigoarea în veacul trecut o datorim în mare parte înrîuririi stricăcioase a lui Eliade. Întâmplările politice de la 1848 și petrecerea sa în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
căci din logica povestirilor anterioare, cei vizați nu puteau fi alții decât Iancu de Hunedoara (care nu a fost "domnitor român", ci demnitar al regatului maghiar), Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. Paginile manualului alternau frecvent povestirea, portretizările, dialogul și versificările. Pentru a reda legenda lui Burcel și tabloul vivant al luptei de la Vaslui, autorii au apelat la versuri de o rezonanță folclorică și tradițională, ca metodă de supra-autentificare a personajului central 47 și a faptelor sale. Viziunea profesorului Almaș a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Cugetarea, desi fratele său vitreg, Gheorghe Eminescu, susținea că "urmase Dreptul la Bruxelles", urmând apoi o carieră de avocat, dar și de publicist (a fost director al ziarului "Democrația" și redactor la "Secera" din Brăila)55. A scris și poezii, versificări ce erau mai degrabă imitații după cele ale unchiului său, încă de pe vremea când era elev la liceu, pe care le-a publicat în jurnalul brăilean "Șoimul"56, chiar în "Convorbirile Critice" ale lui Mihai Dragomirescu și, cum am văzut
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
era, desigur, o noutate, raportându-ne la faimoasa Epistolă către Pisoni a lui Horațiu, dar aceasta nu presupune o diminuare a talentului scriitorului francez, care nu poate fi considerat epigon al înaintașului său latin. Prin readucerea în prim plan a versificării unor concepte, Boileau deschide apetitul pentru transpunerea în manieră artistică a ideilor care va atinge un alt punct culminant, prin textul lui Pope Eseu asupra criticii. Raportarea la Boileau precum și rolul jucat de poezia scriitorului englez vor fi tratate separat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a reda într-o formă concentrată și atent șlefuită adevăruri durabile. Este, de altfel, ceea ce a învățat mai presus de toate de la maeștrii săi dintre care cei mai apropiați au fost Horațiu și Boileau, după cum o arată și opțiunea pentru versificarea principiilor transmise. Relația cu acesta din urmă, cel mai apropiat cronologic, este una destul de complexă, având în vedere, pe de o parte, admirația pentru ilustrul scriitor, pe care îl va numi "primul între poeții francezi așa cum a fost Virgil pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu coincid întotdeauna cu unitățile indicate de către masoreți. Este important de reținut că împărțirea în versete a Bibliei Hebraica Stuttgartensia este opera editorilor, nu a masoreților. Un cititor neavizat poate crede că are în față „originalul”, când de fapt, această versificare a fost făcută cu doar câteva zeci de ani în urmă; același cititor este nevoit, într-o oarecare măsură, să accepte o anumită împărțire metrică. Desigur, nimeni nu îi poate învinui pe editori pentru greșelile de tipar; oricine știe că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Secțiunea dedicată poeziei militante este cuprinzătoare, pe măsura dimensiunii ei în contextul poetic, dar spiritul critic nu pare intimidat de rigorile și cenzura politică: Nu se poate spune că, la un moment dat, nu s-a ajuns la manierism, la versificări goale de emoție. Astfel, Nichita Stănescu, figura cea mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România", în care realizarea estetică prezintă denivelări. " Un studiu elaborat este dedicat poetului Ioan Alexandru (arta poetică, satul ardelean, drumul către
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Var și cărămidă, nouă meșteri mari/ trunchiul mi-l râvnește zidul nesupus/ munți și păsări fie clipei lăutari/ înălțați zidirea tot mai sus, mai sus". Participarea la evenimentele cotidiene și la marea sărbătoare a patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a poeziei noastre civice de după august 1944; poetul versifică corect statornicia noastră pe acest pământ: "Am fost aici. Părinții mei, părinții/ părinților, bunica, bunii/ și ploile ne știu arama lumii/ iluminându-ne-n vecernii, dinții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
copacii,/ Când a fost, cine i-a trezit/ Din întunericul de granit?" Deși versurile lui Traian Iancu, George Dan, Ion Rahoveanu apar cu zece ani mai târziu, când se spune că poezia a căpătat conștiință de sine, ele rămân simple versificări pe marginea temelor. "Domnul Cuza" este un poem în care Traian Iancu declară fără nici un fel de transfigurare: "Mireasma-i trandafir de la Moldova/ Iar cornu-nsuflețit, măreț, e Cuza/ Ce spre-nviere ți-a fost călăuza/ Iubirii ce-a aprins-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
anonimi vor aduce un fel propriu de a fi și a simți, un mesaj entuziast și generos care prefigurează necesitatea elaborării unei "epopei naționale". Nu se poate spune că, la un moment dat, nu s-a ajuns la manierism, la versificări goale de emoție. Astfel, Nichita Stănescu, figura cea mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România", în care realizarea estetică prezintă denivelări. Versul este declarativ, prezentul este raportat la trecut: "El a însemnat istoria armatei/ Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a versificării pe aceste motive date, notabilă mai ales pentru că poetul se dedă exclusiv plăcerilor oferite (seulement pour les connaisseurs!) de prozodia tradițională, exersând formule preluate de la marii predecesori... minori cărora le este, repet, profund îndatorat Minulescu, Topârceanu ori Păstorel: "În noaptea-aceea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
parodic pe care îl cultivă de o vreme autorul Clondirului de mastică (prima?) îi șade foarte bine. Pentru că acest gen poetic (pe care numai ignoranții l-ar mai putea astăzi considera minor) solicită de la parodist nu atât o ușurință a versificării pe tipare date ușurință care nu e decât aparentă, din moment ce, singur, talentul nativ nu o poate produce, în lipsa unui exercițiu îndelungat cât o inteligență ascuțită, pliată pe o empatie nu numai literară. Cum am mai afirmat și cu alte prilejuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2000, 216 f. GAVRILĂ, Camelia. Mitic și magic în opera lui Lucian Blaga: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2001, 292 f. BERCEA, Dorin. Versificări românești și slave ale Psaltirii: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 281 f. FELEA, Alina. Radu Stanca: elemente ale unei biografii interioare: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sistem financiar intern tra nsparent, competitiv și eficient, pentru ca agenții economici să și poată desfășura activitatea. Într-un mediu astfel creat, informația asimetrică nu ma i p oate lua amploare. Dornice de a reduce expunerea lor la risc, prin di versificarea portofoliilor lor și de a spori șansele obținerii de profit, atâ t instituțiile financiare, cât și băncile străine pătrund pe piețele emerg ent e și în economiile în curs de dezvoltare și au, în general, un impact dire ct asupra
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]