378 matches
-
tari de gărzi legionare La hotare vom înlănțui. Năzuinți de doruri milenare Legiunea le va împlini. Noi ne dăruim, să servim mereu Altarul sfânt de crez legionar. Căpitane, Căpitane, Căpitane, în veci pe drumul tău! Aceste versuri erau simple gânduri versificate și nu aveau nimic din arta poetică a cântecelor legionare cunoscute, alcătuite ca versificație de poeți de talia lui Radu Gyr și muzica de Nello Manzatti (Nelu Mânzatu). în timp ce pregătirile erau în curs, din țară veneau știri că se ducea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
plâng setos cu inima amară... „Omule, sfântule, ești numai o rană, Cum mai zâmbești, cum mai visezi? Cum de mai crești tulpini de zăpezi Din sfâșierea ta pământeană?” 1 iulie 2003 Luca I. Călvărăsan Sibiu Dăm în continuare o mărturie versificată a unui prieten și admirator, mai tânăr, Radu Avram, care sintetizează, de fapt, imaginea lui Nicolae Petrașcu încrustată în sufletul unei întregi generații de luptători care l-au cunoscut pe el și lupta lui. Datorită scrierii foarte șterse din manuscris
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Hyperion (1978) la Meditații orfice (2003), sunt înscrise pe direcția aspirației spre împlinirea prin formă a sublimului ce derivă din fericita joncțiune dintre expresia spiritualizată și ideatica de extracție filosofică. Din acest motiv, multe poeme sunt mai mult niște aforisme versificate: „Nu știm ce-i adevărul. Nu știm nici dacă este./ Ori prea-i amar, și Zeul nu vrea să-l știm și noi?/ Ci, omul fiind singur, zidit fără ferestre,/ A izvodit cuvântul spre a putea fi doi” sau „Neașezare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288909_a_290238]
-
Iosif (Moș Ajun, Sărută, nu jura...), G. Topîrceanu (În drum), Ecaterina Pitiș, Elena Farago, Ion Gorun, I.U. Soricu, Mircea Dem. Rădulescu, Corneliu Moldovanu ș.a. - în poezie, ale lui Ioan Adam, Petrea Dascălul - în proză. Se inserează și o piesă versificată, cu caracter religios, Două lumi de Elie Măgeanu (1924), lipsită de valoare. Publicistica vizează chestiuni de cultură, istorie (în 1922 apar amintirile despre Avram Iancu ale lui Ion Gorun), lingvistică, educație, religie, economie etc., critica și istoria literară fiind slab
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286027_a_287356]
-
Preocuparea lui pare a fi mai mult istorisirea faptului înspăimântător și înconjurarea lui în lamentații aducătoare de expresivitate. Cel ce a scris stihurile despre uciderea lui Grigore Ghica - text care lui N. Iorga îi provoca o iritare maximă: „banală plângere versificată”, „narațiune difuză și palidă, fără nici un element adevărat dramatic într-însa, fără un cuvânt energic și o comparație justă” - expediază rapid contextul filosofic (refuzându-și micile orgolii „epopeice”) unde urmează a-și instala povestirea: „O limbă ritoricească/ Ar trebui să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
motivări suficiente. Sibilele pătrund, firesc, în texte ce brodează pe marginea unor miracole, profețiile lor se autonomizează, motivul își face un nou statut și, depășind zona literarului, capătă (recapătă, mai bine zis) dreptul de a figura în programele inconografice. Previziunile versificate ale sibilelor din culegerea a lui Iannikie Haleatovski, Cerul nou... (Lvov, 1665), vor fi utilizate, cu neînsemnate modificări, de M. în Cartea despre sibile, câte erau -12 -, cum se numeau și despre profețiile lor (1672). Strofe întregi trec din lucrarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
descrie gingășia. Grotescul și frumosul se relevă și aici reciproc: Forma alegorică i-a permis lui Cantemir să folosească diverse procedee stilistice pentru a satiriza personaje și situații, pentru a puncta contrastele care izbeau, fiind și cazul prozei ritmate și versificate, de sorginte populară, în care rima în imperfect creează o muzicalitate celebrând vesela prostie a personajului. Redăm spre exemplificare fragmentul de după burlesca scenă a încoronării/înzorzonării Struțocămilei, fragment făcut cu mijloacele batjocorii burlești: Oscilarea lui Cantemir între detașare și participare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
tributară mult rudimentelor din care s-a dezvoltat. E însă o limbă frumoasă prin tocmai arhaitatea ei fonetică și morfologică, la o adică. Sunt de menționat, din numeroasele poezii cu caracter strict omagial, de fapt niște închinări galante, simple discursuri versificate, dar simțite, oricum, dezvoltate cu mult afect, cele semnate de poeții aromâni Nida Boga, Clarisa Cavachi, Constantin Colimitra, Sirma Guci, Kira Manțu, Zahu Pană, D. Pariza, George Perdichi, Aura Pașa, Ionel Zeana ș.a. Sunt prezente, tălmăcite în aromână, și poezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
contextul discuțiilor privind perspectiva universală a lui Eminescu, s-a vehiculat și opinia conformă căreia "ar fi învățat limba rusă ca să citească în original opera lui Pușkin", traducând din creația acestuia poeziile Oda către Ovidiu, Monumentul, Elegie, de asemenea basmele versificate etc. Nu a fost un exces al criticii din perioada de după cel de al doilea război mondial, când literatura rusă și sovietică se impunea ca un inevitabil factor de inspirație pentru scriitorii noștri, ci o diversiune ce venea de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sau comentarii critice, că: 1ș. Eminescu ar fi învățat limba rusă și ar fi citit în original opera lui Pușkin (peste 80 de mențiuni); 2°. Eminescu ar fi tradus din opera lui Pușkin (poeziile: Odă către Ovidiu, Monumentul, Elegie, basmele versificate etc., 76 atestări și analize ale prezumtivelor texte traduse); 3°. Eminescu ar fi scris scrisori, în care s-ar fi referit la Pușkin și la alți scriitori români și străini (85 mențiuni, adesea însoțite de "citate" sau chiar de "texte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tot hazul lui ardelenesc: — No! Ai să vezi, dragă Beldie, cum toți scriitorii voștri de aici o să se plece Înaintea mea! Dar Încercările lui literare n-au depășit niciodată schița și cronica unor actualități ale zilei, sau fantezia minoră, uneori versificată, cu subiecte eterogene tratate cu afecțiune literară, asezonate cu un stăruitor vocabular de enciclopedie universală sau cu vaiete ale persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
PUBLICĂRILE UNUI GRUP DE IUBITORI AI LITERATUREI ȘI AI ȘTIINȚEI, revistă apărută la Ploiești în aprilie 1898. Susținătorul material al publicației pare să fie Victor Bilciurescu. El este prezent cu versuri, cu anecdote versificate și cu un articol în care face istoricul cercului literar de la „Revista nouă”. O poezie a lui N. Nicoleanu, pe care Al. Macedonski i-o trimisese lui Bilciurescu pentru a fi publicată, dă prilejul unui studiu asupra celor trei ediții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289060_a_290389]
-
și de iarnă, și altele de acest gen, mult gustate de amatorii de drăgălășenii și pitoresc, sunt poezie, într-adevăr, asta nu se poate nega, dar poezie minoră, solicitând sensibilitatea măruntă sau sensibleria leneșă. Mult mai bune sunt micile polemici versificate, malițiile și buna dispoziție din producția calificată de Lovinescu, minimalizator, „cronică rimată”, unde ascuțișul epigramatic și spiritul subțire și precis trec dincolo de pretextul imediat prin strălucirea lor în sine. Evident, nu produc nici emoție, nici „ecouri nelămurite”. Dar nu ies
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
apărute în paginile D.: dactili (I. C. Săvescu), sextine (B. Florescu), anapeste (M. Demetriade), sonet dublu (M. Demetriade), sonet răsturnat (Z. Stoican). Aici B. Florescu teoretizează asupra sonetului și amestecului ritmurilor și, alături de M. Demetriade, experimentează poemul în proză. Pe lângă anecdotele versificate ale Anei Ciupagea și stanțele de album ale Elisabetei M. Z. Ionescu sau vetustele reluări pe teme clasice ale lui B. Florescu, revista a publicat, număr de număr, versurile lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
caracteristici expresive și structurale ale spațiului simbolic de care poetul se crede reprezentat: folclorul, arhetipul țăranului, substratul traco-dacic. G. a debutat editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Eseistul vede în aceste obiecte niște reprezentări ale mitologiei românești, opere de artă magică și, în același timp, „hieroglife de piatră” a căror simbolistică e corelată cu motive din basme și descântece din folclorul literar autohton. Ca și în interpretările versificate ale monedelor geto-dacice din Scripturile, fascinația provocată de vârstele primordiale încinge imaginația artistului, care, la rândul ei, provoacă speculația eseistului, atractivă prin ea însăși. Bine organizat, pe cicluri ce se dovedesc etape gândite ca și cum evoluția sa însăși i-ar sta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
activitate neîntreruptă de peste două decenii, caracterizată printr-o autoritate necontestată de specialist. Mistica roză (1921) reprezintă dovada că muzicologul, la care sensibilitatea concurează erudiția, poate fi și poet. Versurile sunt accesibile, muzicale, autorul rimează cu facilitate, alunecând deseori în proză versificată, cu ușor detectabile influențe eminesciene și mussetiene. Peisajul marin și decorul floral abundent dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
aplicarea metodei exercițiului, se realizează distincția între: exerciții dirijate de către educator/educatoare: exerciții de pronunțare corectă a unor sunete/grupuri de sunete, exerciții de asociere a unor cuvinte cu imagini arătate de cadrul didactic, exerciții de memorare a unor structuri versificate, a unor frământări de limbă etc.; exerciții semidirijate cadrul didactic intervenind parțial în desfășurarea activității: exerciții de reprezentare grafică a unor propoziții alcătuite din două/trei cuvinte, după model, exerciții de adaptare la particularitățile interlocutorului după sugerarea anumitor posibilități de către
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
specii/componente: pastelul, cântecul de leagăn; folclorul copiilor etc., coroborate problematicii strategiei didactice alese și, implicit, aspectelor pe care le îmbracă evaluarea în cadrul demersului instructiv-educativ. Accesibile și atractive pentru copiii preșcolari în primul rând prin prisma muzicalității conferite de structura versificată, textele lirice implică nu doar valorificarea lor în activități de memorizare, ci actualizarea valențelor lor și în alte situații de comunicare didactică (vezi secvențele de captare a atenției, jocurile copiilor, concursurile 323, crearea de poezii pe teme date dictate, ca
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
mult, desigur, decât cei în vârstă.” Lipsită de o „ideologie specifică” și fără „idoli de tămâiat”, publicația se remarcă prin câteva contribuții documentare datorate lui D. Murărașu (Actualitatea lui Eminescu. Călin Nebunul. Model și creație, studiu însoțit de transcrierea basmului versificat și a modelului, după manuscrisul 2268 aflat la Biblioteca Academiei Române), și lui C. Gerota (Cincizeci de ani de la reprezentarea comediei „O scrisoare pierdută” a lui I. L. Caragiale). Colaborează cu poezie I. U. Soricu, Ilariu Dobridor și Virgil Tempeanu. Pompiliu Constantinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287744_a_289073]
-
liberă (1999) e populată de personaje mitologice sau istorice, discursul devenind mai interiorizat decât în lirica de început. În ultima parte, intitulată Arhidictatorul, tonul este mai dur, mai direct și, uneori, sarcastic, în nota, alt fel destul de facilă, a pamfletului versificat: „Ce era el anume în carne și oase/ din creștet în călcâie/ o tigvă de maimuță pe un ciot de homunculus/ fața pârjolită de gălbeneală și umbrită de crețuri/ gură zvârlind țipete a poruncă și-nfricoșare/ câți îl vedeau în preajmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
templu,/ Strălucit, măreț și falnic,/ C-un aspect frumos, divin,/ Pausanias ne spune:/ «De câte ori îl contemplu/ Înainte-mi se ivește/ Un tânăr cu chip senin»”. În acest fel V. își prelungește articolele de popularizare, altfel bogate în informație, sub haină versificată, urmând epigonic maniera didactică a lui Hesiod din Munci și zile. Precizia „științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
epistolelor eminesciene, se afirmă valorile vieții și sunt sancționați ironic pesimiștii declarați. Scriind despre iubire, stihuitorul tresaltă de sentiment și se extaziază în fața frumuseților naturii. Apar, de asemenea, dar mai rar decât în primul volum, poezia revoltei și scenele dramatice versificate. Reînnodând o tradiție ce părea de mult timp pierdută, autorul compune un soi de versuri la stemă, cu caracter ocazional (Închinare praznicului adormirii de patru veacuri a lui Ștefan-Vodă-Cel-Mare și Sfânt, 1904, dar și balada Carol-Vodă-Fătfrumos, 1907, ș.a.). D.-D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
excepție, a lui Nichita, și pe care Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat „eșantion” de poezie adevărată și majoră. În revistele literare, pe vremea aceea, puține, erau însăilate mai ales catrene versificate ce se „remarcau” printr-un vocabular neaoș, „muncitoresc” - de tipul Deșliu! -, sau prin metafore simpliste, grosolane, pe care semidocții poeți aflați atunci în vogă - Eugen Frunză, Iureș etc. - le manevrau cu lejeritate și pe care erau obligați să le imite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, mușețelul și pojarnița. Preparatele din aceste plante - iruri, infuzii, ceaiuri, tincturi, legături, creme, erau folosite direct, singure, aplicate pe locul durerosă sau pe tot corpul, în exterior sau interior, însoțite uneori de incantații versificate sau nu, numite descântece. Descântecul, rostit de baba satului, pricepută în scosă răul, deochiul din om, se adresa spiritului răului, îndemnându-l să iasă, să se ducă, să lase în pace pe cel atinsă de deochi, de sperietură, de farmece
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]