1,533 matches
-
precis responsabilitatea și capacitatea de a face lucrurile să se întîmple. Mai mult, însuși termenul "bărbat" apare între ghilimele, denunțîndu-se astfel lipsa de consistență, caracterul de rol. Explicația e, însă, simplă. Vasiliu poate fi luat peste picior cu atîta neobosită vervă pentru că nu e el "eroul acțiunii". Poveștile de seducție ale lui Nicolae Breban sînt (vaste și complexe, e adevărat) celule mononucleare. Eroul, personajul principal, nu are niciodată un real rival, nici din punctul de vedere al construcției de personaj, nici
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
-uri) dar și arii lirice linii largi cantabile. Nici scenic nu este mai la îndemână să menții ritmul trepidant, râsul ușor, volatil. Dintre cele circa 40 de opere, multe uitate, ale lui Rossini, ,,Italianca" - o bijuterie plină de fantezie și vervă spumoasă - și-a dobândit un loc stabil în repertorii. Fermecătoarea turquerie răspunde gustului epocii pentru călătoriile exotice fanteziste ce hrăneau nostalgia depărtărilor a unui public cu un orizont de viață destul de restrâns. În povestioara naivă, muzica desemnează cu acuitate câteva
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
opusul celui dinainte. În momentul de față, din punctul de vedere al unui om de bună-credință, el nu mai are identitate politică, este ceva, dar și altceva, este orice sau nimic. În schimb, a rămas același autor mereu plin de vervă. Dacă uiți cum a trecut peste noapte de la dreapta la stânga, dezicându-se de cei cărora li se devotase și găsindu-le merite celor pe care îi persiflase la scenă deschisă, textele scrise de el te provoacă și te cuceresc, ca
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
nevoie de simț critic, ci de ceva bun simț, ca să eviți laudele exagerate aduse unui romancier care totuși înseamnă prea puțin în istoria recentă a literaturii noastre. Însă victima Roșioru este complet hipnotizată de marea personalitate pe care o descrie: "Verva lui îndrăcită are ceva de furtună într-o pădure ecuatorială: culisele vieții literare bucureștene, și nu mai puțin a celor politice, îi sînt la degetul mic." O calitate ținută la mare preț de scriitorimea română contemporană... Sînt citați diverși indivizi
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
astăzi se încearcă ademenirea ziariștilor și comentatorilor de renume pentru a se creea o bună imagine unei anumite țări, cum fac și politicienii români cu musca pe căciulă. Așa și Rusia. Jignită, profund în urma mărturisirilor marchizului de Custine, a cărui vervă aruncase o pată neagră asupra Imperiului de la răsărit. De unde, aflînd de călătoria lui , - ideea "însărcinatului cu afaceri" P.D. Kisselev de a-l momi pe scriitorul francez și de a-l convinge - nu se știe cum, probabil așa cum și sovieticii încercaseră
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
Drumul, care în teatrul autorului lui Tache de catifea pare să fie element esențial. Iar la cele două (iarăși) faimoase �liste ale lui Agopian" - meseriile Armeanului Zadic și �cei ce au zis că", se adaugă monologurile Spionului, scrise cu o vervă și o plăcere a jocului serios de altfel de regăsit în toate schimburile de replici, la Stimfalidă și Cacodemon, Hangiu și Melfior. Oarecum mai puțin rafinate decît Manualul..., ținînd de cu totul altă vîrstă, Revoluția pe eșafod și Drumul sînt
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu vervă proprie: ""Am oroare, i-am spus,/ De această mașină de întins diminețile,/ De frunzele aurii, de tutun, pe care le recoltăm/ Din tarlalele epuizate ale nervilor,/ Am oroare de fecioarele gelatinoase ale marelui oraș".// Apoi au adus prînzuri bogate,/ Chelneri
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
o absență de cîteva luni, Ion Cristoiu revine în presă ca editorialist la CURENTUL și ca literat la INDEPENDENTUL lui Horia Alexandrescu. La Curentul, Ion Cristoiu se avîntă în critici la adresa guvernului Năstase, fără a ierta nici Cotrocenii, cu o vervă care poate părea bizară dacă ne amintim că dl Cristoiu a condus într-un an electoral ziarul AZI, vizibil angajat în susținerea PDSR ca partid de opoziție cu șanse clare de a reveni la putere. Ion Cristoiu nu poate contesta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
e o accelerare fantastică a celulelor; o agitație fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută!... Surîsul senin al morții, dragul meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată discutînd aprins cu Praxiteea. Care, de admirație, își închidea și își deschidea automat ochii ca fermecată de discursul anticarului.
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
cale de acces în inima creației sale, trecută în revistă cu parcimonie însă. La ceas aniversar, bonjurismul din Țigăncușa de la iatac (1923) își etalează neștirbită fotogenia de actor cu experiență scenică, dar și cu înrudiri artistice de sînge și suflet. Verva neobosită avea să o împrumute și pictorului sărac și celibatar, Milionar pentru o zi (1924) doar fiindcă are parte de o moștenire condiționată. După ce la acest film - din păcate dispărut - asigurase în premieră românească și scenariul, și regia, fiind și
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
opera unui mare scriitor. În plus, demersul hermeneutic al lui Ion Ianoși stimulează, prin numeroasele asociații livrești, prin paralele pe care le trasează necontenit între personajele lui Dostoievski și tipuri fundamentale din literatura universală (în primul rînd Hamlet și Don Quijote), verva asociativă a cititorului; acesta din urmă, începe să reacționeze (să caute, de pildă, el însuși analogii), de multe ori este tentat chiar să recitească romanele discutate, sau măcar să le răsfoiască. Se creează, în acest fel, premisele pentru imaginarea celei mai
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit, elasticitate acrobatică care singură, fără acrobație de idei, prin toate colțurile se zbânțuie. - Limba românească? Din ea însăși o să se dezvolte. D-le, eu parcă văd aevea cât de frumos o să se dezvolte, că doară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea căreia Fred, bărbatul meu, îi spune în orice împrejurare nevastă-mea. Aproape niciodată Fred nu spune Laure. Nu, pentru el eu sunt nevastă-mea. Nevastă-mea zice asta. Nevastă-mea
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
diluate, care dau larghețe unor "exerciții" elaborate , deseori, peste nivelul cerut, îndeobște, unor cronici: "Ironiștii sînt, pe inima lor adevărată, niște melancolici. O pulbere fină de melancolie, adesea strînsă în șiruri vizibile, ce luau spontan turnura versetului, a însoțit permanent verva critică a lui Mircea Zaciu.", "Literaturii române, zice tot mai multă lume, nu-i merge chiar bine în anii din urmă. Naturi mai simțitoare și cu mai mult presentiment dramatic o cred de-a binelea în criză. Și încă într-
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
spune o poveste nu primește pomană". Lumea vrea povești! În veacul telenovelelor, viața trebuie să se prezinte ca atare. Acest prinț al cerșetorilor vede în cerșetorie "un lung șir de reprezentații"; drept care își alege interpreții și le concepe, cu o vervă nebună, de urmaș al lui Dickens altoit cu Billy Wilder, texte de cerșit. Unui afon cu mutră mai subțire îi scrie "Violonist necăjit care nici nu mai cîntă de disperat ce e"; unui tip cu mutră mai exotică îi dă
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui continuitatea - fie și una băltită - asemeni politicienilor din zilele noastre, masele, la rândul lor suferă de inerție ancestrală, �preferând să
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
De atîta senin/ mi-a crescut/ uriaș destinul”. Mai în glumă trebuie să fie după tonul general, dar astfel de ambiguități nu sunt chiar puține. Sunt, să zicem, riscurile ironiei prea subtile. Altminteri, lui Iulian îi convine joaca, are o vervă lexicografică și parodică pe care abia mai poate s-o strunească odată pornită: „călătoresc și eu pe limba pantofului/ seara mă-ntorc cu funicularul/ vizionez cu mîța televizorul/ și crivăț ruinînd icoanele varului// davaite rusul marș țvaite prusul/ parol franțuzul
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
urmă s-a născut poetul romantic englez George Gordon Byron. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru și impetuos, dominat de pasiuni tumultuoase și mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lăsat o operă animată de o rară vervă satirică („Childe Harold“, „Don Juan“, „Manfred“), care a exercitat o puternică influență asupra romantismului european. Joi, 23 ianuarie Stendhal Acum 220 de ani s-a născut scriitorul Stendhal (pseudonimul lui Henri Beyle), unul dintre creatorii romanului realist francez. A scris
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
reformat „commedia dell’arte“, eliminând miraculosul, improvizația și măștile și îndreptând-o pe făgașul realismului modern, transformând-o într-o comedie de moravuri. A scris comedii de caracter și de moravuri inspirate din viața reală, remarcabile prin vivacitate tipologică și verva dialogurilor („Văduva isteață“, „Mincinosul“, „Hangița“, „Bădăranii“ ș.a.). Vineri, 7 februarie Thomas Morus Cu 525 de ani în urmă s-a născut savantul umanist englez Thomas Morus, unul dintre întemeietorii socialismului utopic. În lucrarea sa „Utopia“ a descris o societată ideală
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
traducerea lui Ernest Wichner, pentru care cei doi, autor și traducător, au câștigat în 2005 Premiul European de Poezie al orașului Münster) împreună cu Ștefan Baghiu (din volumul „Spre sud, la Lăceni”) și apoi la lectura lui Ioan Groșan, moderată cu vervă de Jan Cornelius, publicul german a fost prezent în număr mare și interesat de scriitorii noștri. Au mai fost la Leipzig, prin programul „Traduki”, Tatiana Niculescu-Bran, care a avut o lectură în cadrul „Balkan Nacht”, în fața unei săli arhipline, la UT
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
află un prahovean de marcă, Dl. Ionescu-Quintus, admirabil, om de spirit și de ta lent, ajuns - grație lui Dumnezeu - la vârsta patriar hilor. Regret că nu pot fi de față pentru a putea urmări duelurile Dvs. verbale și să admir verva Dvs. iro nica... Oricum, vă felicit pentru această inițiativă care deschide anul literar I.L. Caragiale.” Invitatul de onoare al acestei ediții a fost domnul acad. prof. univ. dr. Solomon Marcus: „Am fost încântat de ceea ce ați organizat la 29 ianuarie
O zi solemnă... sub zodia lui Caragiale. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Laurenţiu Bădicioiu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_107]
-
Monica Rohan, Slavomir Gvozdenovici, Leo Butnaru), dar și cronici (la cărți bine alese) scrise de Alexandru Budac, Grațiela Benga, Otilia Hedeșan, Alexandru Ruja, Radu Ciobanu, Marian Odangiu, Lucian- Vasile Szabo, Cristina Chevereșan, Adina Baya, dar și rubrici fixe susținute cu vervă de titularii lor. Zile și cuvintele lor Am spus-o și altă dată: citim cu plăcere paginile de jurnal publicate regulat de Gabriel Dimisianu în revista RAMURI. Iată, de pildă, cum rezumă criticul literar (în numărul 2 din acest an
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]
-
stilistic, el nedistingându-se prin nimic). El vede viața oriunde există și-o transcrie fără a da semne de oboseală. Memorabile sunt paginile în care întregul Pod al Mogoșoaiei e parcurs clădire cu clădire, de la un capăt la altul. Neavând vervă de prozator, Constantin Bacalbașa are, totuși, răbdare de arheolog. Ce mi se pare simptomatic, în acest sens, este că îi lipsește gustul literar. S-ar putea scrie pagini suculente despre această opacitate, în care numai Iorga îl va întrece, peste
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
romantice ale lui Jack Sparrow. Dar țin să adaug că, de la primele minute de proiecție ne-am dat seama ca cea de a patra serie a “Piraților din Caraibe” ne pare un moment remarcabil. Nu prin ceea ce născocește, uneori cu vervă, nu prin arta interpreților, Depp și Cruz în eterne încrucișări de spade și priviri, cât prin progresul pe care-l marchează formatul său. De obicei erau pretexte demonstrativ tehnice, simple performanțe de inginerie numerică. Cadre cât mai ample, să cuprindă
CANNES 2011 - De la spectaculorul 3D la minimalismul excesiv () [Corola-journal/Journalistic/26444_a_27769]
-
versiune a căzut în ridicol odată cu publicarea (de către I.E. Torouțiu) a proceselor-verbale ale întâlnirilor Junimii. Stupoare: din acestea rezulta că la data respectivă Panu a lipsit de la ședință. (De altfel, în treacăt fie spus, nu ar fi singura dată când verva de povestitor a memorialistului lucrează în dauna veracității). Momentul (1933) reprezintă începutul discreditului Amintirilor... Numai că, amănunt extrem de interesant, impecabil documentat de Z. Ornea, acest discredit ar trebui la rândul lui temperat. Se prea poate ca Panu să fi fost
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]