1,179 matches
-
cu poduri!/ Mi-a mai rămas și-un ram de tei./ Îl vrei, stăpâna mea, îl vrei, / aici, pe câmpul unde în vechime zeii/ n-au trecut decât călări,/ unde pietrele-și arată colții albi, și iarba/ fuge speriată-n verzuiele zări?...” (Amfion constructorul). Lepădarea naturii de îndrăgostit, și a îndrăgostitului de toate posesiunile lui ia dimensiunile unui joc cvasi-cosmogonic, în care toate se reașază sau, mai curând, își caută locul, deranjat prin căderea dintr-o stare zeiască, de început. În
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
frig încît/ dacă o lebădă ar fi împușcată/ în rană un bătrîn ar putea locui.// La granițele memoriei e atîta de frig încît/ numai vecinii stau pînă la brîu în făină de lemn și cîntă/ numai vecinii ca niște flăcări verzui”. Poezia, de o constituție fragilă, se termină înainte de a începe cu adevărat. La fel stau lucrurile cu De la fereastră: „Dacă vreodată vom ajunge în Oraș/ vei vedea și tu cum se deschid obloanele/ cum femeile aruncă în stradă aripile de
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
-mi se razmă și nu las somnul să mă'nfrângă cu-a buruienilor mireazmă, ci lin încep să șuier cantul ce chiamă șerpii - lungi și suri. Să vie-alunecând subt frunze, cu'ncete mlădieri de ape, cu zvârcoliri de ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura sub jar, să'ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, în care turburi ochi veghiază subt străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită încep necunoscutul cânt, ce-o să-i adune de departe s'amăgitor o să-i desmierde. Și
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
cu o nulă .../ Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată/ De sticle-n care doarme, hermetic astupată,/ Facticea veselie așa de scump plătită .../ Supt orice etichetă pândește o ispită .../ De fum păliteatârnă afișele din cuie,/ De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie,/ Pe-oglinzile murdare, făcând să repercute/ La infinit macabrul acestei scene mute ...”. Caleidoscopul a fost, se știe, gluma a doi poeți astăzi trecuți cu vederea, la aproximativ un secol (câteva luni în plus la Iosif, câteva mai puțin la Anghel
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
curți largi, cu femei spălînd laborios rufele colorate strident în lighene generoase, emailate, cu cîini și pisici doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă Între
Clipa cea surâzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15084_a_16409]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
Emil Brumaru Interpretează Marin Moraru Umblam umil să-ți șoșotesc prin urbe Foșnetul fustei, coapsele-n mătasă... Acum lumina geamul vrea să-mi surpe-n Țăndări verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor plite Prăjesc pîrjoale moi. Ci tu îți rîzi De sufletul ce ți-a plătit cu viața Șoldul școlar și sînii
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
suferă astfel de transformări, se hleizează, sarea pământului iese la suprafață, țâșnește la vedere cum s-ar spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai crește - frunza capătă o culoare verzui deschis, ftizie curată. Nu după mult timp, în locul plăpândelor plante legumicole, apare pustiul cel galben al ierburilor uscate. Mâlul ține și el cât poate să țină un mâl. Înainte vreme, din Botna asta se scotea atâta pește încât puteai hrăni
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
vergului are 17 etaje și mai multe antene GSM înfipte în creștetul lui. De la balcoanele celor mai înalte etaje, oamenii văd pînă dincolo de complexul Lebăba, iar uneori, cînd cerul e limpede și aerul transparent, se poate zări, ca o pată verzuie, chiar și pădurea din dreptul mănăstirii Cernica. Dedesubt, rondul, părculețul, autobuzele și oamenii par atît de mici încît seamănă cu un desen de jucărie animat miraculos. La cîțiva pași de acest ultim bloc, se află un crîng semisălbatic, în mijlocul căruia
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc în aventuri fremătătoare, adînci, delicios de primejdioase. N-am observat inițial că Empampa avea un ochi de sticlă portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung - spațiu ocular premergător zonelor molcome și fierbinți din dulcele-i creier clocind idei deocamdată de nemărturisit... (final de-a pururi întredeschis)
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l cuprindă că un râu ridicat în văzduh și care venea spre el necontenit - transparență, gata să-l învăluie și din fața căruia n-avea unde să se retragă. Curând, ceața verzuie lăptoasa îl cuprinse în miezul ei, gândea că-i va fi greu, că se va sufocă, dar nu, respirația îi devenea din ce in ce mai ușoară, nu mai simțea nici tușea aceea hârâita care-i sfâșia pieptul la răstimpuri, în jurul lui alte respirații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și datează, de altfel, de la finele lunii noiembrie a.c., lună posacă, nedispusă la ghidușii, jocuri de umbre chinezești. Găzduită într-un bazin calculat pe lungimea și pofta de zbenguială a viețuitoarei, bazin în formă de opt și podit cu ceramică verzuie spre a da optima culoare micilor valuri electric create, dar a nu tulbura limpezimea de cristal grație căreia va putea fi urmărit în fiecare clipă prizonierul, acesta se va simți măgulit, cu atât mai mulțumit de noul său statut cu
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
cu lună plină străina stătea din nou rezemată la poalele mărului. Ofta și vorbea pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii păreau sticlă vrăjită. Vântul bătea, iar astrul se lăsă învelit de nori. Grigore veni din spatele copacului și o cuprinse pe fată de mijloc. Ea se lăsă cu capul în jos și mușcă urechea
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
așa că am hugit. Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea de șerpoaică. Zilnic avea în minte părul ei bălai cu luciri verzui, ochii aceia vrăjiți, iar graiul său stâlcit parcă-l auzea mai mereu. Anii treceau, copilul crescuse și îi semăna mumă-sii. Era tot un drac de fată, obraznică, căpoasă, rea de gură și nimeni nu se înșelegea cu ea. Fetele
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
lui și plecam în șir indian prin sat ca să speriem hârcile ce stăteau la taclale pe la porți, pe la ferești. Unii aveau curcubete monocolore, alții le aveau pistrițe, parcă ar fi fost bolnave de vărsat de vânt, în diferite nuanțe de verzui, alb spălăcit, galbenroșcat și albastru-portocaliu, cu forme rotunde și alungite, netede sau scorojite. Deși nu eram decât o gâgâlice, în seara aceea am plecat hotărât de-acasă ca să nu mai văd tristețea ce se prelingea pe chipul mamei. Tata vroia
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
ideea că totul e posibil, dar nicicând pe aceea că totul a fost realizat. Aceasta este aserțiunea Americii.” Noi, europenii, vom paria la nesfârșit pe magnificul Gatsby împotriva prozaicului Buchanan și, în pofida evidenței, vom crede până la capăt „în luminița aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanță are... mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde brațele mai departe...” Încăpățânarea de a face din Fata Morgana un aliat
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
munte care se rostogolesc unduitor pe solul bolovănos, „spărgându-se în mii de valuri spumegoase, ca să se prăbușească apoi bolborosind pe sub poduri și viaducte”. Ni-l imaginăm pe Rossmann reeditând, la Oklahoma, uimirea copilărească a lui Gatsby față cu luminița verzuie de pe promontoriul vilei lui Daisy. Oricât de lung ar fi drumul deja străbătut, visul, faimosul vis american i se va părea atât de tangibil, încât nu-i va veni să creadă că nu l-ar putea atinge dacă și-ar
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
apropiară alte farfurii/ contopindu- se și ele în zonele aurii.// eram doar privire; îndepărtîndu-mă încun pic/ imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic./ aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase/ fantome de străzi și contururi de case/ pînă în ceața sidefie și în fiord/ am recunoscut coloanele gării de nord/ repetate aidoma într-o lume gigantă.// taxiuri curgeau. un individ îmbrățișa o amantă/ cu ochii la valiza din
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
coral/ monezi și monezi, pulsînde, zvîcnite/ și se lipiră într-o mare de foc și pirite”; „imensitatea de aur deveni un cețos, mîzgălit mozaic”; „aglomerarea de lumi, infinitul de stele/ se organizau în structuri, desene, modele:/ un miros, o fîșie verzui de mătase”... Se vede cum poetul duce viziunea pînă în punctul în care nu mai sînt imagini de „traducere” vizuală a ei; pînă acolo unde nici cea mai puternică metaforă ori cea mai sofisticată sinestezie poetică nu mai au capacitate
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]
-
Gheorghe Grigurcu Autumnală Casă-n flăcările cuvîntului așa vine toamna ceasornicul te lucrează pe dinăuntru ca un anticorp vorbind despre bogăție și rugă textul îți cere să-l uiți limba guturală-a cocoșilor întinde cortul verzui din cînd în cînd lupta pietrelor încetează dintr-o țigară picură sînge pe cămășile lor impecabile petele ultimului tangou după multe antrenamente cicatricea ți se strecoară-n obraz lumina unei mici lanterne înmoaie-abisul ca pe-o rufă. Ilustratî din Târgu-Cîrbunești
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
Emil Brumaru (variantă publicabilă) Mergeau pe-o cărare subțire Cu tine mari fluturi în jug Lăsați ca un fel de-amintire A soarelui stins îndelung Și strîmte șopîrle-n corsete Verzui cu fireturi de-argint Și îngeri voioși printre plete Mereu încîlcindu-se blînd Și-un crin cu peruca albastră Trimis din Castelul de Sos Să-ți spună timid Dumneavoastră Doriți fix pupată în dos? Te sărută în gură,Hobbitul de la Cultură
Poveste cu sfîrșit adînc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10172_a_11497]
-
Emil Brumaru Un bou oarecare Trecînd pe cărare O vacă-ntîlni Și astfel vorbi (Căci boul vorbește Ca orice pește!): O,vaco,ce mugeri Ai tu și ce ugeri Prin roura deasă Ce ochi de mătasă Ce-ntr-înșii îndeasă Tristețea verzuie De vacă-duduie Și ce bîz la coadă De muscă neroadă Cînd baligi grămadă Trîntești drept dovadă Că ești delicată Și bei ceai de mentă Ci vaca deodată Răspunse dementă: Eu nu'ș' ce vrei spune Cu astfel de glume Cînd
Boul și vaca by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10469_a_11794]
-
Mușcat Ottonel și Pinot Noir, toate provenind din recolta anului 2011. “Cocosul dintre vii” Sauvignon Blanc este un vin alb, sec, produs în România din regiunea Banatului și are 13,50 grade alcoolice. Are o culoare galben păi cu reflexii verzui și este un Sauvignon Blanc tipic, cu nas puternic, expresiv, în care notele de salcâm și cele de flori albe și flori de vită sunt dublate de o doză puternică de mineralitate. Citric, cu aciditate ridicată, se echilibrează gustativ prin
Vinul saptamanii: "Cocosul dintre vii" Sauvignon Blanc de la Cramele Recas [Corola-blog/BlogPost/95703_a_96995]