862 matches
-
Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige. Roșcatul se apropiase de el, voia pesemne să și ia vestonul și celelalte lucruri. „Să nu dai în mine“, spunea. „Eu n-am nici o vină. Dânsa m-a acostat, pe stradă, mi-a făcut propuneri. De unde să știu eu că e femeie măritată ?...“ Constantin nu-l auzea. Încremenise. În fața lui se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
arhanghelilor zugrăviți prin biserici. Numai că flăcările erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
douăzeci și cinci de unități". Un fior de interes îi străbătu trupul. Deodată, misterul Arsenalelor i se dezvălui la fel de vast și de important ca și sumbrul său destin. Dar bătrânul îi vorbi din nou: - Și acum, dacă aveți amabilitatea să vă scoateți vestonul, vi-l putem pune direct în toc. Fara se supuse mașinal. Era prea uluit să-și dea seama că peste doar câteva secunde avea să iasă din magazin echipat pentru sinucidere și că acum dispăruse orice obstacol din calea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
luă motanul și poșeta și se așeză lângă profesor. Mângâia aparent distrată spatele lui Mirciulică, zbîrlindu-i blana. " Știu că te enervează, dragul meu, dar trebuie să fii furios. Am nevoie de lucrul acesta!" Agasat, motanul dădea din coada groasă atingând vestonul lui Ioniță Dragu. Bătrâna se scuză zîmbind: ― Te deranjează? E nervos bietul de el. A trecut prin momente dificile. Profesorul scutură amabil capul. ― Nu-i nimic, nici n-am băgat de seamă. " Așa, fetițo. Ca să nu te simți prost, Ioniță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din acelea pe care pensionarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
intelectuali evrei „asimilați”, fideli militar României: „A se scuti de precursori, de inventatori și fondatori din Valahia noastră, fugari de la armată cînd a venit vremea să ne apărăm țara. Tristan Tzara și Marcel Iancu erau tineri capabili de a purta veston militar în 1916-1918, așa cum au purtat Ion Trivale, Maxy, Marcel Pauker și atîția israeliți asimilați și cufundați, cot la cot cu românii, în interesele patriei comune”. Pandrea devine însă complet necreditabil cînd afirmă că „nu l-am găsit în nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ea pe ici pe colo. Orice om se naște original și moare o copie, își aduce aminte, și un firicel de tristețe i se strecoară în inimă. Oftează. Bătrânul Goethe! O copie...Pe zi ce trece, desigur, o copie în vestoane mov, cravate roz... Oftează din nou. Pe șoseaua Ștefan cel Mare traficul greu huruie în ambele sensuri. Din tramvaiul 34, călătorii privesc pe geam cum se lasă noaptea, cu fum, cu ceață, cu lumini verzi și roșii. Și tramvaiul face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu briciul. Când obosiră zbirii și se așezară asudați pe ladă, Paraschiv oftă ușor. Trase cu coada ochiului la tovarăș. Caiafa clipi, începînd să geamă. Tot trupul le ardea ca o râie. Nu mișcară. Făcură pe morții. Sergentul își scosese vestonul și își strânsese cureaua. Gîfua și din cămașă îi ieșeau aburi. Se făcu iar liniște. - Nimic! rosti șeful. Ceilalți suspinară. - Pune-i la ușă, câte unul! porunci. 240 Îl ridicară pe Gheorghe, că era mai aproape. Huiduma belise ochii și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plastifiat, o cântăreau din priviri - arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata îi atârna strâmbă. Dar își păstrase chipiul pe cap, de parcă verificarea actelor ar fi fost un ceremonial care impunea o anumită ținută. Și, ca de fiecare dată când era pusă în situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să citească, clătină din cap și îndrugă un „mulțumesc“ pe care polițistul nu se mai sinchisi să-l audă. Celălalt, cel de demult, care se ivise pentru o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e de făcut. Uite, vine Butoiescu! Într-adevăr, constructorul intra pe poartă. Când fu înăuntru, Ioanide recapitulă pe scurt programul șantierelor din timpul verii, apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mort, a pielii tăbăcite, intoxicarea recentă cu otrăvurile bolii și cu otrăvurile medicamentelor, din care cauză la culoarea obrajilor se mai adăugase și verdele. De la obiceiul meu prevăzător de a mă supune și ascunde, spinarea mi-era puțin încovoiată. Vestonul vărgat, caraghios, abia dacă-mi ajungea până la brâu, pantalonii în dungi se sfârșeau mai sus de glezne, din bocancii de lagăr, din pânză impermeabilă, cu botul lat, atârnau capetele obielelor, cafenii de atâta purtat 306. Discursul evaluativ al naratorului poate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și simplu a vrut să aibă iluzia pentru o seară de a apărea undeva în doi... Să se sprijine de brațul cuiva.) Ba de ziua lui de naștere i-a dăruit o agendă dar cu stângăcie: o strecurase în buzunarul vestonului și încercase să fugă ce apucături sunt astea? de ce să fugă? (Ah, doar de jenă, numai și numai de jenă!) El o ajunsese din urmă pe hol, se luptase cu ea, se prefăcuse că încearcă să-i înapoieze cadoul și
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
subțire (3); aspect (2); blugi (2); cîrpă (2); colorată (2); confort (2); cumpărături (2); frumusețe (2); gros (2); îmbracă (2); îngrijită (2); înveliș (2); jachetă (2); multe (2); murdară (2); pantalon (2); șireată (2); textil (2); țoală (2); țoale (2); veston (2); Zara (2); acoperă; acoperi; acoperiș; acoperit; amară; ambalaj; amuzant; aripă; artă; autentic; autostradă; belea; blana; blănoasă; blănuri; buleandră; bumbac; bun; bunicul; caiet; comandă; comoară; cool; copil; culoare; curat; dragă; drăguță; drapel; durere; elegant; evidență; face; făină; fashion; fată; femeie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
culorii și, implicit, a substanței epidermei de fibra textilă de borangic. Abil, naratorul amplifică efectele alăturării în descrierea subsecventă a elementelor sartoriale, cu insinuări morale plasate adversativ: "Purta un costum cenușiu, neajustat bine pe trup, un costum probabil cumpărat gata. Vestonul închis până la gât, ca o tunică, îi dădea o înfățișare impersonală, rece și corectă, dezmințită însă mereu de mișcările lui și de expresia feței". Păun cere să vorbească între patru ochi cu Brumă; prezența Mariei devine indezirabilă. Acum naratorul începe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-a întâmplat și la Fălciu sau Tutova unde au fost delegați pentru această misiune, tot doi locoteneți-superiori. Dacă ne gândim că unii săteni, înainte de a îngropa cadavrele militarilor găsite pe câmp, le luau cam tot ce aveau pe ei (vestoane, cămăși, izmene, cizme sau bocanci, neuitând nici de portofele, desigur) atunci este foarte posibil ca silitorii locotenenți-superiori să fi transformat, din greșeală, și niscaiva nemți sau români în eroi... sovietici! Cert e că, din păcate, peste eroii germani sau, mai
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și armamentul din dotarea fiecărui gardian cuprindea, printre altele, următoarele efecte: trei perechi de cămăși, trei de ciorapi de lână, o pereche de mănuși, dou) batiste, dou) perechi de cizme una de bocanci, o pereche de pingele, o manta, un veston, o pereche de pantaloni, o pelerină cauciucată, dou) chipiuri, o centură cu portbaionetă și un pistol automat marca Browning (calibru 9 mm.). II. H. Orașul în vreme de război (1914-1918) Prefigurând parcă atmosfera din anii războiului, primarul Lascăr Veniamin (1914-1917
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
răgușit. Poartă întotdeuna baston gros și e îmbrăcat bine, niciodată însă la modă. Nu e frumos și totuși e simpatic." Din perioada berlineză datează un rafinat portret datorat Cellei Delavrancea: "Așa l-am pomenit: cu pălărie largă în margini, cu veston adesea maroniu și jiletcă de catifea sau de tricou frumos lucrate. Ochii lui castanii erau mari, rotunzi, și privirea scăpăra de o inteligență ironică la fel cu talentul său [...]. Caragiale apărea dimineața într-un surtuc închis și și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fost bine ? o întreabă, retrăgându-se, înviorat, dar ea răspunde doar privirii, neatentă și parcă opacă la cuvinte. Între noi apare brusc, șchiopătând ușor pe stânga, alt spectator. — A, uite-l pe Neagu. Îl cunoașteți ? — Da, desigur. Neagu poartă un veston de piele subțire, neagră, peste o cămașă kaki, fără cravată și - adevărată surpriză - e proaspăt ras, în acord cu chelia fără urmă de păr. Se înclină vag pe piciorul mai scurt către fată. Doctorul în estetică ! O cunoaște... i-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prin el, lăsându-l pe parapet, cu ochii înspre liniile noastre... și, o tuli făcându-și cruce... „Doamni, iartă-mă... n-am avut încotro... șî el o fost un suflet...!“ Pentru faptele lui... Maiestatea Sa, i-a prins decorația de veston, cu mâna lui. Altădată, la un atac, o luat-o înaintea mea, și s-o pomenit înconjurat de trei turci mătăhăloși, care urlau... „Alah ...Alah!“, Pi doi dintre ei, nici n-am văzut când i-o dat gata, da‟ cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Karl May și documente de afaceri. Mersi. K.M.“ Era, probabil, cel mai ciudat bilet spre casă pe care l-a avut cineva vreodată. 19 Părea că peste tot erau uniforme. Până și vânzătorii de ziare purtau șepci de SA și vestoane. Nici o paradă și, desigur, nici un evreu pe Unter den Linden care să poată fi boicotat. Poate că abia atunci, după Dachau, am realizat cu adevărat adevărata forță a strânsorii În care național-socialismul ținea Germania. Mă Îndreptam spre biroul meu. Situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fii înapoi, să nu caști gura prin bâlci la drăcoveniile nemțești și-ntreabă de chir Costachie, numai de la el să cumperi, spune-i că ești băiat de-al meu, auzi, mă!? eu aveam și-o iconiță în buzunarul larg al vestonului, e făcută de mine, o duc la bâlci s-o vând și-mi iau o pereche de ghete, vechi, cum am văzut ultima oară când am fost, că vine iarna, apoi se plânge ucenicul de muncile la care-l supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Angela? Obișnuita poveste. Că atunci când eram copil, mi-ar fi plăcut să fiu un campion de arte marțiale, să mă strecor noaptea într-o sală de sport ca aceea, cu tricouri, mușchi adevărați, fețe dure și să mă înarmez, sub veston și sub ochelarii bunelor maniere, cu o forță invizibilă și sigură. Din două mișcări să pun pe cineva la pământ, un coleg, pe asistentul acela cu o statură care te înspăimântă doar când îl privești. Vise de om laș, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de piatră, palid iluminată de becul din cabina portarului. Olandeza purta o pălărie cu boruri largi, din fetru alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alb, cu două păsărele negre, cioc în cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că mai întâi trebuie s-o plimbe și să o ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]