597 matches
-
în fine,/ cicatricea unei găuri în frunte,/ sau, în maldărul recuzitelor inutile,/ ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte...". Exprimarea este clar depreciativă, "maldăr", căpătând sens de grămadă nediferențiată, fără valoare, este asociat cu modalități lirice vetuste, "recuzite inutile". Totul este așezat sub semnul probabilității, idealul care devenise frustrant în lirica vremii, prin neputința de a fi cunoscut, atins, ar putea fi și motiv poetic sau ar putea fi, la fel de bine, înlocuit cu o imagine simbolică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
alte texte: " - Domnule paznic intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis." (Poem din sanatoriul dr. Zed). Și aici discursul se răsfrânge aupra lui însuși, orice tentativă de adoptare a unor modalități de expresie vetuste este respinsă. Luna (mereu cu literă mare), apariție frecventă în versurile tonegariene, e întotdeauna inclusă într-un discurs demistificator: "încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de vocile lirice ale momentului. "Noutatea" aceasta relativă (relativă la momentul apariției volumului sau la momentul conceperii sale) despre care discutăm poate să se refere și la reiterarea unor procedee pe care generația anterioară le-am considerat la rândul ei vetuste și le-a respins. Spre deosebire de alți termeni propuși pentru a desemna aceeași realitate (noul val, pleiadă) care vor să scoată în evidență nu relațiile care se pot stabili între operele scriitorilor, cât originalitatea acestora, dar care au dezavantajul de a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de legătură și disjuncție cu clasici interbelici, precum și o întoarcere în timp, o anacronie a revitalizării viziunii melodramatice într-o epocă foarte pragmatică și materialistă. Această dimensiune melodramatică este, bineînțeles, de văzut în cheie amar-ironică: Williams este conștient de caracterul vetust al viselor "melodramatizate" în piese precum cele două creații mai sus amintite. Tennessee Williams este unul dintre cei mai influenți dramaturgi postbelici, viziunea sa, creată ca ecou al anilor copilăriei petrecuți în sudul interbelic, fiind un punct de reper important
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
indepingibilis imago, Cantemir se apropie mai mult de această a treia cale în metafizica timpului său"15. Doar că această a treia cale, care amesteca teologia, fizica, chimia, medicina cu științele oculte, nu dădea tonul în epocă, era chiar marginală, vetustă, ținea de o epistemă deja erodată. Or, Cantemir altoiește principiile teosofiei, pe care le împrumută selectiv din scrierile lui van Helmont, pe o tradiție a speculației teologice, riguros ortodoxă, de spiritul căreia nu se îndepărtează decisiv. Cantemir alege, în spiritul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vin dinspre erotica lui Mihai Eminescu, într-o rostire sentimentală, cu aer provincial, ca în Jertfa iubirii. Accentele care își păstrează prospețimea și autenticitatea rămân cele din sfera ludicului, fie că este vorba de îndrăgostiți, fie despre universul copiilor. Caracterului vetust, „întârziat”, al majorității compunerilor i se sustrage îndeosebi poezia pentru copii, unde versul scurt este mai spontan, iar diminutivele, rima onomatopeică, naivitățile își găsesc locul potrivit. Lumea copilăriei din Pasărea măiastră își păstrează încă energia neprefăcută, asocierile spontane și coloritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981) sunt edificatoare în acest sens. Aici protagonistul, bătrânul pictor Șerban Milescu, „pare că vine din alt secol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
de victorie cu orice preț, civilizația modernă se supune și altor zeități, valorizând solidaritatea ca pe un dat fundamental al umanității, nesupus criteriilor pragmatice comune, dat care altminteri transformă acel ,,Important e să participi” al lui Coubertin într-un îndemn vetust, irelevant pentru sport și mai ales pentru sportivi. Mulți dintre sportivii participanți la Jocurile Paralimpice au intrat în această categorie după un accident sau o boală. Alții, poate, s-au născut așa . Și unii și alții însă dau dovadă de
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neluța Smîdu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_825]
-
de victorie cu orice preț, civilizația modernă se supune și altor zeități, valorizând solidaritatea ca pe un dat fundamental al umanității, nesupus criteriilor pragmatice comune, dat care altminteri transformă acel ,,Important e să participi” al lui Coubertin într un îndemn vetust, irelevant pentru sport și mai ales pentru sportivi. Omologul baronului Pierre de Coubertin în cadrul mișcării paralimpice este Sir Ludwig Guttman. Acesta a organizat în anul 1948, la Stoke Mandeville, în Anglia, o competiție sportivă rezervată veteranilor din al Doilea Război
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Neluța Smîdu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_825]
-
Ucraina, succesorul fostei U.R.S.S. Pe scurt, diplomații Bucureștiului au procedat la un act insolit în doctrina și practica diplomatică, și anume, au dezavuat o acțiune a propriului lor guvern (cea din 1993) și au repus, ipso facto, în vigoare vetustul Tratat din 1961 care conserva în condițiile atotputernicului control sovietic frontiera dictată de Stalin în 1945 și în 1948 cu sprijinul entuziast al lui Petru Groza, Ana Pauker și Eduard Mezincescu, adjunct al Anei Pauker, care a predat Insula Șerpilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
aceasta era atmosfera în care trebuia acționat cu profesionalism și responsabilitate. Resituarea României pe meridianele normalității europene și mondiale, reintegrarea sau, mai bine zis, integrarea noastră în structurile euroatlantice după ce, desigur, urma să ne descotorosim de angrenajele economice și militare vetuste la care eram încă parte iată obiective prioritare, simultan cu organizarea sau reorganizarea structurilor interne și externe de funcționare, atât în Centrala M.A.E., cât și la misiunile diplomatice ale țării noastre, reînnoirea personalului acestora. Nu aveam să rămân
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
mai complexelor probleme care confruntă omenirea în diferitele stadii ale evoluției sale. Multilateralismul flexibil, creator și deschis dialogului continuu între parteneri care se respectă reciproc și se supun acelorași reguli ale jocului. În contrast evident cu unilateralismul rigid, hegemonic și vetust, generator cum s-a relevat deja de neîncredere, dezordine și instabilitate, de riscuri care subminează înseși bazele politice și juridice ale sistemului internațional. (2) Prin însăși natura și vocația lor, organizațiile internaționale dispun de un potențial imens pentru dezvoltarea colaborării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Buciumeni” fiind un exemplu strălucit: „o capodoperă”. 483 Din surse mai discrete de la Suceava, am Înțeles că Monografia la care trudiseră Virgil Tempeanu și Aurel George Stino, nu avea să apară niciodată, deoarece chiar... Mihai Gafița socotea planul Monografiei, cam vetust. Vroia ceva modern, adus la zi, ca metodă de realizare. 484 Maria Vârnav, profesoară de desen, cu studii la Belle Arte la München, a colaborat cu Virgil Tempeanu, făcând desene pentru Albumul istoric al Județului Fălticeni, apărut la Craiova, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se respectă pentru ca rezultatul activității didactice să fie cel scontat, adică să se dovedească aplicabilitatea acestor metode inovatoare în cadrul orei de literatură sau de limbă română. Autoarea nu uită să reliefeze avantajele abordării procesului didactic din perspectiva modernă, renunțând la vetusta prelegere sau dictare anostă: elevii devin mult mai interesați de tot ceea ce li se propune, căci ei sunt acum actorii principali, pe când dascălul își menține o poziție de simplu mediator sau coordonator și nu de stăpân autoritar a tot ceea ce
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3029]
-
ca forma cea mai organizată de realizare a instruirii și educației). Cu alte cuvinte, numai starea de bun didactician/metodician nu conferă cadrului didactic și succesul pedagogic. Alte puncte de vedere limitative sunt cele corespunzătoare „academismului pedagogic” reprezentat de concepția vetustă conform căreia pregătirea științifică a cadrului didactic este condiția necesară, dar și suficientă pentru reușita didactică. „Profesorul trebuie să fie un munte de știință”, afirmă cu nonșalanță unele cadre didactice, numai că această convingere firavă se destramă brusc atunci când profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
1973), care sintetizează aproape o jumătate de veac de experiențe lirice. Cu toate acestea, nici chiar piesele cele mai reușite nu îl scot pe U. din sfera unui romantism elegiac minor, care i-a atras calificativul de „poet întârziat, chiar vetust, al caducității lucrurilor omenești” (Al. Piru): „Frunzele de aur peste noi, de plouă,/ Vor rodi pământul vechilor dureri./ Cum să plec aiurea, către nicăieri,/ Când mai am o floare de cules din rouă?” (Rondelul unui epicureu). În următoarele plachete, Dealul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290388_a_291717]
-
Calende”. Debutează în caietul de poezie al revistei „Argeș”, cu ciclul Edict (1970), dar se impune cu volumul Curtea Veche (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), prima sa carte. Solitar și himeric, calofil de tip matein, așternându-și urechea pe catifeaua sonurilor vetuste și muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul, în timbru minulescian. Curgerea vremii însăși devine laitmotiv, surdinizând și „complicând” treptat limbajul poeziei. Livrescul și alura reculeasă, tandrețea, ce-și asociază vestigii de umor și o anume „frondă” feminină, țin de lirismul reflexiv, modern
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
pe care n-am umblat demult nici cu piciorul. Grădinile sunt pline de pomi înfloriți, casele mari și luminoase. Ferestrele par niște ochi mari albaștri în spatele cărora nu se vede nimic, încât mă întreb: cine îngrijește toate astea? În ciuda aspectului vetust al cartierului, construcțiile și livezile sunt bine întreținute, gardurile frumos vopsite. Una din case e mai mare decât celelalte, o casă galbenă, înaltă, cu pereți groși. De acolo s-a arătat bunicul. M-a întâmpinat cu o veselie adevărată, radioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în universul Dumneavoastră de gânduri, de preocupări? A.Ș. Nu-mi plăcea opera când eram student la Facultatea de teatru de la București, pentru că spectacolele pe care le vedeam la Opera Română nu erau deloc pe placul meu, le găseam destul de vetuste, de învechite. Unii cântăreți erau foarte buni, chiar foarte buni, dar jocul de scenă era destul de învechit, de artificial. Și, din cauza asta, nu voiam să văd operă, preferam să o ascult pe disc, decât să mă duc să văd ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
a suplinit diferite catedre de profiluri diferite: parazitologie, radiologie, semiologie medicală, istoria medicinii, fiziopatologie, patologie generală. Oriunde era "la el acasă" în patologie. "La el acasă", însă la propriu, a fost în modestul său cabinet de la subsolul clădirii, cu mobile vetuste și, mi se pare, desperecheate, cu cărți vechi și noi; aproape totdeauna cabinetul era împărțit cu un coleg, tovarăș de meserie. Ușa era deschisă. Oricine intra, fără nici o formalitate, oricine ajungea acolo se simțea împăcat și liniștit. Cred că dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
prietenie între noi, iar pe profesori, care ne cunoșteau cu toții, îi respectam până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg un anume fragment din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai seamănă colegul de odinioară, mâncând pe apucate, la cantine și bucătării improvizate sau la câte un birt care se chema "Ca la mama acasă", cu consumatorul blazat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cuvintele lui Dodds seamănă surprinzător cu discursul marelui inchizitor al lui Dostoievski, care sesizează același instinct al masei de a-și încredința cuiva insuportabila reflexivitate completă pe care i-o cere libertatea. Desigur, nu trebuie să cădem pradă unui comparatism vetust, luând afirmația romancierului drept universală sau drept exegeză platoniciană, însă profunzimea tulburătoare a observației sale, dincolo de reflectarea crizei conștiinței rusești de la finele secolului al XIX-lea, cenzurează avântul cu care vedem în Platon iscusitul artizan al totalitarismului contemporan. Spus simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust: „Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm! / Vin dintr-o țară depărtată, / Pe care harta n-o arată... / Sunt obosit, aș vrea să dorm. Sunt ani, sunt ani de când alerg / Tot înainte, tot înainte! Cu-aceeași întrebare-n minte: / De unde vin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
a drepturilor omului, pe supremația unei ideologii ostile societății deschise, pe monopolul puterii exercitat de un grup restrâns de indivizi, pe represiune, intimidare, umilire și corupție. România a suferit consecințele aplicării dogmelor leniniste: industrializarea forțată, întemeiată pe un model economic vetust, care favoriza industria grea; lichidarea proprietății private, asociată cu politica brutală de colectivizare a agriculturii; nimicirea valorilor tradiționale în numele unei false modernizări sociale; controlul metodic asupra spațiului social, al vieții intime a cetățenilor (mai ales prin politica natalistă a dictaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]