1,227 matches
-
nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea de-o creangă. Suspendat, sunt uimit, gata să cad. O pală de vânt și două veverițe colportează un zvon: Haina, pantoful ucis-au în chip misterios omul! Cobor în stradă contrariat. Crimă cu premeditare! Să fie, oare, adevărat?! Sau doar am visat?! Referință Bibliografică: INTRIGA / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de Lup! Mă rog, ce urmărește dumnealui? Un ciolan mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț care a râmat toată grădina și a răsturnat toate cuștile. Era nebună când a văzut atâta forță în râtul lui. - Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard, nu se
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
pe furiș, să-ți fiu mai aproape, copacule, chiar dacă frunzele-ți vor cădea. Am să te acopăr cu brațele-mi ca într-un alint, copacule, să-ți simt seva trupului tău, când zvâgnește între palme, copacule. Să fiu vecin cu veverițele, ori cu ciocănitorile, copacule, sau corbii cei bătrâni, și alți chiriași de-ai tăi, copacule. Să ne uităm la soarele dimineții, să-i zâmbim oacheș, copacule, și să ne încălzim la căldura lui, să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată
MIHAI MIRCEA MATEI de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383143_a_384472]
-
pe furiș, să-ți fiu mai aproape, copacule, chiar dacă frunzele-ți vor cădea. Am să te acopăr cu brațele-mi ca într-un alint, copacule, să-ți simt seva trupului tău, când zvâgnește între palme, copacule. Să fiu vecin cu veverițele, ori cu ciocănitorile, copacule, sau corbii cei bătrâni, și alți chiriași de-ai tăi, copacule. Să ne uităm la soarele dimineții, să-i zâmbim oacheș, copacule, și să ne încălzim la căldura lui, să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
în ea pe furiș,să-ți fiu mai aproape, copacule,chiar dacă frunzele-ți vor cădea.Am să te acopăr cu brațele-mica într-un alint, copacule,să-ți simt seva trupului tău,când zvâgnește între palme, copacule.Să fiu vecin cu veverițele,ori cu ciocănitorile, copacule,sau corbii cei bătrâni,și alți chiriași de-ai tăi, copacule.Să ne uităm la soarele dimineții,să-i zâmbim oacheș, copacule,și să ne încălzim la căldura lui,să ne bucurăm de înc-o zi binecuvântată
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținut departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se uita în sus la crengile lor. Stăteam puțin de vorbă cu ea, însă nu prea reușeam s-o fac să spună mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai spune! Nu știam. Aveți lupi, urși? Nu. Din ăștia nu avem. Ori, poate, n-am auzit eu? se scărpină olteanul în creștet. Ei, lasă! izbucni în râs Cristi. Și atunci ce l-a speriat? Un bursuc ori poate o veveriță? 7 Cămașa i se lipise de spinare imediat ce ieșise din sediul secției de poliție. După răcoarea din pădurile prin care fusese cu agentul Pohoață, căldura de afară îl izbise în moalele capului. Pe cerul fără pic de nor, soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl va bate pe umăr. Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sînt gemene (gîndea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sînt ele trei, Hana, Miriam și Berta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu le place. Opera lui Webern e o glumă proastă. Încântat, Hans arată cu degetul o veveriță, una roșie. E roșie toată, chiar așa. Ce drăguță e! Aleargă sprintenă pe trunchiul copacului în sus și‑n jos și are ochii ageri. Soarele se luptă să traverseze cerul. Niște norișori apăruți în jurul prânzului încheie spectacolul. Să sperăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spasme, bulbuci. Aproape că trebuie să se așeze cu totul deasupra jivinei; mă ud din cap până‑n picioare și fac pneumonie. Până să survină moartea animalului, Hans - care se purtase cam ciudat încă de mai înainte, la chestia cu veverița - o trage pe Sophie departe de pisică; animalul, ud leoarcă, iese cu greu afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bucuroasă îi sărea de gât și urma dulcea împăcare. Curgeau vorbe dulci din gura ei. -Cocoșelul meu, pinguinul meu și numele multor animale care parcă țopăiau prin fața ei. El mulțumit o strângea în brațe, arzând de dorință. -Căprioara mea, lebăduță, veverița și privighetoare! Peste câteva zile erau invitați la o petrecere și când se întorceau, ea îi reproșa geloasă. -Toată seara te-ai uitat la tipa de lângă mine și i-ai făcut ochi dulci, armăsarule! Crezi că mai ești în tinerețe
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
și livezi încărcate, de soare parguite, viile care împrăștiau miros de tămâioasă, iar amurgul ne chema spre seară acasă M-ai dus printre crizanteme înflorite unde culorile se-ntreceau în nuanțe vrăjite și-n pădure toamnă-mpreun-am fost mai știi când veverițe-și căutau adăpost? Ai pătruns încet la mine-n suflet vrăjind cuvânt, gânduri și umblet, speranțe mi-ai dat și într-o seară ai plecat cu toate... pentru-a câta oară? Mi-ai răvășit gânduri și vise și le-ai
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
Acasa > Strofe > Timp > JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Jocul nostru se-ntrerupea brusc În zilele ploioase ca o Veveriță când ieșeam să-mi usc labele. Iar tu strigai: Makao! Înghețase-n baltă pipirigul Eu aveam o teamă de scaieți Tu fugeai să nu te prindă frigul Să întâmpini alte dimineți Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
burtă și-n gând eu îl bănui cu soricei se înfrupta. eu bineînțeles fac pe discretul și aștept iarăși momentul cu daruri de-acum pregătit la prietenul meu să merg negreșit, păpușele, mașini, baloane, tobițe pentru șoricioaice micuțe fundițe, ursuleți , veverițe de pluș, galant le-am pus până și-un gel pentru dus. pregătit sunt să le fac chiar pe plac de fotbal să facem campionat, mingi am cumparat , pentru porți plase ca ale lor erau nițel roase. premii unul și
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
și pirpiriu, slăbuț tare... semănând cu statuia foamei. Anorexic 100%, zic eu! Piele și os! Cu toate că părea foarte sănătos! Ei, n-avea el chiar bujorei în obraji, dar în comparație cu tovarășul său, se mișca agil și avea niște ochi vioi de veveriță în căutare de alune! Într-o mână ținea o pungă transparență de plastic în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de bolnav. Acesta
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de bolnav. Acesta strănuta și tușea de se zgâlția avionul. Hapciu! Cel firav, cu ochi de veveriță s-a așezat pe fotoliul din mijloc, lângă mine. Parcă ar fi vrut să mă protejeze de ploaia de virusuri care erau aruncați în atmosferă cu fiecare strănut. Hapciu! That's the name of the music! Hapciu! Hapciu... Hauleo maică
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
băgase coada, iar Adam [Și Eva!] l-au gustat - și, pedepsiți Conform cu prea teribilul program, Ce i-a adus rapid într-un impas, Cei doi au fost din Eden izgoniți ... Dar șarpele, se pare, a rămas!! LA COADA COZII O veveriță, vulpea și-un păun Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă Pe tema: „Cine ar avea o coadă Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare de-un
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
nu trebuie să-i spun nimic. El îmi dă răspunsurile direct, la toate frământările mele. Îmi place vocea lui, liniștea pe care mi-o toarnă în suflet. Îl am în minte, cu ochii ăia mici, imposibil de mici, ca de veveriță și cu coama încâlcită, în care am visat să mă dezmierd (și nu o dată!). Poate tocmai de-aia se poartă ras în cap...ca să nu mă ispitească! -Aici, toată lumea e cu capul plin de horincă. Am venit s-o mai
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer albastru, un albastru din cel mai luminos! - Uite o veveriță, tată! exclamă veselă Corina. Avea dreptate. Pe ramurile înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile de zăpadă se scuturau și umpleau pinii de o
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]