432 matches
-
la bază și lateral; tuse seacă, relevată mai ales la schimbări de poziție și în inspir profund; dispnee progresivă la efort. semne generale: febră, scădere ponderală, transpirații. examen fizic: matitate francă de tip lichidian, abolirea vibrațiilor vocale și a murmurului vezicular și uneori la ascultație, se decelează un suflu pleuretic dulce, de tip expirator. b) Examen radiologic: o opacitate densă, omogenă, de tip lichidian, cu limita superioară concavă în sus și în interior. Opacitatea poate realiza împingerea mediastinului spre plămînul controlateral
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
permită medicilor stomatologi recunoașterea semnelor de gravitate ale astmului bronșic și luarea unor decizii rapide terapeutice. SEMNE DE GRAVITATE antecedente de rău astmatic sau de accese severe de astm, care amenință viața. polipnee, cianoză generalizată. agitație, agresivitate, transpirații profuze. murmur vezicular diminuat sau liniște ascultatorie pulmonară și absența wheezingului. semne de oboseală musculară: mișcări de respirație paradoxală la nivelul musculaturii toraco-abdominale. encefalopatie respiratorie. puls paradoxal, tahicardic și hipertensiune arterială. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL DE GRAVITATE afecțiuni laringiene care determină, o dispnee de tip
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
diferențial dintre hematuria glomerulară și hematuria extraglomerulară este esențial în cadrul algoritmului de diagnostic. Elemente foarte sugestive pentru hematuria glomerulară sunt: - absența simptomatologiei algice; - absența cheagurilor și a hematuriei macroscopice; - prezența a >30 % hematii dismorfe (eritrocite inegale, cu contur modificat, protruzii veziculare și pierderi segmentare de membrană) și a cilindrilor hematici; modificările morfologice ale hematiei survin în urma traumatismului mecanic și osmotic din capilarele glomerulare și din diferitele segmente ale nefronului. Evaluarea corectă a morfologiei globulelor roșii se realizează în microscopia cu contrast
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin fistulă, cantitatea pierdută fiind foarte mare (Malone și Wardrope au comunicat un caz cu evacuarea de 45 l limfă prin puncții repetate pe parcursul a 22 de zile) [5]. Clinic se constată un epanșament mat la percuție, la ascultație murmur vezicular absent; sunt prezente semne de insuficiență respiratorie; bolnavul este cianotic și dispneic [3]. Chiloperitoneul se caracterizează prin distensie abdominală și prezența unui revărsat lichidian în peritoneu însoțit de disconfort digestiv și dureri de intensitate redusă. La puncția abdominală se extrage
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
TABLOUL CLINIC Simptomatologia clinică este în funcție de rapiditatea instalării, de volumul de aer acumulat în cavitatea pleurală, starea cavității pleurale (liberă sau simfizată), starea funcției respiratorii, vârstă, tarele organice asociate. Diagnosticul clinic se bazează pe triada clasică Gaillard: timpanism, absența murmurului vezicular și a vibrațiilor vocale [5]. Dispneea este unul din simptomele cele mai comune; poate să lipsească dacă acumularea de aer între cele două foițe pleurale este în cantitate mică. Se accentuează la eforturile fizice. Uneori se poate asocia cu cianoză
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
numai într-un singur sens, dinspre căile aeriene spre pleură, cu acumularea acestuia sub tensiune (20-30 cm H2O) [23] - mecanism de „chake-valve”. Apar fenomene de insuficiență cardiorespiratorie acută, cu dispnee severă, cianoză generalizată, tahipnee, tahicardie, turgescența jugularelor, hipotensiune arterială. Murmurul vezicular este abolit, vibrațiile vocale absente, deplasare controlaterală a mediastinului cu matitate cardiacă deplasată. Pneumotoraxul limitat apare în cazul unei cavități pleurale simfizate, secundare unui proces inflamator. Poate fi asimptomatic sau se poate prezenta sub forma unui emfizem subcutanat sau mediastinal
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
cu vârsta sa (copil, bătrân), cu prezența complicațiilor evolutive, cu tratamentul antibiotic administrat pentru maladia primară. Astfel, bolnavul prezintă febră, dispnee, tuse, durere toracică. Examenul fizic poate pune în evidență: matitate la baza hemitoracelui, diminuarea transmisiei vibrațiilor vocale, asurzirea murmurului vezicular și frecătură pleurală (se pot ausculta raluri bronșice sibilante și ronflante dacă boala primară este pulmonară). Atenția asupra bolii primare pulmonare, cum ar fi pneumonia, este atrasă de preexistența unui tablou clinic precedent: tuse, expectorație purulentă, junghi toracic. În caz
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
primară sau putem asista la o reeditare a afecțiunii cauzale. Debutul însă poate fi complet atipic la persoanele în vârstă. Diagnosticul este sprijinit de examenul fizic al toracelui, ce pune în evidență diminuarea excursiilor respiratorii, abolirea vibrațiilor vocale și murmurului vezicular, matitate lemnoasă. La semnele clinice enunțate se adaugă opacitatea omogenă, cu caracter lichidian, situată decliv și posterior, evidențiată pe radiografia de față și profil, care mai poate releva pneumopatia subiacentă. Date suplimentare diagnostice sunt oferite de tomografia computerizată, care precizează
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
In vivo, aceste relații normale, precum și unele raporturi anormale în cazul tiroidei mărite (gușă) pot fi analizate prin ultrasonografie, computer tomografie sau imagine în rezonanță magnetică. Histologic: elementul caracteristic este vezicula (foliculul) tiroidiană, având în centru coloidul, înconjurat de celule veziculare (foliculare, principale, tireocite). Prin baza lor sunt în raport cu capilarele, iar prin zona apicală cu coloidul, prin intermediul unor microvilozități. Foliculii activi au puțin coloid, iar cei inactivi, mult coloid. Ecografic, foliculii hiperactivi, cu talie mai mică, sunt hipoecogeni, iar cei hipoactivi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
1-2 cm în diametru). Invazia capsulară, vasculară și limfatică explică metastazarea locală, ganglionară, pulmonară, osoasă, cerebrală, hepatică. Uneori, debutul afecțiunii se face printr-o metastază la distanță, fără ca localizarea primară tiroidiană să fie clinic evidentă. Diagnosticul diferențial cu un adenom vezicular poate fi dificil. Nu există criterii evidente de malignitate, cu excepția semnelor de invazie (absența capsulei, embolii vasculare) și absența remanierelor degenerative (scleroză, necroză, calcificări) care sunt frecvente în nodulii adenomatoși. Nodulii sunt cel mai adesea hipoecogeni. Scintigrafic, nodulii pot fi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Vindecarea spontană este excepțională. Dacă leziunea este la nivelul feței, laxitatea țesutului celular permite dezvoltarea unei forme clinice particulare: edemul malign al feței. Descris prima dată de Bourgeois, edemul malign este caracterizat de absența escarei centrale tipice și a coroanei veziculare . Frecvent a fost observat ca plecând de la pleoape și extinzându-se la față, gât și chiar extremitatea superioară a toracelui. Tumefacția edematoasă este palidă, gelatiniformă, semitransparentă, galbenă sau uneori violacee cu deformarea trăsăturilor și imposibilitatea deschiderii pleoapelor. 9.4.4
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Dan Niculescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1205]
-
emulsionarea și absorbția lipidelor. Ficatul secretă aproximativ 500 ml de bilă în 24 ore. Capacitatea maximă de depozitare a veziculei biliare fiind de aproximativ 50-70 ml; bila se va concentra în vezicula biliară prin absorbția apei din compoziția sa (bila veziculară este de 5-10 ori mai concentrată decât cea hepatică). Bila are următoarele roluri: intervine în absorbția grăsimilor favorizând emulsionarea lor și absorbția acizilor grași; intervine în absorbția vitaminelor liposolubile; constituie calea de excreție a unor substanțe (Zn, Mg, colesterol, etc.
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și, de obicei sunt transportate în sânge legate de albumină. Exemple de astfel de substanțe sunt bilirubina neconjugată și colesterolul (transportat sub formă de lipoproteine). Colesterolul este un solid cristalin (la temperatura corpului) și pentru a fi dispersat sub formă veziculară el trebuie să fie prezent alături de un alt lipid. Acizii biliari sunt secretați la polul apical al celulelor membranei apicale prin transport activ secundar. Odată secretați ei induc secreția de către hepatocite a unor vezicule lipidice ce conțin în special colesterol
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
sunt absorbite eficient; nu este cunoscută utilitatea acestei absorbții în organism deoarece aceste substanțe ar putea fi absorbite eficient și la nivelul intestinului subțire. O explicație a acestei absorbții ar fi că aceste substanțe servesc la apărarea antimicrobiană a bilei veziculare. Secretina determină creșterea secreției de apă și de bicarbonat în bilă, iar somatostatinul determină inhibarea secreției ductale de apă și de bicarbonat. Vezicula biliară concentrează, acidifică, stochează și eliberează bila. Concentrarea bilei în perioadele interdigestive permite stocarea unei cantități crescute
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
paracelulare de la nivelul epiteliului vezicii biliare sunt permeabile pentru electroliți anorganici din bilă. Astfel, bila este concentrată prin îndepărtarea ionilor de sodiu și de clor. Lipidele din compoziția bilei sunt prezente sub formă de agregate (micelii și vezicule), iar bila veziculară rămâne izotonică cu toate că concentrația ionilor de sodiu crește peste 300 mM după o perioadă interdigestivă. Epiteliul biliar îndepărtează sodiul din compoziția bilei la schimb cu ionii de hidrogen. Aceștia din urmă se combină cu anionul bicarbonic formând acid carbonic care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
bilei în duoden. Evacuarea bilei este controlată prin mecanism nervos și umoral. Vagul determină contracția veziculei biliare și relaxarea sfincterului Oddi, iar simpaticul are efecte inverse. Factorul umoral responsabil de evacuarea bilei este colecistokinina (are acțiune stimulatoare directă asupra musculaturii veziculare și reduce rezistența sfincterului Oddi). Bombezina intensifică și ea motilitatea veziculei biliare. Un alt hormon cu acțiune asupra veziculei biliare este polipeptidul pancreatic (secretat de pancreasul endocrin) care are efecte opuse CCK. Substanțe coleretice sunt substanțe care măresc secreția biliară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
vezicule de 50-80 nm la nivelul endoteliului, multe fiind atașate de invaginații membranare cu diametru de până la 40 nm. Aceste vezicule de pinocitoză sunt implicate în schimbul de substanțe lipofobe cu moleculă mare (>30 nm), de tipul albuminei și fibrinogenului, conținutul vezicular fiind parțial determinat de pelicula mucoproteică de pe fața luminală a endoteliului. Veziculele de pinocitoză formate pe versantul luminal traversează celula și deversează conținutul pe versantul bazal. Vezicula nu este afectată pe acest parcurs, iar fenomenul poate avea loc și invers
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este tranzițională (B), iar în trahee curgerea este turbulentă (în special în cursul efortului, când viteza curgerii aerului este mai mare). Ascultația pulmonară Turbulențele produse la trecerea aerului prin conductele tubului respirator generează două zgomote caracteristice, zgomotul laringotraheal și murmurul vezicular. La nivelul orificiului glotei diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care se percepe numai dacă atât alveolele pulmonare cât și bronhiolele sunt permeabile. Acest zgomot se ascultă atât în inspir cât și în expir, pe întreaga suprafață toracică; este un zgomot slab, cu timbru dulce aspirativ. Cunoașterea caracterelor normale a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
modificările lor în diverse circumstanțe patologice sunt obligatorii pentru diagnosticarea afecțiunilor aparatului respirator. Ascultarea zgomotului laringo-traheal înafara zonelor specifice de ascultație (la nivelul parenchimului pulmonar) poartă numele de suflu tubar și este caracteristic proceselor de condensare pulmonară (pneumonie, bronhopneumonie). Murmurul vezicular își modifică caracterele ascultatorii în procese inflamatorii alveolare și este diminuat în procese pleurale cu acumulare de lichid în cavitatea pleurală. Rezistența căilor aeriene In mod normal rezistența la trecerea aerului este foarte mică, astfel încât pentru a mobiliza aerul în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
portale și suprahepatice. Ficatul este divizat prin patru fisuri (trei fisuri principale Ț dreaptă, mediană și stângă și fisura porto-ombilicalăă, dintre acestea doar fisura porto-ombilicală fiind reprezentată superficial pe suprafața ficatului (fig.I.2). Fisura mediană merge de la nivelul fosei veziculare până la marginea stângă a venei cave inferioare. Această fisură conține vena hepatică medie și delimitează ficatul drept de cel stâng. Fisura dreaptă Începe la nivelul venei cave inferioare, merge curb anterior până pe marginea inferioară la un punct situat la mijlocul distanței
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
stângă a venei cave inferioare. Această fisură conține vena hepatică medie și delimitează ficatul drept de cel stâng. Fisura dreaptă Începe la nivelul venei cave inferioare, merge curb anterior până pe marginea inferioară la un punct situat la mijlocul distanței dintre fosa veziculară și marginea dreaptă a ficatului și conține vena hepatică dreaptă. Fisura stângă merge anterior, de la stânga venei cave inferioare până la un punct situat Între 1/3 posterioară și 2/3 anterioare pe marginea stângă a ficatului. Fisura portoombilicală este singura
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
la interior sunt fibre dispuse circular; fibrele musculare constituie sfinctere - Lutkens - pe canaluln cistic, Mirizzi - pe canalul hepatic comun distal, Oddi - pe canalul coledoc distal. C. tunica mucoasă a. Epiteliul mucoasei: cuboidal - canaliculele biliare; coloanecanalele principale b. vezicula biliară: mucoasa veziculară este plicaturată când aceasta este contractată și se Întinde În timpul distensiei. Celulele Înalte columnare ale mucoasei sunt acoperite de microvili pe suprafața lumenală. Celulele sunt separate de canale largi care au un rol important În reabsorbția apei și a electroliților
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
canalelor hepatice drept anterior și stâng Ț 12%; - unirea ductului drept anterior cu canalul hepatic comun distal de unirea ductului posterior drept și ductului hepatic drept 16%; - un duct hepatic accesoriu numit colecistohepatic poate pătrunde În vezicula biliară prin fosa veziculară Ț ligatura intraoperatorie este obligatorie pentru a preveni o fistulă biliară Vascularizație și inervație Vezicula biliară este vascularizată de artera cistică care cel mai adesea este ram unic din artera hepatică dreaptă. - Artera cistică poate lua naștere din arterele hepatică
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
ramuri ce merg paralel cu ductele, corespunzător orelor 3 și 9. Arborele biliar primește inervație simpatică și parasimpatică. Parasimpaticul trimite fibre motorii la veziculă și fibre secretorii la epiteliul ductal. Fibrele aferente simpatice transmit durerea din colica biliară. II. LITIAZA VEZICULARĂ DEFINIȚIE: afecțiune caracterizată prin formarea de calculi În vezicula biliară ca urmare a precipitării unor constituenți biliari. ETIOLOGIE. PATOGENIE Bila conține: colesterol, fosfolipide (90 % lecitine), săruri biliare, pigmenți biliari (bilirubină liberă + diglucuronat de bilirubinăă, acizi grași, substanțe minerale (fosfați, carbonațiă
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]