211 matches
-
admirația tuturor se amestecă cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greacă a fost înlocuit cu reaua naștere apăsând asupra geniului. În jurul lui Răzvan se învîrtesc un număr de personagii viabile, Sbiera, avarul, aci țanțoș, aci onctuos, inocent în vițiu și aproape simpatic, Tănase, țăran judecând prin prejudecăți, șleahticii polaci infatuați, hoții de pădure văzuți ca niște pirați, însă cu bun contur. Versificația însăși e focoasă, truculentă, când trebuie cu umor țărănesc apăsat, proverbial. Modelul lui Hasdeu în Ion-vodă cel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
societate rudimentară, unde individul se diferențiază puțin. Cu toate că s-ar părea că stau față în față tinerii cu nouă mentalitate și bătrâni înțepeniți în prejudecăți, nu e vorba de fapt decât de o scurtă criză de transmitere a deprinderilor ereditare. Vițiile părinților răsar reîmprospătate la copii. Națl e posac, leneș, chinuit de cazuri de conștiință, brutal și delicat ca și tatăl său, iar Persida, așezată în fruntea unei cârciume, devine prin instinct avară, autoritară și plină de orgoliu familial. Câtă vreme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Domnul Vucea, cu fizionomia lui de păpușă, e tipul omului rău din poveste, îmbrăcat feeric ca o gânganie; Hagi-Tudose e un avar fantastic, delirant, care se privează de hrană și vrea să taie coada cotoiului ca să scurteze timpul deschiderii ușii. Vițiul hagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus la o caricatură mitologică. Dintre povești, Norocul dracului e cea mai realistă. Producerea imaginilor e fantastică, structura lor e materială. Delavrancea a cultivat și idilicul cu aceeași metodă a vibrației retorice în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lotus albastru ce crește pe malul Gangelui, într-o odaie tapetată cu stofe groase de brocart, mobilată cu paturi de abanos. N. DAVIDESCU Primele poezii ale lui N. Davidescu, La Fântâna Castaliei, tratează, în tradiția Rollinat și Laforgue, fiorurile noi, vițiul, depravarea, anemia, noțiunile curente fiind "luna clorotică", "cîrciuma", "nevrozele", "narcoticele", "fardul", "alcoolul", "k'holul", "ploaia", "spleen-ul", cavourile, sicriele, viorile, agoniile, macabritățile și satanismele. Nostalgia simbolistă e materializată în chipul hieraticului, fară multă pictură, cețos, enigmatic, în care elementele tipice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
problema trebuie pusă ca experiență morală. Artistul nu ia atitudine, ci trăiește răul și binele, eliberîndu-se de amândouă, rămânând cu o intactă curiozitate. De unde acel "imoralism" (față a preocupării morale), care la Gide se vădește în interesul pentru adolescență, delicvenți, vițiile insolite, crimă, revoluție socială, exotic, experimentate toate cu o egală simpatie, însă cu hotărârea de a nu se opri nicăiri. O consecință a acestui experimentalism, care e un cult al eului, este dicteul automatic. Scriitorul își scoate materia din "caiete
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rămână liber. De aceea el are o oroare invincibilă pentru căsătorie. În Isabel și apele Diavolului, un tânăr orientalist, în timpul rămas liber între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl îndeamnă la vagabondaj, întreține vițiul unei fetițe "cu o drăcească pasiune", ia parte la orgii în trei cu o Edna și cu Miss Roth, profesoară erudită, blazată și opiomană, repetând scene din La
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Isabel și apele Diavolului, un tânăr orientalist, în timpul rămas liber între studiul gramaticii anamite și al templelor din Bangkok și din Mavalavaram, seduce o fată de pastor, profesează viții inavuabile cu un tânăr, pe care îl îndeamnă la vagabondaj, întreține vițiul unei fetițe "cu o drăcească pasiune", ia parte la orgii în trei cu o Edna și cu Miss Roth, profesoară erudită, blazată și opiomană, repetând scene din La garçonne. Maitreyi mută câmpul de experimentare în mediul de culoare. Allan se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
locurilor comune de care s-a servit exegeza de mai târziu pentru a discredita literatura criticului, modelată de "o perspectivă a inteligenței critice asupra vieții, un fel de geometrie grădinărească, a cărei frumusețe refrigerentă este în același timp virtutea și vițiul ei". Lovinescu greșește pentru că "a enunțat în primele două volume o psihologie superioară, iar acum, ca să zicem așa, o demonstrează. Purtarea sa de scriitor este aceea a geometrului care formulează definiția teoremei mai întâi și apoi o îndreptățește silogistic. Ciclul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al "revoluționarului" comunist din prima jumătate a secolului XX. Nu mă puteam despărți de partid cum nu se pot unii despărți de femeia vieții lor, curvă, hoață și sperjură. A căzut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerețe devine vițiu. Căzusem la partid. Presimțeam ce mă așteaptă, dar nu mă puteam rupe de această abstracție denumită partid" (Șerbulescu: 1991, 45). 8 De fapt, așa cum afirmă Stelian Tănase, Dej a evitat să se implice direct în lupta pentru putere din interiorul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
asiduu la „Viața românească”, „Minerva”, „Cumpăna”, „Flacăra” cu articole și pagini de proză, adunate în volumul Mărturisiri (1913). I se tipăresc și o seamă de traduceri - Mănunchiul de rugioare de André Theuriet, Colomba de Prosper Mérimée ș.a. Tălmăcirea piesei Gustul vițiului de Henri Lavedan este încredințată în 1912 Teatrului Național din Craiova. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, N. este aleasă în 1913 în comitetul de conducere, din care făcea parte și D. Anghel. Faptul va provoca reacții penibile, în urma cărora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
modului doric”, închide și ea o tensiune nerezolvată între creator și opera sa, cel dintâi fiind simultan „sacrificat” și „învingător”. În volumul Eulalii, tendința transcenderii realului ia aspectul unei dereificări programatice a limbajului. B. este, la rândul lui, victima ermetismului, „vițiu” rafinat, incriminat, ca exercițiu în sine, la Mallarmé și Valéry. Din „sunete-crin”, poetul conturează arabescuri, evocând o lume de curății virginale. Opalul, ametistul, aurul, safirul, diamantul, fildeșul, apele „fosforoase”, eterul „cerul de arme cristaline”, „sorii nuli”, toate alcătuiesc materia evanescentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]