496 matches
-
numit pe grecește monosceros, iar pe latinește unicornis. Fiziologul spune că natura unicornului este aceasta: e un animal mic, asemănător unui ied, foarte ager, având un corn în mijlocul capului. Nici un vânător nu îl poate prinde; totuși, este capturat prin următorul vicleșug: vânătorii duc o fecioară acolo unde el sălășluiește și o lasă singură în pădure; iar unicornul, îndată ce o vede, îi sare în brațe, o îmbrățișează și, în chipul acesta, este prins și expus vederii în palatele regilor. Tot astfel și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să dubleze această înșelăciune printr-o alta, specifică doar sieși. Amestecă însă două soluții, pe care pare a le fi deprins din cărți; în materie de chivernisire, Lupul se dovedește a fi un erudit. Cert este că el reușește prin vicleșug să obțină ceea ce printr-o confruntare directă nu ar fi reușit. De aceea, priceperea sa o impresionează și pe fățarnica Vulpe, care nu își uită însă planul de a-l pierde. Morala celor două povestiri este limpede pentru totă lumea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cine i le va povesti? Și giurământul nostru cel frământat cu zăhar și dospit cu toapsăc amar cine i-l va da?" 10 (s.m.) În acest stadiu al acțiunii, Șoimul este dispus să se folosească, cu bună știință, de un vicleșug mărunt, doar pentru a-și atrage prada în capcană. El este, deocamdată, străin de valori și noțiuni de etică pe care le va descoperi și prețui ceva mai încolo. Situându-se de partea răului, Șoimul nu poate avea, în viziunea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sirguiește și Inorogului, după ce de la mine închinăciune cu plecăciune îi vii da, precum mâne în marginea apii, la prundiș ieste să ne împreunăm, îi spune, căci acolo prietenește îl voi aștepta. Așijderea, precum pre alalți tovarăși (în carii prepus de vicleșug are) de lângă mine i-am depărtat și altă ceva grijă împotrivnică să nu poarte îl înștiințadză (căci cuvântul de credință în mijlocul neprietiniii cinstea și mărimea decât în mijlocul prietiniii mai mult și mai tare își arată)"17. Iată, cel care, cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu are scăpare. Nu întâmplător, în Iconologia cavalerului Cesare Ripa, el simboliza, pe lângă dejun și desfrâu, și "persecuția"18. Pe de altă parte, Inorogul este, așa cum ni-l înfățișează mitul medieval, animalul ce nu poate fi vânat decât prin intermediul unui vicleșug cu implicații erotice. În scenariul cantemirian, el întruchipează, mai mult în intenție decât și în practică, cam toate virtuțile umane posibile. În mai toate textele în care apare, pe de altă parte, crocodilul este un dușman al omului, pe care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lipsită de imagini care impresionează, totul contemplat din perspectiva nu înspăimântată, dar resemnată, a Inorogului: "...iată de năprasnă crocodilul în valurile apei sunând și vâjâind, asupră-i sosi. Inorogul, întâi huietul apei audzind, apoi și chipul groznicii jigănii vădzind, îndată vicleșugul mai denainte gătit simți și fără nici o împotrivire spre nesățioasă vânarea lui să dede. Crocodilul acmu fălcile pentru ca să-l înghiță căscând, Inorogul, toată fața vicleșugului și izbânda vicleanului într-un cuvânt cuprinzând, dzisă: "(Satură-te de singe nevinovat, Coarbe, de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
asupră-i sosi. Inorogul, întâi huietul apei audzind, apoi și chipul groznicii jigănii vădzind, îndată vicleșugul mai denainte gătit simți și fără nici o împotrivire spre nesățioasă vânarea lui să dede. Crocodilul acmu fălcile pentru ca să-l înghiță căscând, Inorogul, toată fața vicleșugului și izbânda vicleanului într-un cuvânt cuprinzând, dzisă: "(Satură-te de singe nevinovat, Coarbe, de carile pururea flămând și nesăturat ai fost)""23. În acest moment, mișcarea se suspendă, scena parcă încremenește, iar Crocodilul devine atent și caută să afle
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
devora, rapace, cum îl recomandă absolut toate sursele, prada: "Crocodilul, cuvânt ca acesta de la Inorog audzind, lăcomiia fălcilor își înfrână și numele Corbului la mijloc adus ce va să fie cu de-adins cercetă (că spurcatul Hameleon nici crocodilului tot vicleșugul descoperisă). Inorogul deodată nici împotrivă, nici după voie ceva răspundzind, ca mielul spre giunghere adus, mulcom tăcea și numai dintr-adâncul inimii: "O, dreptate, o, izbândă!" striga"24. Prin urmare, monstrul este sensibil la nedreptatea care i s-a făcut
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
care l-a pierdut în învălmășeala. Ea îl zărește pe Carlo, fratele ei, care intră în han deghizat în student. Acesta o vânează pentru a răzbuna onoarea familiei și pe tatăl ucis. În timp ce Leonora se ascunde, Preziosilla, tânăra boemiană, observă vicleșugul, dar nu spune nimic care să o trădeze. Carlo și tovărășii lui asculta propunerile Preziosillei care, folosindu-se de talentul ei de cântăreață, încearcă un mic negoț în calitate de agent de recrutare (Al suon del tamburo). După ce a descris în cele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pe lup pentru ceea ce a făcut. Pălăria Neagră critică atitudinea Scufiței Roșii: trebuia să asculte sfaturile mamei, trebuia să ajungă repede la bunica bolnavă. Nu trebuia să aibă încredere în animale, nu trebuia să spună intențiile ei, este supărată pe vicleșugul lupului. Pălăria Verde acordă variante Scufiței Roșii; dacă dorea să ofere flori trebuia să ceară mamei să cumpere un buchet de flori, dacă dorea să culeagă flori, trebuia să o roage pe mama să o însoțească în pădure sau să
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Daniela Gurgu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1155]
-
Se pune masa, o masă joasă cu trei picioare - asta nu se clatină! - și niște scăunele din lemn alături. Aștepți sfios să fii invitat, te prefaci că ești furat de peisaj și nu iei În seamă (deja ai deprins acest vicleșug!) aburii omletei, peștele proaspăt prins de bunicul - pescarul satului! „Hai vino și gustă și tu”, mă atrage bunica, „ți-o fi și ție foame”. Mă codesc un pic, dar, În cele din urmă, mă apropii și Înfulec pofticios cot la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e păcat. În moarte nu vede un despot crunt al lumii, ci o biată bătrână, care duce la împlinire rânduielile lumii; încearcă s-o înșele, și moartea trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin vicleșug (Papadima, 1936/1985, pp. 112-116). Românul vede universul dominat de lege, de armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului (Ibidem, p. 121). Călinescu îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vocabula dharma. f) Măyă. Termenul este derivat din rădăcina măy, „a schimba”. În Rig Veda, măyă reprezintă „schimbarea stricătoare sau dăunătoare a bunelor mecanisme, schimbarea demonică și înșelătoare și, totodată, stricarea stricăciunii”. Există deci măyă rele și bune. Primele: numesc vicleșugul, vrăjile. Exemplu: transformarea de tip demonic a șarpelui vṛtra, magicianul, trickster-ul. Alterează ordinea cosmică, Împiedică mersul soarelui, ține apele legate. Celelalte sunt măyă ale lui indra, folosite atunci când se luptă cu forțele demonice, și măyă cosmologică - apanaj al zeilor suverani
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
vrut să mi-i fi dat, odinioară, pe babacii noștri pe mînă, să-i trag pe sfoară, cum i-aș mai fi dus de nas! Nu eram decât de-o schioapă cînd mi se și dusese buhul pentru sutele de vicleșuguri de toată frumusețea! Se poate observa cum acest exemplu confirmă ceea ce a spus A. Kibedi Varga: "Narațiunea este întru totul anterioară acțiunii; ea o condiționează chiar, însă partea narativă a acesteia este redusă la minimum" (1988: 84). Putem astfel, după
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
creștin al adversarului eshatologic. Vom începe cu expresia „șaptezeci de săptămâni de ani”, expresie care face obiectul capitolului 9 al Cărții lui Daniel. Capitolul aduce un nou răspuns la întrebarea: cât timp va dura domnia „regelui nerușinat și priceput în vicleșuguri”? (∃∀Φ48γ⋅Η <∀4∗←Η ΒΔ≅ΦφΒ∑ 6∀ℜ ΦΛ<∴Τ< ΒΔ≅∃8Ζ:∀ϑ∀ - 8,23). În capitolul 8,14, întrebarea primise deja răspuns (prin cuvintele unui sfânt): „Două mii trei sute de seri și dimineți”, adică 1150 de zile. Capitolul 9 pornește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui Dumnezeu de către diavol ne învață să îndurăm de asemenea să fim pedepsiți de el. Iată culmea ridicolului. Ar fi trebuit, cred eu, pedepsit diavolul și nu amenințați oamenii, victime ale vicleșugurilor sale” (6, 42). Origen găsește trei moduri diferite de a combate această teorie. Mai întâi, spune el, Celsus susține un neadevăr atunci când spune că Biblia s‑a inspirat din miturile păgâne. Moise a trăit și a scris cu multe secole
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cine dintre cei care sunt de față se poate lăuda cu iubirea sinceră (<ΛΒ6Δ4ϑ≅<) a aproapelui? Oare nu se întâmplă adesea ca buzele să mărturisească iubirea, chipul să surâdă, ochii să strălucească de bucurie, în timp ce în inimă se lucrează vicleșug, iar în spatele cuvintelor de pace se pregătește lovirea necinstită?”. Penultimul semn premergător apariției Anticristului este propovăduirea Evangheliei la toate neamurile, despre care se vorbește la Mt. 24,14. Chiril menționează acest semn, fără însă a se opri asupra lui, încercând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți nedrepții și nelegiuiții care au fost înaintea lui. Va avea gânduri ucigașe, înverșunate, nemiloase și pline de vicleșug față de toți, dar mai ales față de noi, creștinii. Va îndrăzni să facă acestea numai trei ani și șase luni, apoi [puterii sale] i se va pune capăt de cea de‑a doua parusie, cu slavă cerească, a singurului Fiu al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
învățat aceasta: „Mai întâi pe aceasta trebuie să o știți: că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură batjocoritori care vor trăi după poftele lor” (2Pt. 3,3) și aceasta: „Vor fi falși vindecători, care vor aduce cu vicleșug învățături ale pierzării” (2Pt. 2,1). Ioan Teologul, ucenicul cel iubit al lui Cristos, este în acord cu el, atunci când spune: „Fiii diavolului s‑au arătat (1In. 3,10). Iată acum mulți anticriști s‑au arătat, dar să nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De aceea, se va naște dintr‑o fecioară în chip de duh și se va arăta celorlalți ca și cum ar fi în trup. Noi știm foarte bine că o singură fecioară‑maică este: preasfânta [Maria], care a adus pe lume, fără vicleșug, pe Mântuitorul îmbrăcat în haina trupului. Și cu adevărat spune Moise: „Orice întâi‑născut de parte bărbătească va fi sfânt pentru Dumnezeu” (cf. Ex. 13,1; Num. 8,16). Lucrurile nu se vor petrece însă la fel cu Vrăjmașul, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se războiesc la iubire, prin cuvinte ca acestea: „Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4,26). Nu va aduna aur, nu va fi iubitor de argint sau aplecat spre vreo bogăție. Dar toate acestea le va face cu vicleșug și prefăcătorie, ca să câștige întreaga lume și să fie proclamat rege. Într‑adevăr, atunci când mulțimile și neamurile vor vedea adunate în el atâtea puteri și calități, se vor înțelege degrabă să‑l aleagă rege. Dintre toate neamurile, tiranul va înclina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puterea fantasmagoriei sale, toate elementele pământului și ale mării îi sunt supuse. Dacă, încă de pe acum, când nu poate fi văzut, „fiul pierzării” ne împinge și ne aprinde la războaie și ucideri, cât de mari vor fi uneltirile lui, înșelăciunile, vicleșugurile lui pentru a rătăci oamenii și pentru a‑i îndepărta de la calea adevărului și de la intrarea în Împărăția cerurilor atunci când el însuși va veni pe pământ, iar oamenii îl vor vedea așa cum este? După toate acestea, cerul va înceta să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la Sâmbăta arde în acel rar „cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei”. Vedetă a serilor duhovnicești, producător de adevărate spectacole, mereu oportun, căutat pretutindeni, părintele n-a căutat performanțe publicistice și, ca orice om în care nu mai este vicleșug, a rămas până astăzi aproape necunoscut în spațiul extra-eclezial. Trebuie spus din capul locului că părintele Teofil este, înainte de orice, o stare de spirit. Dacă livrescul nu-l pune întotdeauna în valoare, Cuvântul își găsește întotdeauna sălaș în nerostitul rostirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de slujitoare a Tatălui și dovadaunei cruzimi demonice.Mântuitorul S-a înălțat pentru a deschide cerul și pentru „ieșirea”ucenicilor la „pășunea” darurilor Duhului Sfânt. Ca și Natanael, eisunt, cei de „sub smochin” (Ioan 1, 48) în care nu era vicleșug, șicare „vor vedea cerurile deschise și pe îngerii lui Dumnezeu suin-du-se și pogorându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 51). Așa cum laînălțarea pe cruce Mântuitorul i-a atras prin lacrimile lor (Ioan 12,32-33; 16, 20), tot astfel la Înălțarea
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
demonică(Luca 10, 30). Chiar dacă după sminteală erau îmbrăcați, oameniierau „goi” de Dumnezeu pe dinăuntru. Dar, tocmai această „lipsă”a însemnat răutatea și viclenia, în locul bunătății și adevărului:„Dumnezeu i-a zidit pe oamenii fără prihană, dar ei umblă cumulte vicleșuguri” (Ecclesiast 7, 29); „Șarpele era cel mai șiret”(Facere 3, 1), cel mai lipsit de inimă, stare simbolizată prin „cu-noașterea binelui și răului” ca închidere a inimii, locașul Împărăției,al stăpânirii lui Dumnezeu și dedublare a minții pentru cruzime de-monică
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]