685 matches
-
ce-ar avea nevoie de un avocat acum? Dar ia să vezi când îl ridici a doua oară și te trezești cu toți avocații bulucindu-se ca să-l apere la proces. Toți or să chițăie despre brutalitatea poliției și despre victimizare. N-o să mai fii în stare nici să te auzi vorbind. Afurisiții ăia de avocați ai lui or să fie în culmea gloriei. Mai întâi păpuși gonflabile și după aia lipsa vreunui cadavru. O să iasă curat ca lacrima. — Oricine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
conștiința : salvați animalele, replantați copacii, condamnați omul ! Culmea ipocriziei este atunci cînd „omul” este taman țăranul, omul societății domestice, care totdeauna a conviețuit după rînduială cu animalele și pădurile, iar salvatorul este activistul citadin înstrăinat de ordinea naturii ! Reversul acestei victimizări și/sau fetișizări este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un sms despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cotidiană recentă, această sensibilitate narcisică exacerbată este prezentă în foarte diverse - dar convergente - forme. Sîntem, cu toții, extrem de sensibili la imaginea noastră publică, individuală și/sau colectivă, oscilînd aproape nevrotic între rușinea de a fi român (cînd sîntem între noi) și victimizarea colectivă (cînd sîntem criticați de ceilalți). Sîntem fascinați și resentimentari în același timp în raport cu imaginea publică a celuilalt, a vulpii care a ajuns la un ciorchine. Sîntem de asemenea obsedați de clasamente, de topuri, de „locul” ocupat, de la grădiniță pînă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altora, riscă să resimtă în diferite grade simptomele specifice acestei tulburări. Înțelegerea mecanismelor implicate în declanșarea stresului traumatic secundar este primul pas în prevenție și vindecare. În evoluția sa fenomenul a fost descris printr-o varietate de termeni și teorii: victimizare secundară (Figley, 1982), stres traumatic secundar (Figley, 1983, 1990; Stamm, 1995, 1997), traumatizare vicariantă (McCann & Pearlman, 1990), epuizarea compasiunii (Figley, 1982). În afara termenilor consacrați, au existat și alte observații care au descris reacții și contexte similare. Miller et al. (1988
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în dinamica fenomenului, altele generează rezultate contradictorii, păstrând un rol controversat. Reziliența ca trăsătură de personalitate sau locul controlului intern sunt caracteristici asociate negativ cu simptomatologia legată de stres. Pe de altă parte, istoricul traumatic pare să sensibilizeze indivizii la victimizarea secundară. Factori profesionali și demografici precum vârsta, experiența, timpul de expunere sau genul înregistrează rezultate variate în funcție de grupul studiat. Experiența și vârsta ar putea însemna o viziune mai înțeleaptă asupra vieții și strategii de coping mai adaptate, dar și un
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
această temă. Faptul că stresul posttraumatic poate fi contagios este o chestiune discutată și cercetată de mai bine de două decenii. În 1988 Figley observă cum familia victimei este afectată de suferința acesteia și adună simptomele constatate sub numele de "victimizare secundară". În ciuda actualizării criteriilor de diagnostic, sindromul de stres posttraumatic așa cum este el conceput de Asociația psihiatrică americană, pare a nu acoperi exhaustiv posibilitățile de propagare a simptomelor descrise. Munca sistematică în slujba clienților ce au suferit traume riscă să
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de Asociația psihiatrică americană, pare a nu acoperi exhaustiv posibilitățile de propagare a simptomelor descrise. Munca sistematică în slujba clienților ce au suferit traume riscă să afecteze în timp pe unii dintre profesioniști. Courtois (1988) vorbește în acest sens despre "victimizare de contact", iar Mollica, în același an sugerează că terapeuții se "infectează" cu deznădejdea celor pe care încearcă să îi ajute. În ultimii ani etichete cum ar fi "epuizarea compasiunii" (compassion fatigue), traumatizare vicariantă sau stres traumatic secundar încearcă să
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
terapeuții ce tratează supraviețuitorii traumelor și însuși victimele traumelor devine o problemă de grad și circumstanță. În ceea ce privește factorii de risc, care determină ca unele dintre persoanele expuse să fie mai vulnerabile decât altele, numeroase studii arată că un istoric de victimizare corelează pozitiv cu simptomatologia traumatismului vicariant. Pearlman și McCann raportează că terapeuții cu un istoric personal de traumatizare sunt mai afectați ca urmare a stresului profesional specific comparativ cu cei care nu au un astfel de istoric. Kassam Adams (1995
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
vicariant. Pearlman și McCann raportează că terapeuții cu un istoric personal de traumatizare sunt mai afectați ca urmare a stresului profesional specific comparativ cu cei care nu au un astfel de istoric. Kassam Adams (1995) arată că istoricul personal de victimizare al terapeuților (în special traumele din copilărie), prezice semnificativ reacția la evenimentul traumatic, corelând semnificativ cu alte variabile colaterale ce pot însoți instalarea simptomelor traumatismului vicariant. Astfel persoanele care au fost victime ale traumelor în trecut resimt un nivel de
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
la procesul de căutare de sens și semnificație: cât de important este acest proces pentru ele ani după experiența traumatică, în ce constă acest proces, care sunt mecanismele prin care oamenii găsesc sens în experiențele negative, dacă a semnifica propria victimizare facilitează adaptarea la eveniment pe termen lung. Rezultatele studiului arată că în măsura în care procesul de semnificare are succes iar persoana reușește să găsească sens și coerență în experiența suferită, atunci acesta este adaptativ și ajută individul să depășească trauma. Autorii consideră
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
studiile din literatura de specialitate au obținut o relație semnificativă între istoricul traumatic personal și stesul traumatic secundar. Schauben și Frazier (1995) au examinat rolul experiențelor traumatice personale evaluând 148 de femei psiholog. Nu au obținut o legătură semnificativă între victimizarea personală și nivelul simptomelor de distres. 4.3. Factori profesionali Expunerea Expunerea la materialul traumatic al pacienților a fost operaționalizată în diferite moduri în literatura de specialitate. Variabilele ce țin de expunere pot fi împărțite în riscul cumulativ și riscul
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
la procesul de vindecare și să constate forța spiritului uman în lupta cu violența, nedreptatea și trauma. Specialiștii interogați mărturisesc, că prin intermediul procesului clinic întreprins alături de pacienții lor, au învățat despre ei înșiși reușind astfel să vindece urme lăsate de victimizările pe care și ei le-au putut suferi în propriul trecut. Mediul de lucru presupunea multiple aspecte pozitive ca aprecierea clienților, posibilitatea de a schimba societatea, susținerea din partea colegilor și confirmarea faptului că justiția funcționează prin condamnarea agresorilor clienților. Adesea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de laxismul ortodoxiei, cu o latinitate paradoxală, deopotrivă slavizată, turcizată și țigănizată, variat colonizată și incandescent parohială, bovarizând catolicizant în contexte istorice invariabil cariate de precaritate, improvizație, fatalism, claustrofilie reacționară, risipitorism inconștient, mimetism caricatural și permisivitate autodisolutivă!?! Ca să evit riscul victimizării nombriliste, am băgat la înaintare circumstanțele atenuante. Unu: între cinci și nouă secole de întârziere universitară față de Centrul și Apusul Europei, uriaș handicap de civilizație. Timp în care am slujit și plătit la turci, trăgând cu ochiul (și trădând boierește
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca turcii să recunoască vreodată genocidul. Dacă ar face-o, le-ar tăia craca de sub picioare și ar distruge cea mai puternică legătură care ne unește. Așa cum turcii au obiceiul să nege nedreptățile comise, armenii au obiceiul să savureze coconul victimizării. Se pare că există de ambele părți niște obiceiuri vechi care trebuie schimbate. Era Baron Baghdassarian. — Nu s-au culcat Încă, a spus mătușa Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva? Femeile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
păgânismul care nu are nimic în comun cu credința. Gândindu-ne la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul ori victimizarea prin ispășirea vicară, care lasă să se întrevadă veninul unui narcisism mascat, însă nu mai puțin dăunător. Fragmentul din Faptele Apostolilor continuă: « Iar el, ridicându-se, s-a dus. Și iată un bărbat etiopian» (Fap 8,27). Un etiopian care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
3 ani, pedepsele respective erau ilegale: rolul lor era să timoreze, să fragilizeze psihologic și mai ales să despartă familiile. S-a renunțat la pedeapsa cu moartea sau la vreun tip de pedeapsă privativă de libertate, pentru a se evita victimizarea și eroizarea protestatarilor la nivel național și internațional, precum și o solidarizare a muncitorilor între ei, dar și a intelighenției cu muncitorii (deși doar o mână de studenți inițiaseră proteste și solidarizări, motiv pentru care fuseseră exmatriculați, gestul lor a fost
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
precis prin celebrarea morții unui „țap ispășitor”. Încărcat cu vinovăție imaginară, obiectul expiator trebuie să moară, pentru a tăinui originea conflictului colectiv. Jertfa violentă capătă astfel un halou sacru, întrucât societatea s-a eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
desfășurarea unui eveniment și chestionare (despre respectivul eveniment) este mai mare, cu atât probabilitatea de a apărea răspunsuri greșite sau nonrăspunsuri crește. Această idee își găsește confirmarea în cercetările cu caracter metodologic. Astfel, un studiu privitor la acuratețea răspunsurilor despre victimizare - persoane ce au fost implicate în episoade de pe urma cărora au avut de suferit (calomniați, bruscați etc.) - arată că pentru evenimente petrecute cu 1-3 luni înaintea interviului procentul de erori în amintire a fost de 32%, pentru intervalul 4-6 luni, de
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ca scop în sine, recunoscăndu-și interesul cultural educațional și acționănd în consecință, de astă dată trăiește în haloul unui conflict. Conflictul pare de interese, este artificial. Începe cu sine și se propagă pănă la cel mai îndepărtat actant social. Sentimentul victimizării prinde contur, toată lumea îi pare ostilă așa cum toată lumea îi pare fericită cănd evaluările școlare nu îi sunt favorabile. Fericirea celorlalți, cauza propriei nefericiri. De ce? Nimic mai simplu, a învăța a devenit o caznă și ce vină să fi avut tănărul
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
prea am cu ce contribui la această situație; • în viață, este bine să nu faci prea multă vâlvă; • supraestimare a autorității; • supraestimare a obedienței. Emoțiile caracteristice resimțite sunt: • frică, teamă, dependență, inferioritate, slăbiciune, apatie, devalorizare, deprimare, absență, plictiseală, descurajare, rezervă, victimizare, neliniște, nesiguranță, intimidare. În cadrul acestei atitudini, sunt adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cantitativă a crimelor și delictelor în mediul școlar este, în definitiv, restrânsă. Cartea prezintă în mod clar lipsa de fiabilitate și de perspectivă a statisticilor publice. Ca și ceilalți cercetători de primă mărime ai domeniului, autorul recunoaște importanța anchetelor de victimizare, pentru a fi în măsură să înțelegem importanța și evoluția violenței în școală. De altfel, cifrele prezentate de Éric Debarbieux, rezultate din propriile studii de victimizare realizate împreună cu Catherine Blaya, sunt elocvente. Decalajul între ceea ce spun elevii și ceea ce raportează
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Ca și ceilalți cercetători de primă mărime ai domeniului, autorul recunoaște importanța anchetelor de victimizare, pentru a fi în măsură să înțelegem importanța și evoluția violenței în școală. De altfel, cifrele prezentate de Éric Debarbieux, rezultate din propriile studii de victimizare realizate împreună cu Catherine Blaya, sunt elocvente. Decalajul între ceea ce spun elevii și ceea ce raportează administrațiile școlare este evident. Definirea violenței nu este o sarcină ușoară. Autorul propune limitarea la utilizarea unei definiții largi care permite identificarea violenței în cotidian (microviolențe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
decât o parte din bullying și invers. Greutatea violenței în școală nu poate, de altfel, să cadă doar pe umerii copilului, fie el agresor sau victimă. Importanța lucrărilor lui Éric Debarbieux referitoare la relația existentă între climatul stabilimentelor școlare și victimizare dobândește aici sens deplin. Încrucișarea categoriilor de victimizare cu componentele climatului școlar arată că școala este percepută cu atât mai negativ cu cât copilul este victimă la școală. Cel care vrea să intervină asupra violenței în școală trebuie să fie
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violenței în școală nu poate, de altfel, să cadă doar pe umerii copilului, fie el agresor sau victimă. Importanța lucrărilor lui Éric Debarbieux referitoare la relația existentă între climatul stabilimentelor școlare și victimizare dobândește aici sens deplin. Încrucișarea categoriilor de victimizare cu componentele climatului școlar arată că școala este percepută cu atât mai negativ cu cât copilul este victimă la școală. Cel care vrea să intervină asupra violenței în școală trebuie să fie deci conștient că reușita programelor de prevenire depinde
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fantasma insecurității. Refuzul senzaționalismului nu este decât o modalitate de a descrie mai bine banalitatea violenței în școală și de a-i sesiza mai bine implicațiile psihologice, sociale și politice. Bineînțeles, este îngustă calea între "criminalizarea" faimoaselor "clase periculoase" și "victimizarea"1 compătimitoare a copiilor "în pericol". După cazul celebru într-o vreme al Mariei L., care a inventat o agresiune antisemită, sau după mărturiile false ale unor copii în cazul de pedofilie de la Outreau, în 2004*, a apărut în Franța
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]