1,834 matches
-
oraș, locotenentul Cazacu nu-și putut dezlipi de pe retină chipul acelui copil întâlnit în șatră; blond, cu ochi mari, întrebători, care nu semăna cu ceilalți copii, având chiar și în gestică ceva ce nu se potrivea cu mediul în care viețuia. Scânteia acestei bănuieli începu să prindă contur. Era oare posibil ca acesta să fie copilul căutat de atâta timp de organele Ministerului de interne? Pe firul argumentelor pro și contra ale locotenentului Cazacu apărea totuși o incertitudine: dacă înșelat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa mea e șatra! Lumea lui era destul de mică, dar suficientă ca în ea să încapă el și oamenii oacheși considerați ca fiind ai lui. În plus, într-un cort din șatră viețuia Voica, aleasa inimii sale. - Noi suntem ai tăi, băiatul meu drag, ai să vezi că și judecătorul va spune acest lucru. - Poate să spună ce-o vrea, eu nu mă despart de șatră! Și, ori de câte ori se elibera din scenele pline
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ceva: el n-a fost botezat în legea noastră! E ca și cum n-ar fi de-al nostru. Cine știe câtă suferință poartă acest copil în sufletul lui? Dar vom chibzui. Cât despre Vișinel, m-am gândit că va fi mai bine să viețuiască o vreme sub acoperișul casei inginerului, nu numai fiindcă așa va stabili legea, ci și pentru faptul că unul de-al nostru va fi școlit și acest lucru nu e deloc rău. Poate să devină peste ani un bulibașă cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părinții îi intuiră frământările și pentru a nu-l răni sufletește, cu multă grijă, căutau să-i alunge presupusele temeri. El, care până nu demult se bucurase ori de câte ori se aflase în compania acestui băiat, acum, când se punea problema să viețuiască împreună, începuse să aibă o serie de rezerve. Chiar dacă nu le exprima cu glas auzit, acestea se conturau în murmure și gestică și se puteau deduce din întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi fost prins În spatele unei oglinzi mari, de unde vedeam totul, dar nu mă puteam remarca În niciun fel. O dată la două zile ne vizita un medic
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Dimpotrivă, ea Îi indică o sarcină definită, a cărei Îndeplinire poate asigura autorității sale o confirmare superioară. Această sarcină este - trebuie reamintit - realizarea dreptății, a acestei legi supreme pe care nici un arbitru nu ar putea s-o abolească dar care viețuiește și locuiește În toate conștiințele și impune fiecăruia respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sale, observând că nu s ar putea concepe, rațional și nici nu ar putea realmente să existe, „o organizație juridică În care toate determinările obligatorii și imperative, să trebuiască totdeauna să fie formulate concret de către organele de Stat. Pentru a viețui, aceasta are nevoie de concursul activ și spontan al tuturor indivizilor, adică a liberei lor inițiative, care nu poate fi nici paralizată, nici Îngrădită de un etatism excesiv, ci trebuie, dimpotrivă, să fie Încurajată, dezvoltată și făcută fecundă, pentru vigoarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de ață, gata în orice clipă să cedeze, fiind supusă atâtor și atâtor vicisitudini!? N-am înțeles acest lucru și probabil nu-l voi înțelege niciodată. E posibil ca îngrijorarea să vină și din faptul că, în timp ce aici, pe pământ, viețuim o clipă, dincolo durata e nemăsurabilă, infinită și fără putință de comunicare. Mi-e dor de tine, de vorbele tale calde, de înțelepciunea ta, de tot ce însumezi tu cu sufletul tău mare și încrezător în bine. Dacă voi pleca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în nimic. Închipuiți-vă, de asemenea, de altfel, cum și este în fapt, că, de fiecare dată, din oaricare înfruntare și înfundătură, noi, specia om, ieșim învingători. Undeva, în cuprinsul acestei imense ape-viață, se află un punct numit România. Acolo viețuim noi, cu toții. Slavă și bravo nouă! De fiecare dată, străpungem șuvoiul și reieșim, victorioși, la suprafața bucuriilor. și, la fel, de fiecare dată, reprezentanți ai acestor eroici români, punctează, apa vieții, cu inegalabile flori de nufăr. Momente care, în curgerea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ceea ce afirmă naratorul este un adevăr chiar și azi, nu? Acei cavaleri care și-au bătut joc de Mihai, n-ar putea exista și azi oriunde? Mai mult decât atât, oare un om îndrăzneț și răbdător ca Mihai nar putea viețui în orice epocă istorică? Dacă n-o spun, nu înseamnă că n-am gândit-o poate chiar așa-replic eu ascunzând din nou intenția de ezitare Parcursul prin viața exigentă de la mănăstire, cu regulile ei de fier, practic reprezintă etapa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unde Învățam și eu, preda limba lui Pierre Curie, de unde rămăsese cu obișnuința de-a rostogoli vocalele și de-a prelungi cuvintele, cântându-le parcă. Pe bunica nu mi-o amintesc bine. A fost un quarc de tipul strange și viețuise neașteptat de mult pentru o radiație cosmică, adică 3x10-25 secunde, răstimp În care trăise o fulgerătoare poveste de dragoste cu bunicul, Înainte de-a decădea brusc și ireversibil. Bunicul era un pozitron bătrân care a lucrat mereu Într-un scaner
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vopsită în roz irlandez stins. Este o locuință destul de izolată, construită pe un deal din apropiere de râul Stour, la marginea satului Cotswold, nu departe de Oxford, și de acolo se vede toată întinderea de dealuri golașe pe care nu viețuiesc decât iepuri. Tisa și tufele de merișor plantate de mama au crescut frumos, așa încât grădina ar putea părea chiar mai bătrână decât casa dacă n-ar fi farmecul fără vârstă al locului, de asemenea aflat în declin, ca un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o suprafață de 620 km2 pe care sunt răspândite nouă sate tibetane. Aproximativ 52% din suprafața acesteia este acoperită de păduri virgine, bogate în bambus, specii de flori și plante prețioase. Pentru că piciorul de om calcă rar în zonă, aici viețuiesc în pace ursul panda, maimuța cu blană aurie, cerbul cu buze albe, toate speciile fiind rare și ocrotite de lege. Valea și-a câștigat faima datorită șiragului de lacuri alpine, pădurilor pline de culoare, cascadelor spectaculoase, piscurilor acoperite de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
toate anotimpurile de soarele călduț. Nu există durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
țară decât Republica Socialistă România, ca să nu zic Republica Populară Română. Tot uitându-mă și eu la gipuri, bildinguri de metal și sticlă, la plasme Sony, Carlsberg, Xsara, la țoape cu laptoape, la bulibașe cu trei nokii, mă amăgesc că viețuiesc în România. Vine însă la intervale regulate dl Ion Iliescu și prăvale iarăși RSR-ul peste mine. De obicei, zbierând. Acum, și pururea, și-n vecii vecilor, într-o aceeași prezentare: „Nu vă privește!!!”. Reporterii de pe Otopeni întrebaseră ceea ce meseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dogoarea sufletului, ei moșteniseră ceva din glacialitatea tatălui lor, un soi de indiferență superioară, un fel de a privi înainte sau în sus, niciodată înapoi ori în părți. Bărbatul ei era ca un aisberg, ea ca o torță și totuși viețuiseră împreună, fără ca unul să-l poată învinge pe celălalt, poate. Mutual, între ei exista un fel de pact în acest sens, erau copiii, copiii lui la mijloc deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană despre care nu vreau să discutăm. Viețuiește în casă împreună cu noi precum lichenul pe scoarța copacului, prin simbioză. Numai că totul se limitează la problema financiară. Este tatăl copiilor mei, nimic mai mult, el nu se implică, viața lui de familie se reduce la cotizația lunară. Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dimineața, buiacă ce ești?" "... să-ți spăl cămășile, să..." "Spală-i ciorapii și cămășile lui Rusalin". "De ce lui Rusalin?" Pentru că meriți un tip fresher. îmi place cum pictează și, ca garnitură, e și îndrăgostit. Te descheie, te dezbracă frumos. Ai viețui ca-n poveste cu tînărul ăsta de la țară. O să te are, o să te însămînțeze, o să se prefacă și-n car cu boi. O să tragă-n jug. El o să le ducă pe toate-n spate. Ascultă-l pe "tătișor" și mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o să-l imit pe Domnul Osache. Știi cum s-a cărat în Tombuctu? Cum a executat Marea Trecere? A tot traversat, la ora de vîrf a traficului, o autostradă, pînă la traversarea definitivă. Cîinii își cunosc viața dinainte s-o viețuiască. A rămas cu gura-n o, pîn' la destinație. N-a lătrat nici la firma Vînd hotdogi. În patru-cinci zile, am început să mă obișnuiesc cu traiul din casa cu columbar. Cu timpul ei, într-o curgere de miere. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
enorme. "Salvatoareo! se arată iarăși împotriva mea vocea inchizitoare. I-ai sporit mîhnirea cu iluzia unei Niagare în plin deșert. Tu ce-ai face dacă ai fi jefuită de cărți? Dacă ți s-ar lua cărțile, dacă n-ai mai viețui cum viețuiești, adică slovenind, slovenind. Pînă și de librăria ta te-ai despărțit nu ușor. Ți-e dor și acum de kilometrii pe care-i parcurgeai zilnic, pe lîngă rafturi." Contraatac stîngaci în acest Krigspiel, pentru că trebuie să recunosc: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se arată iarăși împotriva mea vocea inchizitoare. I-ai sporit mîhnirea cu iluzia unei Niagare în plin deșert. Tu ce-ai face dacă ai fi jefuită de cărți? Dacă ți s-ar lua cărțile, dacă n-ai mai viețui cum viețuiești, adică slovenind, slovenind. Pînă și de librăria ta te-ai despărțit nu ușor. Ți-e dor și acum de kilometrii pe care-i parcurgeai zilnic, pe lîngă rafturi." Contraatac stîngaci în acest Krigspiel, pentru că trebuie să recunosc: a arătat fisura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se schimbă fără știrea lor (astfel toate mecanismele funcționării cabinetelor nu ar putea acționa mai bine fără acești angajați loiali, curieri ai informației, mai iuți decât telefonia mobilă și internetul). Închinare bucătăreselor din spitale V ouă care ne permiteți să viețuim prin bunăvoința și râvna voastră, Ave! N-am fi nimic fără voi, celebrelor astre! De soartă proscrise, nemuriți indecent prin W.C.-uri, bucătării de spitale, salubre subsoluri cu rafturi frumos lucitoare, îndesate cu morți și resturi din porții de la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sosit încă, sau încă nu s-a inventat pentru noi, sau încă nu a plecat din gară sau... ba da, tâmpitule s-a dus fără noi pentru că, așa cum știți cu toții, gara era aproape și de școală și de casă, acolo viețuiau visurile tot cu ochii la plecare. Unul spunea vino, altul spunea du-te, dar de fiecare dată drumul ducea fie spre școală, fie spre casă, eu în Cartierul Chercea pe strada Cimbrului nr. 2, Gustav, undeva pe bulevardul Karl Marx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
șoarece într-o gură deschisă de șobolan. Angoasa ancestrală a acestui neam pândit de moarte de la -∞ până la +∞. Ceea ce o miră pe Mioara fu asemănarea celor două lumi, precum era sus, așa era și jos, adică rase diferite de rozătoare care viețuiau împreună, într-un conglomerat de orașe, țări, cetăți, triburi și continente, încât cel mai prost statistician putea să prevadă sfârșitul ronțăit al lumii în câțiva ani, dacă nu în șase, sigur în douăzeci. Înspăimântată, Mioara avertiză lumea de sus, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu ca animala de cumnată-mea, cu boul de bărbatu-su. Acum se sculase de dimineață tare datorită grijilor. Omul acesta viețuise mai mult de jumătate de secol într-o zonă de rai și nu conștientizase uluitoarea frumusețe care îl înconjura. Scăp de mizerie, de casa asta în care ploaia face ravagii. Bondocul vine cu notarul, cu martori, cu adălmașul și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]