603 matches
-
filozofie antisceptică, dar mai ales demarcarea între important și nonimportant ca sens al existenței. Pace și armonie cu natura și cu tine însuți, iubire dăruită ție și semenilor, rugăciune și credință în Dumnezeu: “Rugăciunea este liman pentru cei învăluiți de vifor, ancoră pentru cei asupriți de valuri, toiag pentru cei osteniți, comoară pentru cei săraci, adăpost pentru cei bogați, ajutor contra bolilor pentru cei slabi și apărare a sănătății pentru cei tari.” - Sfântul Augustin Rodica a reușit să devanseze acest aforism
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
ploaia cade Printre gene, Sunt norii grei, De-atata plâns, Iar vântul șuiera Și geme . Cărările s-au rătăcit Printre albastre Rauri-repezi . Nicio nădejde Să ajungi Pe culme, sus, Să atingi stele . Cand iarnă Ți-a ajuns în prag, Si viforul te jefuiește De stropul viu Si-aprins, de jar, De rază sfântă, Ce-ți zâmbește . Te lași cuprins De plâns, si dor, De anotimpuri de iubire . De-alintul florilor de măr, De triluri dulci de ciocârlie . Referință Bibliografica: Când depărtările
CAND DEPARTARILE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373595_a_374924]
-
va duce- n apa rece. Roatele prin praf de gheață, Tânguiesc risipa serii... Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială, Omul nostru din căruță, Se lipește cu sfială, Lângă draga lui mândruță... Focul chinuie himere, Viforul la geamuri bate... Prin dulci clipe efemere, În căruță, el se zbate... Roatele- s înțepenite, Calul îi căzut pe-o parte; Prin troienile cernite, Badea este dus, departe... Din pustiu se- oprește vântul, Fulgii mari din cer valsează, Mândra își
HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371321_a_372650]
-
mitologică, parabolică. Năpasta lui I.L. Caragiale (operă contestată în epocă), drama istorică Răzvan și Vidra a lui B.P. Hașdeu, alături de Despot Vodă a lui Alecsandri sunt opere simboluri ale artei dramatice românești. Trilogia Moldovei scrisă în 1909-1910, Apus de soare, Viforul, Luceafărul, opera de rezistență a lui B.S. Delavrancea, în care forța oratorică a personajelor a rămas inegalabilă. Mai aproape de contemporaneitate, drama de idei reprezentată de Camil Petrescu, parabola dramatică a lui Marin Sorescu, precum și dramele sociale ale lui Paul Everac
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
trei mame păduri de frați. Aprigi lei, ei biruiră toți dușmanii dinafară, Și își apărară mama, și credința-și apărară. 1394 Bătrânul Mircea își înălță din al țării trup un zid Lângă care să prăvale mult temutul Baiazid. Cum e viforul năprasnic, și ca tropotul de grindeni, Turcii sunt măcelăriți, izgoniți de pretutindeni. 1475-1476 Sună Ștefan cornul, sună...prin pădurea de stejari, Crește muntele în urmă de învinși: turci și tătari. Uragan de voci și suliți se înalță pân`la Cer
DIN IUBIREA DE MOȘIE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374136_a_375465]
-
unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat, cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au cică, cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească taica popa
GERUL BOBOTEZEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375621_a_376950]
-
sublim ca-ntr-o poveste de Frații Grimm și pe străzile tainice ale stărilor mele de spirit. Te-aș îmbrățișa dragă iarnă, până la dezintegrare, până la umilă mirare, dar mi-e milă de castitatea ta efemeră, de fragilitatea ta austeră. Toarce viforul nori cenușii peste dealuri ca pe-un caier miliarde de aripi infinitezimale se împletesc mistic în aer. Ninge, ninge cast și vetust, ca-ntr-un roman al lui Proust, ninge cu fulgi și cuvinte, se-așază ultima ediție a iernii
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
al iernii drag și alb covor. Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde, Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde. Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi, Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi. În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită, Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite... Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân, I-acoperă pe boltă luna cu norii
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372927_a_374256]
-
codrului rană Nu-i nimeni progromul să-nfrunte A bătrânilor codri nemeritată prigoană, Nu-i nimeni să vadă, nu-i nimeni s-asculte. Cum rana de-acuma ajunsă-i la os , Prin cioate durerea-n pământ se răsfrânge, Nu-i viforul iernii ce suflă câinios, Ce la Țebea prieteni Iancu ne plânge. Referință Bibliografică: Acasă la Iancu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 232, Anul I, 20 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
Printre toate Și iar îți aprinzi o țigară Trăgând adânc fumul Te uiți cum te arde Cum rămâne doar scrumul Infinită iluzie S-a așternut zăpada peste iarbă strivită De prima noastră îmbrățișare A nins și peste întâiul sărut Un vifor ne stă azi în cale Și-o iarnă înalță-ntre noi Din alt început Mi-e mersul fără păs și fără rost O noapte se lasă în sufletul meu Mintea mi-e plină cu ultimul gând rămas Cât de inutil
POEZII DE GEORGE IONIŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346024_a_347353]
-
unde secundele trecute produc eternitate, unde suspansul produce fericire, unde inima se preface fereastră de rai prin care bucuria se înapoiază ochilor, recâștigată de la demonii desperecheați ai vieții anoste. Vasta arenă a circului e absorbită în constelația lirei, bătută de viforele zburătorilor. O privesc surâzând și lăcrimând deopotrivă, îngerii seduși de copii. Altruismul suveran al destinelor artiștilor de circ este o neprihană a cavalcadelor albe biciuite în ring, viețile artiștilor de circ sunt fotografii tandre în rame de cărbune, clovnii circului
CIRCUL AMERICANO VARGAS, OASPETE IMPERIAL AL COPIILOR MOLDOVEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346018_a_347347]
-
ar merita-o! Mulți artiști au o zisă bunădispoziție pentru că lacrimile lor le beau păsările nesomnului cu gânduri și le usucă undele dragostelor care vin și trec prin ei, fiecare cu o picătură de destin mai bun ori mai rău, viforele nedragostelor care-i ajung din urmă sau le vin în față cu brațe de îmbrățișat, ori cu palme de primit. O inimă care doar bate, nu e inima artistei Niculina Stoican. Artista Niculina Stoican depietrifică greutatea de pe suflet a iubitorilor
NICULINA STOICAN. REALITĂŢI DIN MĂDUVA VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347965_a_349294]
-
monstru pe vecie anatemizat, pe când un artist e spălat de petele vinei omenești cu iubirea îngerului și e izbăvit! A fost cutremurătoare și tragică moartea cântăreței Mihaela Runceanu, cu diavolul povârnit asupra sa. Această moarte a lăsat în urmă un vifor de versiuni. Un arap cu ochi injectați de groază drăcească a ucis-o, dar ea a căzut în brațele îngerului cu ochi înfloriți de iubire. Pentru Mihaela Runceanu sunt numai brațe de îmbrățișat ale îngerilor! Ca și Ioan Luchian Mihalea
MIHAELA RUNCEANU. UN GLAS DE ROUĂ, UN SUFLET DE SOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347954_a_349283]
-
profund iubit Dragul -din sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurau sau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
ca eu să fiu „deschizător de drum” pentru alți creștini care vor urca după mine, dornici să primească sfaturile și mângâierea părintelui Macarie. Când am ajuns sus pe plai, picioarele mi s-au afundat în zăpadă până la șold și un vifor ca în stepele rusești mătura totul în cale, în rotocoale spiralate“, scrie autorul Ciprian Voicilă în cartea sa. Cât despre întâlnirea cu părintele Macarie, autorul și sociologul Ciprian Voicilă scrie: „Când l-am văzut prima dată, m-a marcat chipul
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
colaborat cu televiziunea, cu teatrul și, firește, a cântat. Și cântă. În cuplu muzical, în formație, solo. Este un cântăreț care are locul său în pleiada interpreților de valoare ai muzicii ușoare. Vin astăzi asupra sa, însă, nori negri și vifore reci care în loc să se domolească, fierb în văzduh, lăsându-se apoi întunecoase și vijelioase peste viața sa. Artistul nu vorbește despre aceasta, iar oricât cred că află alții, nu au de unde ști cât sunt de adevărate, ori cât bine sau
DANIEL IORDĂCHIOAIE. ELVIS DIN MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347978_a_349307]
-
câine de casă - Prin sărutul nostru tumultul nu lasă Străinii să vină, să intre, să ceară, să deie... Și nu e tumult - o clipă maree... Un ochi de femeie atât de fierbinte, că nici umbră nu poartă... Prin sărutul nostru viforul se-arată Cu strigăt, cu ceartă, dorind să ne despartă... Poate nu e vifor... poate un tânăr, o fată... Dar clipa ne salvează, Când prin sărutul nostru o mamă alăptează copilul... Și dau în floare cireșii, și dă în floare
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
să ceară, să deie... Și nu e tumult - o clipă maree... Un ochi de femeie atât de fierbinte, că nici umbră nu poartă... Prin sărutul nostru viforul se-arată Cu strigăt, cu ceartă, dorind să ne despartă... Poate nu e vifor... poate un tânăr, o fată... Dar clipa ne salvează, Când prin sărutul nostru o mamă alăptează copilul... Și dau în floare cireșii, și dă în floare crinul... Cascadele, în strigătul lor, sărutului se-nchin... Și nu e sărut - e cerul
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
arunci trîgându-le zăvorul... Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai credincioși să îi îngheți pe vatră...? Iar viscolul de țepi, de ace și săgeți Din sticlă glaciară și fontă de nămeți , Cern oameni
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
în rime, pare-mi-se, Ningând cu vată ca de zahăr templul Rugii... Sunt avalanșa care vine către voi, Sunt valurile înghețațe ale mării, Sunt bici cu vârf din vârf de sloi, Sunt crivățul din faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345067_a_346396]
-
de maximă generozitate, elegantă și de înaltă și luminată jertfire, catre Dumnezeul Neamului nostru! ...Antologia doamnei LIGYA DIACONESCU îi face cunoscuți lumii germano-gotice pe 55 dintre cei mai luminați creatori, intru Logos-ul valaho-getic - Logos zburătăcit (prin vorbitorii săi), de viforul vremilor, în toate colțurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii‖: unii își au (deja) casă și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Condrat, Michael Cutui, Mircea M. Pop, Ștefania Bîcu etc.) - alții, cu spor (nu
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
frumoase scrise în prefață de scriitoarea Gabriela Căluțiu, făcându-ne cunoscute numele scriitorilor incluși: - ... Antologia doamnei LIGYA DIACONESCU îi face cunoscuți lumii germano-gotice pe 55 dintre cei mai luminați creatori, întru Logos-ul valaho-getic - Logos zburătăcit (prin vorbitorii săi), de viforul vremilor, în toate colțurile bătrânei Terre, până la „capătul lumii‖: unii își au (deja) casa și Duhul liniștite chiar lângă vatra gotico-germană (Adalbert Gyuris, Viorel Băetu, Mihaela Claudia Condrat, Michael Cutui, Mircea M. Pop, Ștefănia Bîcu etc.) - alții, cu spor (nu
LANSAREA „ANTOLOGIEI STARPRESS 2013” ŞI A CĂRŢII „ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI” LA TORONTO de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345426_a_346755]
-
de-atâtea ispite, Păstorii sânt singuri sub streașina porții Cu umbrele lor obosite. E-atâta cădere de frunze în toamnă Mi-e teamă ca melcului straniu, de cretă Pădurea de umbre de-acum se destramă Pe fibra durerii secretă. E vifor în mine și-i vifor afară Cerul își pune cămașă de ploi Corbii tăcerii-n pustiuri ne cară Doamne, Tu ce-ai rânduit pentru noi? Referință Bibliografică: MIELUL CEL SLAB DE PE URMẰ / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MIELUL CEL SLAB DE PE URMẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376920_a_378249]
-
singuri sub streașina porții Cu umbrele lor obosite. E-atâta cădere de frunze în toamnă Mi-e teamă ca melcului straniu, de cretă Pădurea de umbre de-acum se destramă Pe fibra durerii secretă. E vifor în mine și-i vifor afară Cerul își pune cămașă de ploi Corbii tăcerii-n pustiuri ne cară Doamne, Tu ce-ai rânduit pentru noi? Referință Bibliografică: MIELUL CEL SLAB DE PE URMẰ / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie
MIELUL CEL SLAB DE PE URMẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376920_a_378249]
-
trebuie să se hotărască cu cine merg în noile proiecte. Rateurile de stagiară (!) ale doamnei Bran s-au estompat, nemaifiind lăsată să debiteze impresii personale despre perdelele palatului din deal. Cucuveaua stă și ea pitită, pe la streșini, până se liniștește viforul. Vom vedea, la vremea ghioceilor pe la casa cui mai cântă. În miez de noapte. Frigul lui Gerilă a intrat în oasele multor baroni și lichele mai mărunte, mult zgomotoase, ce-și așteaptă strigarea la cele curți ale DNA, ANAF, DIICOT
TABLETA DE WEEKEND (98): PLEACĂ PONTA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377064_a_378393]