1,529 matches
-
spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă vrea să salveze situația. Unul din secunzi, echipat într-un trening
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acestea adăugându-se aportul de loc neglijabil, nou și șocant pentru oamenii acelor locuri și vremuri, al cosmeticelor cât și al modului de utilizare, datorat În mare parte doamnei colonel Argintescu, Rădița sau Pufița după cum o alinta colonelul. Doamna colonel, vigilentă și suspicioasă, nu reușea să nu o Îndrăgească și să-i lase acces liber În buduar, la cremurile și odecolonurile sale scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
satului despre ce-i vorba. Erau intelectuali, ce naiba, și trebuia să păstreze o anumită conduită. Casa fetii, Zînica, era ușor accesibilă pentru cei care se fereau de a fi văzuți, dar în casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent sare ca fript că i s-a încălcat teritoriul. Nu era mai mare decît un pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai, taci, te rog, măcar cîteva minute... Ham, ham, ham! Te implor, fii un lord și ai milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
De cînd începuse să adune cheagul, cîteva fete s-au cam gudurat pe lîngă el, fără succes, însă. Să le iau părtașe la munca mea? O mașină bengoasă rău îl făcea și mai atractiv ca partidă pentru unele fete, dar, vigilent, Costică para orice tentativă de a pune gabja pe el. Mai era un secret care îl făcea pe băiatul ăsta să n-aibă curaj în abordarea fetelor de măritat. Dacă... mă fac de rîs? Într-o zi, la ușa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea din fiecare streașină câte un râu, curgea de sub fiecare grindă, din stâlpi curgea și casa era un izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bisericii, în jurul hambarului. Focul, precum o ceată de copii, se juca de-a va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă holbați la mine, babe leșinate? Pe tataia nu-l doare nimic. Tataia o să moară de bătrânețe! Dar până îmi vine rândul, ăhăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să analizeze cu atenție conduita miniștrilor lor, ca să afle dacă vreo ploaie a Danaei nu va fi înmuiat cumva austeritatea virtuții lor. În vremurile de criză, cînd se duc tratative în vederea alianței, este necesar ca prudența suveranilor să fie mai vigilentă decît de obicei. Ei trebuie să analizeze cu atenție natura lucrurilor pe care le pot permite, ca să-și poată îndeplini angajamentele. Un tratat gîndit sub toate aspectele, calculat în privința tuturor consecințelor este cu totul altceva decît atunci cînd ne mulțumim
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este asigurată (cf. capitol introductiv, mai exact chenarul). În această perspectivă, anumite țări sunt în mod deosebit prost situate (Germania, Austria, Spania, Grecia, Italia, ca să nu cităm decât cinci), altele fiind mai puțin atinse, dar trebuind, totuși, să rămână foarte vigilente căci nici ele nu-și reînnoiesc, pentru moment, generațiile (Franța, Danemarca, Irlanda, Țările de Jos...). De aici, e normal să se constate și o scădere foarte accentuată a ratelor de natalitate în diverse ansambluri avute în vedere și în toate
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cu securiștii, bilețele semnate cu numele lui limpede și Întreg, lăsate pe sub dosare la ședințele de partid la care participa deghizat, Înspăimîntarea activiștilor pe care, la cîte o nuntă, la cîte o băută, Îi surprindea și-i obliga, sub ochiul vigilent al țevii de pușcă, să cînte pînă și MÎndră tinerețe legionară. Ar fi trecut granița În Iugoslavia și ar fi ajuns la Triest, unde serviciile occidentale l-ar fi instruit ca spion, pregătindu-l pentru parașutare În România și intrarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi! Urechea și ochii vibrau de Încordare... „Abia a nins și zăpada este pufoasă. Călcăm fără zgomot doar. Nu cred că am fi putut atrage atenția nici celei mai vigilente santinele” - gândeam eu. Peste puțin timp, am pornit mai departe. Nici un semn că cineva ar fi observat prezența La un moment dat, Păpădie, care mergea În fața mea, se oprește și mă face atent... „Ce-i, Păpădie?” „Cred că am auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e "Împărat și proletar"!!... E o poezie decadentă, burgheză și reacționară!!!... V-ați adunat aici, ca să ascultați poezii burgheze și reacționare, tovarăși studenți?... Cum se poate așa ceva?... De-asta vă ține partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul poet, cine ți-a permis să faci aici agitație dușmănoasă?... Poetul se uită o clipă la matahală, apoi catadicsi să spună, ridicând nonșalant din umeri și privindu-i pe studenți, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase petrecerea tuși cu un aer satisfăcut și dădu să se îndepărteze. Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar studenta cu gentuța plină de cărți se însufleți din nou și-l interpelă pe individ, mai înainte de a se face nevăzut printr-un cotlon sau printr-un birou: O clipă, vă rog... Vreau să vă întreb și eu ceva! Vigilentul se opri și se întoarse, vădit surprins că cineva îl provoca, când el binevoise să considere încheiată toată acea poveste. Vreau să vă-ntreb, vorbi mai departe fata, strângându-și și mai tare la piept gentuța ei cu cărți, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și mai multă îndrăzneală, deși în obraji îi apăruse o ușoară roșeață. Victor sări și el în ajutorul celor de la filologie: Citiți-l mai bine pe Eminescu!... strigă el și vorbele sale fură repetate, ca un slogan, de toți ceilalți. Vigilentul, văzându-se singur în fața studenților, îi măsură cu atenție, ca să le țină bine minte figurile, și bătu în retragere, bombănind: Așa va să zică? Bine, o să mai stăm noi de vorbă!... și se făcu nevăzut. In urma lui se așternu liniștea. Privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prietena lui și cu tot grupul. În holul care devenise brusc prea larg și prea pustiu, nu mai rămăseseră decât Victor și, la doi pași în fața lui, studenta de la filologie, cea cu gentuța plină de cărți, care-l înfruntase pe vigilent. Ne cunoaștem de undeva?... se interesă fata, când privirile li se încrucișară, și făcu un pas spre el. Victor îi zâmbi și dădu din cap în semn că nu. Apoi, după ce stătu câteva clipe pe gânduri, se hotărî să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu și a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine în memorie figura lui. Mă, hai dracului s-o ștergem de-aici, c-o să dăm de bucluc! îl auzi Victor pe amicul Dobrescu șoptindu-i îngrijorat la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oarecare toropeală urechea stângă pare să perceapă din ce în ce mai bine. Zumzetul de albine a devenit scrâșnet de mașină de găurit care perforează o scândură. Așa trebuie să și fie, căci simte rumeguș cu parfum de brad ieșind prin nara stângă. Urechea vigilentă înregistrează un ordin dat de o voce depărtată ca filtrată prin nori groși de ceață " Încă o doză..." Dora înoată din nou prin oceanul unei nopți negre. De data asta mișcările sunt mai anevoioase, imensitatea pe care o parcurge este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mine era clar că Liz putea fi folosită și ca material didactic freudian. Ea, îmi plăcea mie să cred, răsfățându-mi orgoliul, își aruncase și înăbușise în inconștient niște dorințe acute, iar acum acestea izbucniseră la suprafață, scăpaseră de gardienii vigilenți ai conștientului și moralei și își făceau mendrele. Era, carevasăzică, o frumusețe de lecție despre refulare-defulare, căci eu numai dacă privirile mele nu i-or fi spus asta nu-i vorbisem niciodată despre sex, fie și pentru simplul fapt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vrut să-l învie pe Ucu. Atunci când a pornit mașina, către cimitir, unde nu s-a auzit glasul mamei lui Ucu, ridicându-se către cerurile cartierului: "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." Vigilent, prietenul meu civil, care uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
curajul de a trăi. El era nemuritor. Dar nu știa că cel de alături, pe care îl citea matur, plin de încredere în sine, care nu ar fi renunțat la viață, versat, veteran, pe care îl privea fără nici o tresărire, vigilent, căci îl bănuia capabil de trădare, îl citise și el destul de bine. Aveau amândoi aceeași trăsătură, ca orice om cu caracter: de a face ceea cea trebuie, când trebuie. Se întunecase afară, ei fumau la focul de noapte... După ce cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a-și realiza propria fericire. Aceasta se poate înfăptui fără ca cineva din afară să se amestece în aspectele de viață care îl privesc direct pe individ. Statul, respectând libertatea fiecăruia în chestiunile care îl privesc, trebuie să mențină un control vigilent asupra exercitării oricărei puteri pe care îngăduie să o aibă un individ asupra altora. Această obligație este aproape complet neglijată în cazul relațiilor de familie, caz care, prin influența directă pe care o are asupra fericirii personale, este mai important
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Totuși, cele mai multe femei muncesc doar în sfera privată. Munca lor nu este remunerată, iar ele depind de veniturile soților. Mihail Kogălniceanu argumentează că „femeia măritată este o roabă”, soția este un „bun” al soțului (față de care el trebuie să fie vigilent), dar că acest fapt se cucerește de către soți prin competiție cu „amorezii”. Femeia nu este în stare să ia decizii singură, ea este tratată ca infantilă în atitudinile sale, bărbatul trebuind să decidă ce să facă și chiar ce să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
loc, dar pe tăcute, cu batista pusă pe țambal la propriu și la figurat, iar după un spectacol de pantomimă unde fiecare mișcare reverberează dramatic, zăgazurile prudenței cedează și nuntașii sparg tăcerea cu o explozie de veselie. Numai că, urechea vigilentă a ocupantului sovietic care executa o serie de manevre militare pe izlazul din apropiere detectează tărăboiul și dintre nuntași toți bărbații sunt deportați, iar socrul mare împușcat. Aceasta este povestea pe scurt, un eveniment dramatic care descrie foarte bine fața
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
în serviciul de pază. Articolul 16 Personalul de pază, la încadrare, depune următorul jurămînt: "Jur să respect legile țării, să nu precupețesc nici un efort pentru asigurarea securității bunurilor ce îmi sînt încredințate pentru paza, să fiu cinstit, curajos, disciplinat și vigilent, să păstrez cu strictețe secretul de stat și de serviciu și să-mi îndeplinesc cu conștiinciozitate îndatoririle ce imi revin". Articolul 17 Personalul de pază va fi înarmat cu arme de foc, cu acordul miliției județului sau al municipiului București
DECRET nr. 477 din 26 decembrie 1983 privind paza bunurilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106632_a_107961]