478 matches
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CURGÂND PRINTRE MALURI Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 936 din 24 iulie 2013 Toate Articolele Autorului CURGÂND PRINTRE MALURI Semi glossă Curgând printre maluri domoale, Râul își duce apele vijelios, Așa au trecut privirile tale, Ca o boare de vânt furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
furtunos! Da, orice clipă trece vrăjită, Se duce cu gândurile sale, Nu se oprește pe vreo orbită, Curgând printre maluri domoale. Totul trece alura nu-și schimbă, Uneori rămâne ceva misterios, Când mintea gândurile-și plimbă, Râul își duce apele vijelios. Dar a rămas o clipă-n contemplare, Iar vântul pornește din nou în rafale, Ca o răbufnire din liniști abisale, Așa au trecut privirile tale. Ți-ai schimbat părerea unanimă, Că aș putea să fiu mai arătos, Tu ai trecut
CURGÂND PRINTRE MALURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345510_a_346839]
-
conținut în dezvoltarea lui arhitecturală sui-generis, pe lângă fluidul tainic al muzicii văzute ca o „expresie pură a unei stări de suflet” de către GEORGE ENESCU, noblețea aceea curgătoare și mitică, aidoma simbiozei nemaiîntâlnite dintre fizionomia calmă a pustiului galben și modulația vijelioasă a unui fluviu nepotolit. Căci „muzica este un grai izvorât din inimă și menit s-aducă dragoste și-nfrățire printre cei pe care îi despart credinți și obiceiuri deosebite”, spunea același compozitor român în cadrul Discursului de recepție rostit în Ședința
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
noi toți suntem un experiment pentru tine. Un fel de jucării mecanice în care tu ne tragi cu cheia și ne dai drumul ca să ne mișcăm până arcul se destinde de tot. Și ne lași liberi. Unii, trecând prin râuri vijelioase, își udă mecanismul și rugina îi răpune mai repede decât pe alții. Alții o taie direct prin mâlul bălții, se murdăresc, murdăria le acoperă și ochii dar ei merg mai departe așa orbi, dărâmând în stânga și dreapta pe oricine le
RUGĂCIUNE de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376564_a_377893]
-
peste picior stăteai cu fusta scurtă în vântul polar, mansarda mult prea mică treceam pe roșu ca un asteroid beat de tine împroșcam cu smoală tot universul cunoscut dublam viteza luminii pentru tine câmpurile magnetice se rușinau, timidele așa treceam vijelios în jurul parcului cu statui decapitate îmi pierdusem capul de atâta fericire nesperată îmi ardea în inimă un bec ultraviolet cât Carul Mare și nu, nu voiam să se termine noaptea fără un sărut la marginea abisului sărat... NIRVANA Ca un
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
de o stâncă formând un mic lac de vâltori, iar în final se prăvălesc furioase la vale în mici cascade. Pătru Valdescu este fascinant de priveliștea înconjurătoare oferită de amfiteatrul munților și de spectacolul tumultuos al apelor care se rostogolesc vijelios la vale. În cele din urmă se dezmetici din starea euforică, de reverie și cercetă o cale care să ducă deasupra minunatei cascade. Încercă să se strecoare între lama de apă și peretele umed al versantului dar fără sorți de
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
de alți copii. Cu gândul la piramide, între florile albastre În a teiului mireasmă, sub vibrație de astre Cu iubita, pe-nserat ori sub razele de lună Împletesc șirag de stele și amorului cunună. Anii studenției cu trăiri himerice-au trecut Vijelios, cum tinereții să petreacă i-a plăcut Iubirea, învăluitor veșmânt, oaspete drag Zadarnic o invoci târziu și o aștepți în prag! Atât de tânăr, dar cu puterea unui trimis înțelept Pătrundea secolii, inima i se zbătea în piept Glorifica vitejia
GÂNDIND LA EMINESCU (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379695_a_381024]
-
de alți copii. Cu gândul la piramide, între florile albastre În a teiului mireasmă, sub vibrație de astre Cu iubita, pe-nserat ori sub razele de lună Împletesc șirag de stele și amorului cunună. Anii studenției cu trăiri himerice-au trecut Vijelios, cum tinereții să petreacă i-a plăcut Iubirea, învăluitor veșmânt, oaspete drag Zadarnic o invoci târziu și o aștepți în prag! Atât de tânăr, dar cu puterea unui trimis înțelept Pătrundea secolii, inima i se zbătea în piept Glorifica vitejia
GÂNDIND LA EMINESCU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379712_a_381041]
-
înelegem steagul de luptă, altarul de jertfă și semnul de biruință al creștinilor” (Pr. Ilarion V Felea, Spre Tabor..., vol. II, p. 238). Cunoașterea absolută pentru Omul creștin ortodox este susurul Tainei mistice ce țâșnește din Evanghelia iubirii și urcă vijelios în Sfînta Cruce, după cum afirmă Părintele-poet mistic Daniil Sandu Tudor: „Metafizica ultimă e o metafizică a Crucii; ea nu duce numai la cunoașterea adevărului ci și la supremul adevăr al cunoașterii...Firul Sfintei Cruci care țese sfânta urzeală a ființei
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
o duceți în închisoarea din turnul palatului. Toți se înfiorară, dar poruncile trebuiau executate, deși nu erau clare, deși nimeni nu-și dădea seama de ce s-a supărat așa de mult. Soare-Împărat se urcă în trăsura lui și se-ntoarse vijelios la palat. Căpitanul Zefir organiză o gardă de doisprezece străjeri cu poruncă s-o ducă pe prințesă în iatacul ei din palat, cu trăsura sa trasă de cei doisprezece porumbei, acolo s-o dezlege, dar să încuie ușa și s-
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
au mers mai departe, Viorel se pregăti să plece, dar nu înainte de a-i spune Săndicăi. - Te aștept la ora unu în livada de caiși. - Nu am să vin. - Eu te aștept, sper că ai să vii. Părăsi biroul la fel de vijelios după cum intrase. Săndica nu-și revenea din emoțiile momentului. Nu-l știa pe Viorel așa de vulcanic. Se prevesteau nori negri deasupra vieții sale. Fără să vrea, organismul său ceda tentației de a se lăsa sedusă de el. I-a
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
de proză sau poezie pot face, poate cel mai animat Cenaclu de până acum. Un început dornic de creație și schimb de idei, un început bun, foarte disputat pe materialele citite. A fost o ședință de bun augur, un început vijelios și foarte promițător. Succes literaților! Toma G. Rocneanu Referință Bibliografică: Cenaclul Filialei Ligii Scriitorilor din Baia Mare a deschis stagiunea 2014-2015 / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
CENACLUL FILIALEI LIGII SCRIITORILOR DIN BAIA MARE A DESCHIS STAGIUNEA 2014-2015 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362159_a_363488]
-
După plecarea celorlalți aflăm că Ismaele și Fenena se iubesc din vremea când Ismaele era ambasador la Babilon. Deși suportaseră gelozia surorii Fenenei - Abigaille ea însăși îndrăgostită de Ismaele, ei nu au renunțat la dragostea lor. În timp ce discutau, Abigaile pătrunde vijelios îmbrăcată în costum de luptător conducând un detașament de soldați babilonezi (deghizați în soldați evrei) pentru a ocupa templul. Abigaille îl salută pe Ismaele cu dispreț, după care îi spune în particular că îi poate salva poporul și că poate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină putea face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă din apele negre și vijelioase un oraș legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un sol al Atlantidei înghițite de timp. 3 Neuilly-Sur-Seine era alcătuit din vreo douăsprezece case din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din acea primă iarnă de război) căptușea în rafale pământul încă negru. Cerul răscolit de valurile de zăpadă îi atrăgea privirea în adâncurile lui mișcătoare. S-a gândit la viața oamenilor. La moartea lor. La prezența, undeva, sub cerul acela vijelios, a unor ființe fără mâini și fără picioare, la ochii lor deschiși în noapte. Viața i s-a părut atunci un șir monoton de războaie, o interminabilă pansare de răni mereu deschise. Și bubuitul oțelului pe pavajul ud... A simțit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cer gri-violet. M-am întors spre Charlotte. Ea nu mai era acolo... Și nu mai este restaurantul acela dintr-o gară pierdută în mijlocul stepei. Ci o cafenea pariziană - iar dincolo de geam, o seară de primăvară. Cerul gri și violet, încă vijelios, scrâșnetul mașinilor pe asfaltul ud, exuberanța proaspătă a castanilor, roșul storurilor restaurantului din cealaltă parte a pieței. Și eu, după douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc amețeala clipei regăsite. O femeie tânără, în fața mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Pământul era moale și cleios. Prin văzduh veneau de departe Împușcături Înăbușite. Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat cineva: ,,Înainte !”, toți se azvârliră spre creastă cu Înverșunare. Maiorul Șonțu căzu. Dorobanții apărură Într un salt vijelios pe culme, tăcuți, Încruntați, cu căciulile buhoase pe ochi, cu baionetele lungi, amenințătoare. Speriați, turcii se traseră Îndărăt, În Întărituri. Ofițerii români strigară : Prin foc, prin spăngi, prin glonți, prin fum, Prin mii de baionete !” ai noștri se prăvăliră spre
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
recunoașterea contimpuranilor e singura recompensă a artistului dramatic și pentru că această recompensă decide valoarea absolută a artistului, de-aceea el are dreptul de-a goni recunoașterea sa univoce și de-a găsi fericirea și satisfacțiunea sa în valurile unui aplauz vijelios. Îndată ce artistul recunoaște în aplauz numai impresiunile lucrărei sale și îl provoacă numai prin mediul faptei sale artistice, el are voie de-a se bucura cu deplinătate de acest omagiu elocinte, pentru că el trebuie să privească într-asta (dovada) proba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se gândise că sfârșitul i-ar putea veni de la o femeie. Teoretic, quinții erau imuni la iubire... Și era clar că indiferent ce simțise Vassur pentru una dintre femeile alea, sau pentru amândouă, îi încetinise reflexele. ― Nu, strigă Abatele, pornind vijelios spre femeia de lângă Stin. Bătrânul se împiedică însă în rasă și căzu, nereușind să o împiedice. Apăsând puternic de cuțitul pe care-l scosese din Rim, Maria își tăia obrajii, hohotind de plâns. Era evident că cicatricile alea nu aveau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum le-am luat la țintă pe toate. N-a mai rămas nici una. - Mi-e greu să cred că ai omorât chiar toate meduzele din oceanul Kyrallului. Hai mai bine să ne grăbim. Femeia încuviință din cap și barca porni vijelios spre unul din picioarele gigantice ale psiacului. Durdrin se lăsă să cadă înapoi pe fundul bărcii, încercînd să facă abstracție de durerea ascuțită pe care o simțea în piept. Se putea să aibă o coastă ruptă. Atacul îl nedumerea. Calea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al cărei soldați erau gata să se jertfească pentru distrugerea Ierusalimului și acum nici măcar nu mai ai curajul să îi asculți pe alții îndoindu-se de misticisme? - Planul Oksanei nu are nimic mistic. - Ba bine că nu! pufni Barna pornind vijelios înainte. - Spune tu! Spune-mi, te rog, ce e mistic în planul nostru. - Totul! strigă Barna. Mai întîi chestia asta cu conștiința cu adevărat unică, singura în stare să ne conducă. Așa lipsiți de varietate și de inteligență cum suntem
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
conducător însemna să faci ca totul să fie mai simplu. După ce își văzu tovarășii dispărând în spatele unui gorgan, Xtyn începu să alerge și îi trebuiră doar câteva minute până să ajungă la intrarea în grotă. Fără să se oprească, pătrunse vijelios până lângă relicva aceea mare de metal și se opri chiar în fața celor doi bărbați care păreau să-l aștepte acolo. Apariția lui bruscă îi sperie pe cei doi și făcu să le cadă glugile de la mantii. Cu coada ochiului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-s mari minuni;/ Mai mari ca omul însă nu-s!”. Despre ce anume e vorba aici? Filosofului îi atrag atenția versurile următoare: „Purtat de vânt (el, omul - nota mea), străbate mări,/ Prin hulă și prin val spumos, / Prin val vuind vijelios”. Departe de-a fi o simplă figură retorică, pentru Patocka, acest pasaj are meritul de-a indica în mod precis condiția omului: aceea a unui navigator pe valurile mării care - prin abilitatea pe care o detaliază versurile următoare - „reușește să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și timp, descrieri minuțioase ale arhitecturii, mobilierului, vestimentației, armelor - întreținând astfel iluzia autenticității -, caracterizarea exterioară a personajelor, în portrete esențializate până la schematism, viabile însă, ca ale cronicarilor, alternarea lungilor pasaje „stagnante”, când evenimentele sunt privite global, cu pasajele de acțiune vijelioasă, ca un joc între prim-plan și fundal. Cu Păcatele sulgerului (1912), din care publicase fragmente în „Viața românească” (1906), R. își află materia epică în poveștile auzite, în copilărie, de la țărani, de la robii țigani din Căiuți, de la părinți, de unde
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
Berindei și Theodorescu făceau figuri de liberali! Primul, fără îndoială, după ce se fripsese într-un "Tucă-show", n-a mai vrut să repete figura de a fi ridiculizat de vreun tânăr istoric, al doilea dintr-o înnăscută capacitate de a naviga vijelios în ape tulburi. Pe când d-nii Coșea și Stoenescu își prinseseră halatele în pintenii cailor lui Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș, d-nul Theodorescu ne-a promis mari revelații privindu-i pe Gelu, Glad și Menumorut! Așteptăm cu sufletul la
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]