KorAP: Find »[drukola/base=vinci & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...86 >

2,133 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența. Tatăl meu, notarul Piero Da Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Vinci și mama mea țăranca analfabetă Caterina, nu au legitimat niciodată legătura al cărei rod sunt eu. În timp ce scrie, redactorului -Șef Dezideriu Îi apar pe frunte mici broboane de sudoare. E Într-adevăr, o mare fericire să fii Leonardo Da Vinci! De cinci secole și mai bine, geniul tău strălucește ca un astru pe bolta artei. ĂI se pare cam pretențioasă exprimarea, dar continuă să scrie mai departeă. Am crescut În casa bunicului patern, mângâiat de poveștile lui, fiind singurul copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
notar de profesie ĂÎn familia noastră de cinci generații toți bărbații fuseseră notariă, era absorbit cu totul de slujba lui și nu la preocupat În chip deosebit educația unicului fiu. Copilăria și adolescența le-am petrecut bătând colinele din orășelul Vinci, cu ale cărui frumuseți Dumnezeu a fost atât de darnic. Păsările care zburau În Înaltul cerului, cele care coborau până la firul ierbii, cele captive În colivii, și cele cărora le dădeam drumul să zboare după ce deveneam pentru un timp proprietarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

pe urmă îl aruncă la ghenă. Pot exista homosexuali mult mai atenți și delicați față de o femeie decât bruta care îi e soț. Probabil cel mai luminos creier al umanității din toate timpurile a fost cel al homosexualului Leonardo da Vinci. Are C.V. Tudor curajul bucal să spună și despre el „Dumnezeu să-i binecuvânteze fundul!”? În ciuda clănțănelilor lui retorice, C.V. Tudor știe foarte bine că Michael Guest reprezintă America în toată puterea ei. Dacă refuză să intre în contact cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344

ferestre) se practica un orificiu de mici dimensiuni, pe peretele opus se proiecta imaginea palidă, cu contururi estompate, a obiectelor de afară, aflate în plin soare. Pe baza acestor observații acumulate prin experimentele mai multor autori (Roger Bacon, Leonardo da Vinci, Cardan ș.a.) s-a definit camera obscură, care a fost perfecționată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de către napolitanul Porta. Pentru a îmbunătăți calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentilă convergentă în orificiul camerei obscure, obținând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
ele trebuie developate. Această introducere constituie doar o trecere în revistă a procesului fotografic. Multitudinea de factori ce contribuie la obținerea unei fotografii de bună calitate vor fi analizați în capitolele următoare. Scurt istoric al tehnicii fotografice 1500 - Leonardo da Vinci, asemenea lui Roger Bacon înaintea sa și lui Giuliano Cardano imediat după el, construiește camere obscure care le permit pictorilor să deseneze după contururile formelor. 1570 - Napolitanul Gianbattista della Porta (1501-1576) explică apariția imaginilor în camera obscură. Tot el introduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să-mi spună ce rol aveau obiectele pe care le includeau în machetă. Un teanc de cărți legate cu un lanț subțire deveni ancora, un suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și tuburi de aer adevărate și echipamente pentru scufundări. Fidorous aduse cușca lui Ian și-o așeză în montaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul de birou se reinventase sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pragul unor vremuri întunecate și periculoase, cu hohote ca niște mici scântei luminoase în bezna nopții. Orpheus se înclina puternic acum, tribordul fiind cu câțiva metri mai aproape de apă decât babordul, iar catargul era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și mă sărută. Când ne despărțirăm, zâmbi. — Ești cam netot uneori, știi asta? — Mda, am spus. Scout, te rog să ai grijă. — O să am. Se așeză pe marginea bărcii, își udă ochelarii și intră în cușcă. Am închis capacul și vinciul a zăngănit coborând-o mai adânc în apă. Am ridicat mâna într-un salut reținut. Scout îmi răspunse la fel, dispărând jos în albastru. Următoarele cincisprezece minute nu fură decât o așteptare încremenită și încordată. Bulele de aer scoase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe punte și vrând să stea cât mai aproape de mine posibil, din când în când câte un scârțâit al lemnului punții, catargul cronometrându-ne în sens invers timpul rămas în vreme ce Orpheus continua să se încline către mare. Eu stând lângă vinci cu sulița în mână. Și-atunci se întâmplă. Totul se întâmplă foarte repede. Un pocnet-bubuit-huruit sub noi - a ieșit sub barcă - și apoi cușca legănându-se departe de noi - bum. Bule și stropi de apă. Orpheus gemând, înclinându-se și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ceva. Jeturi, cortine de apă lovindu-mă pe mine și puntea, ceva agitând marea calmă, înspumând-o, și eu strigând trage-o sus, trage, trage cușca, și eu strigând nu-l văd ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sus, trage, trage cușca, și eu strigând nu-l văd ca lumea. Butoaiele agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și cortine de apă. Vinciul smulgându-se din peretele bărcii și prăbușindu-se greoi, prăbușindu-se greoi peste doctorul Fidorous și atât el, cât și vinciul căzând în cușcă și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și cabluri și frânghie și butoaie și Fidorous aruncat acolo de vinci. Sânge. Eu strigând și ținându-mă de balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spuse ea calm, într-un sfârșit, punând o mână pe umărul meu. Știu că nu puteai să faci nimic. — Nu ajungeam la el. Am încercat să-l prind, dar n-am fost destul de rapid și... — N-a fost vina ta. — Vinciul s-a desprins pe nepregătite, eu am... — Eric, te rog. — Ce? — Ascultă-mă atent. Încerc să-ți spun ceva important, bine? Am privit-o. Ridică o mână și-o așeză tandru pe obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321

București. C.B. Nașterea Domnului 2007 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și returtc "1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii Și retur" Figura Mariei Magdalena a revenit în actualitate datorită celebrului roman al lui Dan Brown, Da Vinci Code. Ce se mai poate spune interesant și nou despre acest personaj după atâtea și atâtea articole, eseuri, intervenții din partea profesioniștilor sau amatorilor de tous bords? „Interesant” și „nou”, probabil nimic. Cuviincios, „cu cărțile pe față”, aproape totul 1. Ca să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru a înțelege mai profund „fenomenul Da Vinci Code” e necesară o incursiune în contextul teologic și cultural contemporan. Simultan cu deconstrucția cultului tradițional consacrat Mariei Magdalena, Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]