331 matches
-
american. Funcționarii resping politicos sau nervos propunerea, regizorul nu are pistolul la îndemână cu care să-și facă serioasă cererea, unii îi închid ușa în nas și regizorul se opintește în ușă pentru a arăta rezistența capitalismului la efortul său vindicativ. Haiducul este unul de carton sau mai precis de cartoon, însă demonstrația a fost făcută, capitaliștii veroși nu dau niciodată banii înapoi. În altă situație, capul unei familii citește o scrisoare emoționantă și apoi membrii familiei plâng pe rând, una
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
nu devine și amuzantă. Evaluarea morală a membrilor unei societăți o pot face numai instituțiile, care au criterii și acționează sistematic. Putem considera că printre instituții se numără, la figurat vorbind, și opinia publică. Dar acțiunile individuale ale unor persoane vindicative nu trebuie acceptate pentru că sunt de un subiectivism deșănțat și înseamnă o renunțare la achizițiile civilizației.
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
cel Groaznic a unificat Rusia ș.a.m.d. Într-o împrejurare, Napoleon Bonaparte a făcut o criză de furie cu teribile imprecații, când a citit într-un ziar - cu toatele erau ale Puterii - laude la adresa blândeții sale: optase pentru imaginea războinicului vindicativ. Cel mai de timpuriu au înțeles importanța imaginii despoții Orientului, magicieni ai protocoalelor, demoni ai regiei, dispensatori de fast și de fantastice onoruri, fii ai soarelui, infailibili, norocul sau pierzania fiecărui muritor de pe întinsele ținuturi. De la ei s-au inspirat
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
și-a avut și contestatari și aderenți. Cel mai "mordant" dintre cei care l-au "probozit" a fost E. Lovinescu, într-un foileton din "Adevărul", preluat în Istoria literaturii române contemporane 1900-1937. "Spectacol ciudat - scria Lovinescu - al unui spirit vioi, vindicativ, agresiv, căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiunilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând edițiile între ele, cercetând variante și variații, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
în drept s-o invidieze orice istoric literar de profesie. D. Cioculescu nu utilizează decât informații verificate la sursă." De vreo două ori, însuși Cioculescu a luat distanță critică față de opinia lui Lovinescu, față de sintagma "zelul partizan", de epitete precum "vindicativ", "agresiv", caracterizând, totodată modul cum alcătuia ediții E. Lovinescu. Într-un text, inclus în Caragialiana (p. 67), scria: "Cât despre ironia din spatele observației de restabilire a punctelor și virgulelor, nu am a mă rușina. E. Lovinescu a publicat, în editura
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
pe sine se propunea comunismul. Om vechi, dar nu învechit - deosebirea este enormă - omul vechi bucurându-se de simțuri nepoluate. Potrivirea dintre omul vechi și poet are tradiție: ambii evocă. Dintru început, apoi pe mari întinderi, înainte de a ruspeta revendicativ/vindicativ, lirica lui Petre Stoica a fost una de evocare a dulcii lumi vechi, părintească, bunicească, orășenească, dar nu metropolitană. Nu e de mirare, atunci, că poemul care deschide culegerea se intitulează Reședința de plasă. într-o asemenea ambianță "Lângă monumentul
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
de asemenea, găsit în pădure după ce fusese torturat. Între măruntele acte de cruzime care fac parte din educația strictă a copiilor comunității, există acte de cruzime care implică un derapaj periculos. Avem o întreagă partitură a violenței și dincolo de gesturile vindicative ale copiilor, există o morală foarte strictă care rezonează cu rigorismul eticist și conservatorismul Grunderzeit-ului, cu o cultură patriarhală, cu profunde rădăcini religioase, a cărei expresie elocventă o constituie Pastorul (Burghart KlauBner), respectat de întreaga comunitate. Copiii săi sunt supuși
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
ridicol", că el ar fi fost, chipurile, un "halterofil de categorie grea" etc. - constituie nu numai o inepție insolentă, ci și o înfumurată pretenție neghioabă de a crede că măreția unui uriaș ar putea fi înțeleasă de un biet pitic vindicativ.
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
contra congenerilor și prietenilor săi mai subtil sau mai acuzat legionariozi fie ante, fie post 1934-1938. Scriitorul - adică romancierul, dramaturgul, melomanul, gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului său. Asta chiar dacă, bineînțeles, însuși textul Jurnalului îndreptățea una sau alta dintre dioptriile deviante între ale căror rame a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
decenii, alături de familie și o galerie pitoreasca de oameni obișnuiți, devin personaje în mult visatul și niciodată terminatul jurnal-roman memorialistic Însemnările mele de Maria Banus. Maria Banus (10 aprilie 1914-14 iulie 1999) rămîne, în pofida etichetelor aplicate de către o istorie literară vindicativa, o mare poeta a secolului XX. A publicat în jur de 20 de volume de versuri, o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist și realismului socialist - Tie-ti vorbesc, America! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
Seasons e un desăvârșit roman politic și un discurs psihologic asupra nașterii și pervertirii unui mit. Spre deosebire de majoritatea copleșitoare a celor ce-au studiat comunismul din România, Vladimir Tismăneanu adoptă deliberat, ba chiar apăsat, partitura obiectivității. El nu e nici vindicativ, nici apologetic, nici patetic, nici melancolic. Andrei Codrescu descifra în scrisul său metodologia unui „thriller”. La fel de precis ar fi să identificăm o poveste cu demoni. O poveste cu un deznodământ cunoscut, dar cu multe, multe enigme rămase în penumbră. Pe
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
pe de o parte, îl scot din sărite tradiționalele „doine și dansuri naționale”, pe de alta, inovațiile... De fapt, enervarea își avea originea în incapacitatea de a digera succesul unui contemporan. Nu poți să nu vezi în acest text resentimentar, vindicativ și încărcat de ură o trăsătură de caracter a mult prea multor intelectuali și personaje publice din România actuală. Exista pe vremuri o zicere conform căreia pentru a fi respectat la București trebuie să fii mai întâi aclamat la Paris
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-și chinui cititorul printr-o etalare drastică a atrocităților carcerale. Nu are nimic din directețea frustă a lui Bordeianu, păstrîndu-și în schimb acuitatea unui ochi atent la detalii. Autorul ne prezintă suferința protagoniștilor
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
care, în genere, nu se țin minte, sunt fapte acoperite de rumori persistente. Tocmai în contra acestora din urmă se ridică un volum de felul acestuia. Și dacă Vlaicu Bârna corijează discret consecințele malițiilor lovinesciene, trebuie precizat că n-o face vindicativ. Mentorul Sburătorului e unul din personajele cele mai atașante ale paginilor de față. De la el se pleacă și la el se revine în repetate rânduri. Fie atunci când vine vorba despre farsele nevinovate puse la cale criticului (pp. 43 - 50), fie
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Apoi însă, scuturîndu-se de slăbiciunea pentru sexul frumos, monahul Eufrosin capătă seninătatea filantropică a omului îngrijorat de suferința semenilor. Dincolo de detaliile nu atît licențioase, cît insolite, dacă sunt judecate ca aparținînd unei fețe bisericești, nota dominantă a memoriilor este tonul vindicativ. Egumenul e însuflețit de un fățiș spirit de frondă, revoltîndu-se împotriva autorităților politice, a mitropolitului, a semenilor și chiar împotriva bolilor îndurate (s-a îmbolnăvit la un moment dat de holeră). Numai că ceea ce dăunează textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
ancestrale pulsiuni. Chiar dacă plasarea localizarea întregii povești rămâne incertă, progromurile din Galiția și Rusia stăruie în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc latențele vindicative ale mușteriilor burzuluiți și un antisemitism „istoric” asociat unei evidente tribalizări și a interiorului burghez, elegant, o grefă insolită asemeni hanului aflat departe de burg. Nebunul, personaj caracteristic expresionismului, este cel care mediază între lumi, inițiind între el și Leiba
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
scenarii poetice, fie prin fișe de lecturi ilustre topite în propriul recital, trăit în prelungirea vieții unor cupluri celebre, Tristan și Izolda, Phaedra și Hippolytus. Lectura realității, imprevizibile și vulnerante, prin grila miturilor livrești este un fel de consolare aproape vindicativă a eroinei, dar și simptomul justițiar al strădaniei de a salva arhetipul moral, de a recupera sublimul pierdut. Întrupat în puternicul personaj feminin Draguna-muta, o ipostază a miresii smintite, o Izoldă a satului buzoian. O poveste de dragoste după toate
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
ca personaj, Gabriel Dimisianu își pune în valoare două însușiri care se combină perfect: talentul literar și căldura sufletească. Memorialistul vrea parcă să salveze tot ceea ce a fost frumos, să se împotrivească uitării atotdizolvante. El nu este niciodată sarcastic sau vindicativ, nu urmărește să-și îmbunătățească propria imagine în defavoarea imaginii altora. Vrea parcă să-i îmbrățișeze pe oamenii minunați cunoscuți în tinerețe și să-i salveze din curgerea timpului. Multe dintre evocări sunt antologice. Iată, ca ilustrare, relatarea ultimei întâlniri cu
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
privești cu simpatie și, de la un moment dat încolo, nu-l mai poți lua în serios pe Nietzsche. Mai mult, atenția cititorului se mută de pe sensul frazelor pe virtuozitatea cu care au fost scrise. Căci, deși obnubilat de ceața vedeniilor vindicative, Nietzsche scrie formidabil. Și astfel ajungi să admiri balerinul din el, ignorîn-du-i cu totul semnificația mișcărilor. Nu te mai preocupă veridicitatea reflexiilor, ci forma lor de sclipire retorică. Un clinchet de vertiginoasă cavalcadă care a fost iscat de corzile unui
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
operată mai demult. Excelent! Ce mai contează că saloanele arată ca niște garaje și că bolnavii sunt tratați ca animalele, important e să se plece cât mai repede și vindecarea să continue acasă! Și pentru că nu-mi pot reprima impulsul vindicativ, spitalul clinic de urgență căruia îi aparține salonul descris mai sus, precum și noua generație de mafioți instituționalizați în halate albe, se află undeva pe linia tramvaiului 34. Foarte aproape, de altfel, de Guvern.
Ce mai contează titlul! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12959_a_14284]
-
Treceau că turbilioane/ De flăcări infernale,/ Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și mii de spaime/ Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima apariție: "fiu-meu în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare". Deci, toata înscenarea contra "tiranului" chemat prin vraja focului are un scop precis: "Căci astfel babă are/ Mijloc de răzbunare/ Pe mort nesupărând
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de cîine, emblema unui refuz mocnit al normalității în curs”. Scoși în stradă de arhitecții construcțiilor nebunești ale lui Ceaușescu, ei trăiesc într-o semi-domesticitate, încercînd la fel ca toți cei amărîți să supraviețuiască, să se adapteze, să se apere. Vindicativi, sleiți de puteri, disprețuitori și disprețuiți, anihilați de propria lor soartă, ei își împart hrarna și culcușul, viața și moartea cu cei la fel de izgoniți și urgisiți. Moartea îi așteaptă pe toți sub boschetele vreunui parc sau lîngă grămezile de gunoaie
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
pe pămînt american, ba chiar și după ce părăsește portul New Orleans pe vasul căpitanului Cyrus Smith, Apolodor este urmărit neîncetat de umbra tîlharului din Connecticut. Ca în cazul lui Poseidon, această hărțuială își are originea într-o mînie paternă și vindicativă. Drumul spre Ithaka este presărat cu numeroase momente de deznădejde. Călătorul vede moartea cu ochii, se simte la capătul puterilor, părăsit și învins. Prin fața ochilor i se derulează clipe de glorie din trecut ce fac și mai amară durerea prezentă
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
cu timpul; iar ceea ce el scrie (indiferent de gen, de specie) dezvăluie o fire făcută din contraste, pendulînd între exaltare și depresie, poartă marca indelebilă a unei personalități agitate, de o sensibilitate maladivă, extrem de vulnerabilă (dar și aptă să răspundă vindicativ). Această natură contradictorie și tulburată (mană cerească pentru psihanaliști!) impresionează prin forță vitală, prin rezistență și prin capacitatea de concentrare; nimeni și nimic nu-l poate opri pe Andersen, nu-l poate întoarce din drum; împotriva piedicilor și adversităților, el
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
emoției narative nici măcar în acele episoade în care bănuiești că intensitatea desfășurării lor a fost cu mult mai mare decît cea înfățișată. (De pildă, secvența emisiunii cu Iosif Sava). E detașat, sceptic și neimplicat, de unde și lipsa unui ton militant, vindicativ sau ditirambic. Moderația cu care descrie locuri și oameni ține de un temperament melancolic arzînd la flacără mică: o tristețe iremediabilă acoperă totul, împrumutînd acea tentă a resemnării pe care o încerci de obicei în fața unei lumi despre care știi
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]