474 matches
-
storceau hainele și plecau mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei mai mulți dintre ei își scoteau câte o oglinjoară din servieta diplomat în care își aranjau cravata iar câte o secretară mai grijulie, conturul buzelor cu un ruj vinețiu. Erau însă și alții care traversau strada fără să se sinchisească de apa pe care nici nu o remarcau și ajungeau uscați pe trotuarul celălalt. În locul unde mă întâlnisem cu prietenul meu, am simțit deodată o furnicătură pe șira spinării
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
din ce în ce mai tare. O duse așa zile și nopți fără sfârșit, trăind doar cu peștele adus de motan și cu apa de băut din butoiul din cabină. Piciorul i-se mai dezumflase, dar prinsese o culoare pământie pe alocuri cu pete vineții. Îsi dădu seama că e cangrenă și simți că în curând o să moară. Apucă, cu mare efort, o sticlă de rom și o bău aproape pe jumătate. Adormi, fără să mai simtă durerea, mirosul greu și mizeria care domnea în
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
strivit - gonit din casă și din fire de-și lăsă și cer și soare-n părăsire... *** VREMURI FĂRĂ CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori coboară făcând întuneric beznă la nămiezi am uitat să-ntorc vreun ceas să meargă stau la geam și-aștept vreun
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
și nimeni nu-ți poate sta în cale. Doar tu ai puterea să te temperezi, dar nu o faci, iubești cu sufletul și inima înainte, dăruiești și ce nu ai de dăruit, te cheltui inutil uneori, în nopți cu cearcăne vineții și trupuri mistuite. Apoi, mai târziu în viață, când toate se par a fi așezate, piese de puzzle pe cale de-mbinare perfectă, sufletul, ocean zbuciumat odată, se liniștește încetul cu încetul, căpătând culoarea verde-albastră a trăirii cuminți dar intense și
OGLINZI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340657_a_341986]
-
care Ștefan Gheorghidiu se află în tranșeu, în frig și noroi, iar unul dintre combatanți strigă: “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”, frază strigată stereotip, ca un fel de blestem. Similitudinea este evidentă: “Nicu se uită în zare, la cerul vinețiu, cu valuri negre de nori turbați, care de două săptămâni nu conteneau să reverse peste iadul de aici o ploaie leșioasă, rece și spurcată, care îți pătrundea până în suflet. Se uită la stepa populată numai cu ierburi înalte, un fel
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
Giota Hatziioannou; dramă, 15 min.) E singura, departe de civilizație, captivă într-o lume moartă în care adie miresme de mușețel. Sfârșit / Finale (2015, România, r. Dorian Boguță, cu: Dragoș Bucur; dramă, 15 min.) Iarnă. O plajă pustie. Un cer vinețiu. Un sunet surd în aer. O rulotă. Un bărbat pe la 40 de ani, îmbrăcat în costum, e întins pe nisip în poziție fetala și se uită în gol. Are ochii obosiți și lipsiți de expresie. Noapte, aceeași plajă, acelasi cer
Programul celei de-a șaptea ediții a Divan Film Festival [Corola-blog/BlogPost/100321_a_101613]
-
am încurcat de-a binelea. De ce? Fiindcă m-am jucat cu voi! De ce? Fiindcă am citit poeziile lui Romeo și mi-a venit un chef de joacăăăăăă! Și de scuturat dudul bătrân din curtea bunicilor, cu cerceii aceia mari și vineții cât prunele de Bistrița... Prietenul meu Romeo Morari, poet, actor, grafician, fostul meu coleg de la Radio Târgu-Mureș, înalt, cu păr buclat și o fermecătoare voce de microfon ce băga în tremolo domnișoarele din trei județe transilvane și jumătate, actualmente locuitor
CARTEA CEA MAI BUNĂ-ABECEDAR LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343481_a_344810]
-
el că rupe copii pe genunchi! -Bate copii care nu sunt cuminți.Are și un câine negru.Deci , vii?. Fetele nu le bate, doar le rupe nițel codițele! Atât! Mâncam iute privind pe furiș către cerul ce căpăta ușoare nuanțe vineții.Dacă venea ploaia și tataie mă ținea acasă? Dormeam mai mult sau mă duceam la joacă cu restul copiilor! Vacile! Oh! Câtă plictiseală! -Sunt fată mare acum.Nu mă apucă plînsul cu una cu două.Apoi, o să mă aperi tu
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
era vizibile, mai avea încă dureri, dar nu ca la început, iar hematomul de la cap se micșorase și nu o mai sâcâia așa de tare. Cu pungile de gheață pe care Angela i le aplicase permanent se estompase și culoarea vineție a gambei, corsetul de gips o înnebunea, era foarte cald și nu o lăsa să se miște în voie. Era un adevărat chin și mai trebuia să-l poarte și să vină săptămânal la control. Gabi era permanent acolo, prezența
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
Poezie > Afecțiune > RISIPĂ DE SUBLIM Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Risipă de sublim... Magnolii izbucnind plenar în soare, Parfum și umbră pomilor în floare, Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu, Așa e Bucureștiul de april de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
perfect trează, când ușa de la cameră a început să se deschidă ușor...ușor și deodată...pac! se dă de perete cu zgomot, ca deschisă de un curent de aer și pe ușă începe să intre în cameră o ceață lăptoasă vineție, de formă alungită, care încet, încet, prindea formă umană, păr lung, ochii ca de spectru. Se vedea prin ea, fiind translucidă, avea fața vânătă și descărnată, încât se vedeau contrurul oaselor prin transparența acelui abur lăptos, din care era creată
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
bărbatul a ieșit din casă ținându-se de pereți. Nimeni nu se aștepta să-l vadă deoarece nu se mai putea da jos singur din patul de suferință. Era aproape de nerecunoscut cu barba albă, crescută în ultimele săptămâni, cu buzele vineții, slab, gârbovit, tremura din toate mădularele. S-a așezat anevoie pe taburetul vechi de lemn, mai bătrân cu mult decât scaunul și s-a sprijinit în bastonul pe care i-l dăruise Tea cu un an în urmă când împlinise
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
o tihnă și-o tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult
DULCE TÂRG AL IEȘILOR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381381_a_382710]
-
spune grădinarului în ce direcție să o apuce pentru a reuși să găsească sălașul vrăjitorului. Tocmai când era pe cale să își piardă nădejdea de a afla drumul pe care trebuie să o apuce, de piciorul său se agăță un scai vinețiu. - Eu cunosc Pădurea Întunecată! M-am rostogolit de câteva ori pe acolo și te pot conduce, dar nu te pot ajuta să găsești locul în care e ascusns Castelul de Fier. Florea se bucură și cu atâta lucru. Porni deci
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
o tihnă și-o tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
C-o tihnă și-o tăcere din alt veac?Alături sta o casă boierească,Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate,Cu tufănele gata să-nflorească,Cu pomi bătrâni în grădina din spate.Și-n pustia livadă a nimănuiîși bruma-n vinețiu coroana prunul,În bulgări aurii și amăruiGutuile își rotunjeau parfumul.Prin gardul răsucit în fier forjatTorceau pisicile lungite-n soare,Într-o tăcere de sfârșit de veac,De blândă și cromatică visare.Eram în alte vremi, de mult uitatePăstrate-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
să- ți mângâi fruntea ... XXV. RISIPĂ DE SUBLIM, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016. Risipă de sublim... Magnolii izbucnind plenar în soare, Parfum și umbră pomilor în floare, Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu, Așa e Bucureștiul de april de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de ... Citește mai mult Risipă de sublim...Magnolii izbucnind plenar în soare,Parfum și umbră pomilor în floare,Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu,Așa e Bucureștiul de april de cand il știu.E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare,Adulmecând arome de rotund în floare,De violet și roz ori mov și verde crud;Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
bucatele... S-au ascuns și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel mai înalt turn al palatului, cu nespălații tăi, v-ați
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
a ales deja locul și preferă să se omoare, Fără mine, pleoapele ar fi pline de ploi, Dorul de noi și de dorințe, pline de nevoi. Mai spune frumoasa doamnă, că fără mine, Cuvintele ar fi fără glas și mâna vineție, Departe de mine, parcă s-ar afla în pustie, Preferă a muri, neputând să scrie poezie. Îi amintesc frumoasei și distinsei ființe, Că viața este mai presus de orice dorințe, Să-i mulțumim lui Dumnezeu, că existăm, Găsim o soluție
DOR DE MINE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373458_a_374787]
-
mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și-n lat, cu brațele încrucișate. Din când în când îl priveam pe furiș. Părea concentrat asupra
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
jos, - anost Tu când erai, eu nu cred c-aș fi fost Decât un gram de chihlimbar, gălbui, Cu tine-n el, cu mine pus în cui, În miez de plumb, cât mai rănit și prost, În zile lungi și vineții, de post; Poate doar azi să te iubesc cinstit, Așa cum tu pe mine n-ai iubit. Și cu ce cost, te mai întreb, ce cost? De ziua mea, Duminică, țin post; Pe scrinul meu te redeschizi, cuvânt, Nu te ating
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]
-
spear into the black bull. The wicked heart of the criminal is black like the skin of the slain bull. NEGRU ȘI ALB Am citit în albul ochilor tăi că nu mă iubești nici cât negru sub unghie. Cearcănele mele vineții, fructul nopților albe, au devenit negre plângând de inima albastră. BLACK AND WHITE I read în the white of your eyes that you don't love me not even like the black under your fingernails. The purple bags under my
CROMATICĂ AUSTRALIANĂ / AUSTRALIAN PALETTE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344741_a_346070]
-
spunea Baudelaire, ”pleacă doar pentru a pleca. De fapt ei visează la alte tărâmuri neasemuite ale picturii, spre sublimul inaccesibil”. În pictura lui Lucian Badea albastrul inundă cerul și marea creând liniște, cerul se retrage în roșu până devine uneori vinețiu, ca într-o seară cu super-lună, doar barca și marea mai păstrează flăcările apusului, ca în pictura ”Balcic noaptea”. În logodirea dintre cer și mare, albul traversează ceața nudă la variațiile strălucitoare ale luminii, sugerând fie absențe, fie suma culorilor
ELISABETA IOSIF LUCIAN BADEA ”MARINE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344771_a_346100]