2,160 matches
-
La revedre, dragul meu! Cu bine, domnule inginer, și vă aștept cu noutăți. Spunând acestea, Costăchel a ieșit val-vârtej din biroul inginerului, compunându-și o figură de om înfuriat la culme. Călca apăsat prin omătul înmuiat de soarele care strălucea vioi. Din când în când, arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada mustindă. Portarul a rămas surprins
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dialogul celor doi - naș și fin. Petrache mustăcea și el la locul lui, dar nu îndrăznea încă să intre în vorbă... Când vinul a reușit să strălumineze mintea și să încălzească sufletele, discuția a început să curgă ca o apă vioaie... Care va să zică, nemții nu s-au oprit după anexarea Austriei la 12 martie anul trecut și exact la un an, adică la 15 martie 1939, au cotropit Cehoslovacia. Iar peste o săptămână, au cerut Poloniei să-i cedeze portul Danzig și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te mai gândești la ce ți-am spus. Ai timp până în ianuarie. Altfel... Căpitanul și-a încheiat brusc discursul și s-a ridicat, gata de plecare. Milițianul, care până atunci a sorbit - pur și simplu - cuvintele căpitanului, s-a ridicat vioi. Zâmbetul tâmp îi trăda gândul: „Aha! Al nostru-i! Nu scapă el de mâna partidului!”... Căpitanul - fără a mai sta pe gânduri - a ieșit, uitând să salute... Costăchel a rămas în prag, lăsând gerul să-i răcorească fruntea. Ardea ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce se știe foarte bine cât de tare slăbesc sănătatea, atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul meu interior, pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spectacolul nu se gândeau nicio clipă că au În față câteva bucățele de lemn pictate, ingenios articulate și mânuite de sfori Întinse, ci o ființă reală, alături de care râdeau, cântau sau plângeau. Copiii erau cei mai fericiți. Cu ochii lor vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată. Important e că e sănătos, vioi și că în viața voastră el constituie cea mai mare bogăție. - Așa este, ai dreptate Olga! Trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu că e un copil deosebit, că merită toată dragostea mea și a soțului meu... că fără el casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să facă recepția la lucrarea întreprinsă de portar. Acest fapt îl reconectă la Maya, adică la realitatea concretă și exterioară care nu-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți nevoia să facă unele observații pe seama țuțuroiului care curgea cam nu știu cum. Petrică nu se pricepu să-i explice că treaba asta era cauzată de forța Coriolis, legată de rotația pământului și de plasarea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
țanc pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui public neașteptat de numeros, de entuziast și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a umblet relaxat, cu respirație adâncă. Ieșise cu pas vioi și nu se oprise decât în cartierul cu străzile preferate. Cei carel întâlniseră, n avuseseră cum să-l întrebe unde merge și el să răspundă aproape disperat că nu caută nimica, mascând ușor pană de memorie. Mersul alert și la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la țigările lui, Snagov, și de multe ori îi ceream, cu toată rușinea, câte una. După ce trăgeam și eu pamblicărind, un fum, mi se deschidea tot mai tare apetitul pentru discuția aflată pe rol. Vă mulțumesc-mârâi de data aceasta mai vioi. Nu ai pentru ce, domnule Gerard. Ești de-al nostru...Ai avut mare noroc cu postul ăsta liber. Și să știi că nu e un post incomod, dar trebuie să ai totuși, mare, mare grijă. Regizorul făcea pauze crezând că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mâncau într-o tăcere de biserică. Fiecare privea doar în strachina lui. Hliboceanu, uitându-se la ei pe sub sprâncene, se întreba: „Unde-i Pâcu să spună o vorbă de duh? Eu...eu cum să-i fac să fie altfel? Mai vioi. Mai veseli. Mai vorbăreți... Nu știu cum se face, da’ de ieri de când ne-am despărțit de moș Dumitru și de Pâcu parcă le ninge și le plouă... Nici pe drum - așa ei între ei - nu și găsesc de vorbă, cum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deveni ministru al educației naționale, un șofer poate deveni ministru al transporturilor, un gurist pe la nunți și tăieri de moț poate ajunge deputat, domnul Mischie poate deveni doctor în Istorie, domnul Stentor - așa semnează el - poate deveni gazetar cu sudalma vioaie, cutare dentist poate deveni expert în dacologie ș.a.m.d. Era o vreme când un titlu de competență se dobândea în ani lungi de studiu prin marile universități, biblioteci, laboratoare. Ei aș! Cine mai are azi vreme, răbdare, onoare, când
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
extrem de amuzant, si care ne-a făcut să iubim literele cu pasiune. Și nu numai pe cele franceze, dar și latină și greacă. Iar fiul său, cam de aceeași vârstă cu mine, are o notorietate de eseist, a scris cărți vioaie, picante și profunde sub pseudonimul adorabil de Julien Cheverny. Primul ghid important al lecturilor mele a fost acest profesor, Raymond Bourdon, om excepțional, dar toți profesorii erau foarte buni. Oricum, în jurul D-lui Bourdon ajunsesem un grup de adolecenti trăind
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
știi ce i-am spus? I-am spus că eu prefer să ascult muzica, nu să o văd. Ești sigur că n-ai fost niciodată În Cuba? Pablo căzu Încet În fotoliul din care se ridicase mai devreme atît de vioi. Bărbia Începu să-i tremure. — Am fost Într-o vizită oficială, În septembrie 1973, la invitația tovarășului Fidel Castro. Oamenii muncii de acolo mi-au făcut o primire deosebit de călduroasă. — Păi, În Cuba e cald tot timpul, glumi maiorul, Însă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
unor probleme de memorie. Am trecut de perioada aia, se aude din nou vocea Bătrînului venind parcă dintr-o altă încăpere, vîrsta nu-mi mai permite să fiu curios, nu sta în ușă, vino după mine, îi face semn manevrîndu-și vioi scaunul, învîrtindu-se 180 de grade, te invit în sufragerie, îi spune. Deja și-au împărțit fiecare colțișor al Casei Scînteii, se gîndește, au pus mîna pe ziare, n au pierdut timpul de pomană. J. Dempsey (femeie sau bărbat?) scrie pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oricine știe ce e ăla firmament, emisferă sau nebuloasă. Ți-a fost greu să le înveți pe de rost? — Stăteam în cumpănă între Pești și Gemeni, dar înclinam înspre Gemeni, reia Tîrnăcop, mai ales din cauza pornirilor artistice și a privirii vioaie. Puteai să ajungi mare orator, Dendé, scriitor adevărat, actor, sportiv, dar și hoț de buzunare, tîlhar sau dictator. — Terminați-vă odată țigările și dați-mi o mînă de ajutor, se aude vocea lui Roja din spatele cortului. — Am să v-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ultimele zile nici de sperietoare nu mai sînt bune, spune Curistul. — în sfîrșit! se aude vocea Părințelului răzbind prin beznă, gata cu cotrobăitul, am găsit ce căutam. I se aud din nou pașii, de data asta apropiindu-se mult mai vioi. Grupul celorlalți, în frunte cu Roja și Curistul, îi dibuie silueta, îl văd ducînd în mîini niște sfeșnice uriașe din bronz, în care stau înfipte lumînări lunguiețe, albe. De ce vă certați? Ia vezi, îi face semn unui individ înfofolit într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ziuă, ai bătut îndeajuns pasul pe loc, e timpul să treci la fapte, își spuse, dîndu-și în sfîrșit seama că încă este îmbrăcat cu hainele militare în care dezertase. Se apucă brusc să se lepede de ele, tot mai vioi, simțind cum aburii alcoolului care pînă atunci îi îngreunaseră mișcările începeau să se risipească. Prima dată scăpă de puloverul de lînă, își desfăcu unul cîte unul nasturii cămășii și apoi își slobozi cuiul paftalei. Am mai scăpat de o rîie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
duc acasă, oprindu-mă pe drum la un magazin de băuturi să-mi mai fac provizii și după aia luînd-o spre Hector Fermierul să-mi dea niște cărți speciale care ne, Îmi vor furniza distracția din seara asta. Hector e vioi cînd ajung la el. Fumează pipa aia, care Întotdeauna Îi conferă un aer și mai mulțumit de sine. — Știi, Bruce, cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vriodatăi că mai pus n legătură cu mititica de Claire. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ajunsese până acolo, Încât copiase toate hărțile pe un caiet de desen și-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și pătată de vechime și s-a văzut dintr-odată un om important, un mic dictator care poate manevra după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
grecesc. Stătea în picioare la capătul canapelei, sprijinindu-se cu o mână de biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]