478 matches
-
că nu e acum mai moarte decât era Înainte, că singura diferență Între azi și ieri este că are o mai mare certitudine că este ceea ce este. În al doilea rând, faptul că În sfârșit Își putea regla conturile cu violoncelistul nu era un motiv să uite să trimită scrisorile zilei. Gândi și instantaneu două sute optzeci și patru de fișe apărură pe masă, jumătate erau bărbați, jumătate erau femei, și odată cu ele două sute optzeci și patru de coli de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un an mai târziu, după aceea modifică vârsta, unde era scris cincizeci corectă și scrise patruzeci și nouă. Nu poți face asta, spuse coasa de la locul ei, S-a făcut, Vor fi consecințe, Una singură, Care, Moartea, În sfârșit, a violoncelistului blestemat care se distrează pe socoteala mea, Dar el, săracul, nu știe că trebuia să fie deja mort, Pentru mine e ca și cum ar ști, Oricum ar fi, nu ai puterea nici autoritatea de a modifica o fișă, Te Înșeli, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de onoare, de demnitate, de mândrie profesională, Întrucât, În ochii tuturor, revenirea morții la inocența acelor timpuri ar Însemna același lucru cu a se recunoaște Învinsă. De vreme ce procedeul aflat În vigoare În prezent este cel al scrisorilor de culoare violetă, violoncelistul va trebui să moară prin acest procedeu. Ajunge să ne punem În locul morții ca să Înțelegem valabilitatea motivelor sale. Sigur că, așa cum am avut ocazia să vedem de patru ori, marea problemă de a face să ajungă la destinatar scrisoarea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
multe și atât de derutante sunt mirosurile frumoase și urâte ale unui oraș capitală. Nu ne gândim niciodată că ceea ce cunosc câinii despre noi este altceva despre care nu avem nici cea mai slabă idee. Moartea, ea, da, știe că violoncelistul e așezat pe scena unui teatru, la dreapta dirijorului, pe locul corespunzător instrumentului la care cântă, Îl vede mișcând arcușul cu mâna dreaptă, vede mâna stângă, stângă dar nu mai puțin agilă 8 decât cealaltă, urcând și coborând de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe care l-a văzut dormind și care poartă pijama În dungi, acela care are un câine care la această oră doarme la soare În curtea casei, așteptând Întoarcerea stăpânului. Acela e omul ei, un muzician, nimic mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
muzician care a lăsat deschis pe un scaun caietul cu suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de johann sebastian bach, suita pe care el n-o va cânta niciodată În acest teatru, fiindcă e doar un violoncelist de orchestră, chiar dacă principal În partida sa, nu unul din acei concertiști faimoși care străbat Întreaga lume cântând și dând interviuri, primind flori, aplauze, omagii și decorații, norocul lui că din când În când Îi apar câteva măsuri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
solo-ul s-a terminat, tutti-ul orchestrei acoperi ultimul ecou al violoncelului, și șamanul, cu un gest imperios al baghetei, Își reluă rolul de invocator și ghid al spiritelor sonore. Moartea e mândră de cât de bine a cântat violoncelistul ei. Ca și cum ar fost vorba de o persoană din familie, mama, sora, o logodnică, soție nu, pentru că bărbatul acesta nu s-a căsătorit niciodată. În următoarele trei zile, cu excepția timpului necesar pentru a alerga la odaia subterană, să scrie scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
petreacă acolo un timp, se instală. Pentru cineva care nu trebuie să se miște, e ușor, e indiferent dacă se află așezat pe podea sau cocoțat pe un șifonier. Repetiția orchestrei se terminase târziu, În curând avea să fie noapte. Violoncelistul dădu de mâncare câinelui, apoi Își pregăti propria cină din conținutul a două cutii pe care le deschise, Încălzi ce era de Încălzit, apoi Întinse o față de masă pe masa din bucătărie, puse tacâmurile și șervetul, turnă vin Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la altceva, băgă În gură primul dumicat de mâncare. Câinele se așeză alături, vreun rest pe care stăpânul l-ar lăsa În farfurie și i-ar putea fi dat din mână avea să fie desertul lui. Moartea Îl privește pe violoncelist. Din principiu, nu distinge Între oameni urâți și oameni frumoși, poate pentru că, necunoscând din ea Însăși decât țeasta care este, are tendința irezistibilă de a face să apară a noastră desenată pe sub fața care ne servește de vitrină. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cincizeci și opt de secunde, dar porecla era prea lungă ca să dăinuie, și de asemenea și pentru că este imposibil să se poarte vreun dialog cu cineva care hotărâse să răspundă În cincizeci și opt de secunde la ceea ce era Întrebat. Violoncelistul avea să sfârșească prin a câștiga disputa prietenească. Ca și cum ar fi simțit prezența unui terț În casa lui, căruia, din motive neexplicate, ar trebui să-i vorbească despre el Însuși, și ca să nu trebuiască să țină lungul discurs de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui, căruia, din motive neexplicate, ar trebui să-i vorbească despre el Însuși, și ca să nu trebuiască să țină lungul discurs de care are nevoie până și viața cea mai simplă ca să spună despre ea Însăși ceva care să merite, violoncelistul se așeză la pian, și, după o scurtă pauză ca să se liniștească asistența, atacă compoziția. Culcat lângă pupitru și pe jumătate adormit, câinele nu păru să dea importanță furtunii sonore care se dezlănțuise deasupra capului său, fie pentru că o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
adagio assai din simfonia a treia de beethoven, percepu pentru prima oară În viața sa extrem de lungă o perfectă analogie Între ceea ce se spune și modul În care se spune. Puțin o interesa că acela ar fi portretul muzical al violoncelistului, cel mai probabil respectivele asemănări, atât cele efective cât și cele imaginate, le fabricase el În mintea sa, ceea ce o impresiona pe moarte era faptul că i se păruse că auzise În acele cincizeci și opt de secunde de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
extraordinară, prin tragica ei scurtime, prin intensitatea ei disperată, și de asemenea din cauza acelui acord final care era ca un punct de suspensie lăsat În aer, În gol, peste tot, ca și cum, În mod iremediabil, Încă mai rămăsese ceva de spus. Violoncelistul căzuse Într-unul dintre păcatele omenești care se iartă cel mai puțin, cel al Îngâmfării, când Își imaginase că-și vede propria sa figură și numai a sa Într-un portret În care la urma urmelor se regăseau toți, Îngâmfare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu cuvintele existente, când sunt atâtea cele care Încă lipsesc, de exemplu, acesta care ar fi contrariul activ al Îngâmfării, Însă În nici un caz capul plecat al umilinței, acest cuvânt pe care-l vedem scris clar pe figura și mâinile violoncelistului, dar care nu ne poate spune cum se numește. S-a nimerit ca a doua zi să fie duminică. Când vremea e zâmbitoare, cum se Întâmplă azi, violoncelistul are obiceiul să-și petreacă dimineața Într-unul dintre parcurile orașului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
acest cuvânt pe care-l vedem scris clar pe figura și mâinile violoncelistului, dar care nu ne poate spune cum se numește. S-a nimerit ca a doua zi să fie duminică. Când vremea e zâmbitoare, cum se Întâmplă azi, violoncelistul are obiceiul să-și petreacă dimineața Într-unul dintre parcurile orașului În compania câinelui și cu una sau două cărți. Animalul nu se Îndepărtează niciodată prea mult, chiar atunci când instinctul Îl face să umble din pom În pom adulmecând pișaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din pom În pom adulmecând pișaturile congenerilor. Ridică piciorul din când În când, dar se oprește aici În ceea ce privește satisfacerea necesităților sale excretorii. Pe cealaltă, ca să spunem așa complementară, o rezolvă În mod disciplinat În curtea casei unde locuiește, de aceea violoncelistul nu trebuie să umble În urma lui adunându-i excrementele Într-o punguță de plastic cu ajutorul lopățelei special desemnate În acest scop. Ar fi un exemplu notabil de rezultat al unei bune educații canine dacă nu ar fi vorba de Împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
special desemnate În acest scop. Ar fi un exemplu notabil de rezultat al unei bune educații canine dacă nu ar fi vorba de Împrejurarea extraordinară de a fi fost ideea animalului Însuși, care este de părere că un muzician, un violoncelist, un artist care se străduiește să ajungă să cânte În mod demn suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de bach, este de părere, spuneam, că nu e bine ca un muzician, un violoncelist, un artist să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
un muzician, un violoncelist, un artist care se străduiește să ajungă să cânte În mod demn suita numărul șase opus o mie doisprezece În re major de bach, este de părere, spuneam, că nu e bine ca un muzician, un violoncelist, un artist să fi venit pe lume pentru a aduna de pe jos rahații Încă aburind ai câinelui său sau ai oricărui altuia. Nu este potrivit, bach, de exemplu, spuse acesta Într-o zi stând de vorbă cu stăpânul, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
imunodeficienței dobândite, cunoscută În mod obișnuit drept sida, accidentele de circulație sau afecțiunile cardio-vasculare. Până aici, oricine ar Înțelege. Ceea ce e mai greu de priceput, ceea ce o pune În Încurcătură pe această moarte care continuă să se uite peste umărul violoncelistului este faptul că un craniu uman, desenat cu o extraordinară precizie, a apărut, nu se știe În care perioadă a creației, pe spatele păros al unui fluture. Este adevărat că și pe corpul omenesc apar uneori fluturași, dar asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și asemănările nu mai puțin neliniștitoare ale rădăcinii de mătrăgună cu corpul omenesc. Nici nu știi ce să crezi În fața atâtor minuni ale naturii, În fața unor miracole atât de sublime. Însă, gândurile morții, care continuă să privească fix peste umărul violoncelistului, luaseră alt drum. Acum e tristă căci se gândește ce ar fi Însemnat să utilizeze fluturii-cap-de-mort drept mesageri de moarte În locul acelor stupide scrisori de culoare violetă care la Început i se păruseră cea mai genială dintre idei. Unui fluture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care Îi scrisese numele cu inițială majusculă. Cu toate acestea, poarta viselor fiind atât de ușor de deschis, atât de la Îndemâna oricui Încât nici impozite nu ni se cer pentru consum, moartea, aceasta care nu se mai uită peste umărul violoncelistului, se complace În a-și imagina ce ar Însemna să aibă la ordinele sale un batalion de fluturi aliniați pe masă, ea făcând apelul unul câte unul și dând instrucțiuni, te duci acolo, cauți persoana cutare, Îi pui În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită la ceas și văzu că trecuse de ora prânzului. Câinele, care se gândea deja de zece minute la același lucru, se așezase lângă stăpân și, sprijinându-și capul de genunchiul lui, aștepta răbdător să revină În lumea reală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lângă stăpân și, sprijinându-și capul de genunchiul lui, aștepta răbdător să revină În lumea reală. Nu departe de acolo era un mic restaurant care vindea sendvișuri și alte fleacuri culinare de aceeași natură. Ori de câte ori venea de dimineață În acest parc, violoncelistul era clientul lui și nu varia comanda pe care o făcea. Două sendvișuri cu ton și maioneză și un pahar de vin pentru el, un sendviș cu carne În sânge pentru câine. Dacă timpul era plăcut, ca azi, se așezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pom, și, În timp ce mâncau, stăteau de vorbă. Câinele păstra Întotdeauna partea cea mai bună pentru sfârșitul mesei, Începea prin a expedia feliile de pâine și numai după aceea se dăruia plăcerilor cărnii, mestecând fără grabă, conștient, savurându-i suculențele. Distrat, violoncelistul mânca cum se nimerea, se gândea la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
anumit pasaj Îndrăcit În care i se Întâmpla să se oprească de câteva ori, să ezite, să se Îndoiască, lucrul cel mai rău care se poate Întâmpla În viața unui muzician. După ce terminară de mâncat, se Întinseră unul alături de celălalt, violoncelistul ațipi un pic, câinele dormea deja de un minut. Când se treziră și se Întoarseră acasă, moartea se duse cu ei. În timp ce câinele alerga spre curte ca să-și descarce mațul, violoncelistul puse suita de bach pe pupitru, o deschise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]