643 matches
-
în Daniel T. Upshaw, polițist cu insignă, pistol și legitimație oficială. Ted Krugman era mort și îngropat, iar Danny se îndreptă spre Bunker Hill. *** Numărul 343 de pe South Corondelet era o casă cu frontoane, în stil victorian, între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de ilustrată a Orașului Îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cum saltă capul fără ochi al lui Marty. A mers pe Sunset Strip pe ploaie, imaginându-și cum tăticu’ și Claire o încasează la greu în fiecare orificiu. L-a depozitat pe Marty, acum în pielea goală, pe un teren viran de pe Allegro, teritoriul poponarilor, lăsând cadavrul la vedere, ca în cazul Black Dahlia. Dacă avea noroc, victima numărul unu va beneficia de același interes din partea presei. Coleman s-a întors la muzica lui, la cealaltă viață a sa. Uciderea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hallipa era încă un purtător de sevă sănătoasă, un agent al tradiției patriarhale, prefăcut acum de oraș si de actualitate, clar în care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit orașul; își închipui apoi orașul golit de oameni! Erau inseparabili. Căută orașul cu o privire mângâioasă, prin voalul ceței. își reaminti atunci același oraș, întreg, în plină funcție a uzinei lui omenești și pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
atunci, mi se pare că chiar șaptezeci. Însă pe lângă aceasta performanță, isprava mea, de pildă, că la nouăsprezece ani am putut să scriu o povestire în plin vacarm pe lângă Piața Bălcescu, unde e acum Teatrul Național nou, pe atunci loc viran, mi se pare că nici nu merită să fie amintită. Scriitorul american Faulkner povestește că a scris romanul său În timp ce trag să mor pe dosul roabei cu care căra noaptea cărbuni într-o centrală electrică. În general relatările sale despre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și nici fără blugi, doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără chiloți, goală de la brâu în jos, e chiar o catastrofă. Nu prevestește nimic bun locul viran de la împreunarea pulpelor - ruinele unor cărnuri printre care crește un buruieniș aspru, ca țepii de pe greabănul unui mistreț, și mirosul greu de sudoare dospită al muncitorului cu brațele, care trage din greu pentru viața lui, mirosul hăituielii și al apăsării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al așteptării, aducându-i lumina zilei în casă dimpreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Autobuzul, cu cei aproape douăzeci de pasageri, a luat-o pe malul râului Kamo și apoi s-a îndreptat spre nordul orașului Kyoto. Cu cât înaintam spre nord, cu atât peisajul citadin devenea mai pustiu, cedând locul câmpului și spațiilor virane. Acoperișurile negre ale caselor și serele acoperite cu folii de plastic străluceau puternic în lumina soarelui de la început de toamnă. Autobuzul a pătruns în munte. Drumul șerpuitor nu-i dădea șoferului răgaz nici măcar să-și tragă sufletul - trăgea de volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu mai știu nici măcar ce am văzut mai întâi sau la urmă. Călătoream dintr-o localitate în alta cu trenul, cu autobuzul sau făceam autostopul, și mă luau camionagiii pe locul din stânga 1. Îmi întindeam sacul de dormit pe locuri virane, prin gări, prin parcuri, pe malurile râurilor sau pe plajă. Chiar m-au lăsat într-o noapte să dorm la poliție, iar în alta am dormit în cimitir. Puteam dormi oriunde, atâta vreme cât nu încurcam pe nimeni și cât puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care se jucau pe un teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din spate. TÎnărul, pe care-l chema Enrique, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o tîmpenie să păstrez pasărea, cînd casa asta ar trebui să fie părĂsită“, se gîndi. „E exact genu’ de prostie care te bagă-n Încurcătură. Cum să mai dau vina pe alții, cînd chiar eu fac asemenea prostii?“ Pe terenul viran băieții continuau să joace baseball și de-acum se făcuse chiar răcoare. TÎnărul Își desfăcu tocul de piele de pe umăr și-și așeză pistolul mare lîngă picior. Apoi adormi. CÎnd se trezi era deja Întuneric, iar felinarul de pe colț strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Enrique, spuse ea, dar el nu putea să vadă cum Îi străluceau ochii, și nici ce expresie avea pe chip. — Hai sus, Îi spuse. E un tip care supraveghează intrarea din față. Te-a văzut cumva? — Nu. Am traversat terenul viran. — O să ți-l arăt. Hai pe verandă. Urcară, Enrique ducînd coșul În mînĂ. Îl așeză lîngă pat și apoi se duse la marginea verandei și se uită. Negrul cu pălĂria de paie turtită și cu boruri Înguste plecase. — Așa..., făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de magazinul universal, de un restaurant și o luă pe o stradă pavată cu piatră și pustie la ora aceea, care ducea la mare. Apoi făcu la dreapta și o luă pe altă stradă pavată, trecu pe lîngă niște terenuri virane și niște case Împrăștiate și apoi văzură luminile de la o benzinărie și reclama de neon a unui camping. Șoseaua trecea pe acolo, intersectîndu-se cu drumul către marea spre care dădeau și căsuțele din camping. Opriră mașina la benzinărie și Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu văd și nu știu ce fac. Toți simt și suportă schimbarea climei în defavoarea vieții și nu se opresc din a o produce, dând vina pe Dumnezeu. Mai sunt suprafețe libere de teren, pe care ar putea fi plantați pomi, dar rămân virane. Ca o paranteză spun, că noi locatarii blocului meu, am plantat pomi fructiferi, în fața blocului, dar cineva i-a rupt și i-a aruncat. A fost un cais, care reușise să scape și să crească mare, făcea chiar rod. Și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut de câteva ori să simt puternic emoția reamintirii unor locuri, a reconstruirii unei atmosfere; cunosc senzația de leșin care îl încerca pe Blecher în locuri virane; am avut tot complexul de manifestări kafkiene: recunoașteri false, jamais-vu și tot restul. Am și senzații cu adevărat particulare, neîntîlnite de mine nicăieri în literatură, dar nu mă-ncurc acum cu ele. Vreau să îmi amintesc - și știu că tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucuria că poate vedea animale și flori, că poate mângâia arborii. Pe stradă, chiar fără să-și întoarcă privirile în jurul lui, simțea că face parte dintr-o imensă comunitate, că este o parte a lumii. Chiar lucrurile urâte - un loc viran plin cu gunoaie și fierărie veche - erau, într-un fel misterios, parcă iluminate de o iridescență interioară." - Foarte interesant, spuse ajungând la capătul coloanei. Dar trebuie să existe și o urmare. - Desigur că există. E un articol întreg, destul de lung
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și găsește locul. Răsfoiește hârtia cu calcule, scrie pe margine câte ceva, cască, se ridică și se uită pe geam. Nu-i nimic de văzut, aceeași stradă, mărginită într-o parte de blocuri, și-n față, chiar în dreptul ferestrei lui, locul viran, împrejmuit cu sârmă ghimpată. O hardughie găurită de tinichea, un adăpost de când era aici capătul tramvaiului. Prin zidurile subțiri ale blocului se-aude un radio pus tare și vocile unora care se ceartă. Își ridică mâneca bluzei și-și stoarce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pustiu, numa Ivona și cu bărba-su, acu la ce să le mai puie ? S-a cojit și casa p-afară, cin’ să mai stea iar s-o tencuiască ? Poate se vede așa și unde e blocu nou d-alături. Loc viran a fost alături, la 4 aprilie aici a căzut bomba, chiar lângă casa lu madam Ioaniu : le-a spart geamurile, le-a făcut stricăciuni, da casa a scăpat, a scăpat și ei. Norocu lor că n-a fost în adăpost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și noi, de vreme ce se ampresează să ne cultive. Ei înșiși erau teribil de impresionați de ceea ce văzuseră și auziseră, mai ales Lucia Nicolaid, ce stătuse printre răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți pe un loc viran până s-au făcut toate pregătirile pentru a fi primiți. Tot ceea ce istorisesc de la Turtucaia sunt imagini de infern, de pildă acea halucinantă poveste despre un bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De unde știe Andi cine o să iasă la alegeri? De ce e așa de sigur că iese Iliescu? Iese? Pentru că oamenii cu care am vorbit pînă acum Îmi spun că nu votează cu el... CÎnd ies din salon, nimeresc pe un loc viran, e plin de buruieni și Îmi dau seama că trebuie să fi greșit ușa, mă Întorc, dar zidul din fața mea are foarte multe uși și nu știu care e cea pe care am ieșit, aleg una la Întîmplare și apăs clanța, ușa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și prezența vizuală a exponatului în sine. De aceea construcția Muzeului Social urmau să se întemeieze pe o structură a secțiilor în aer liber de mari dimensiuni, un cadru peisagistic adecvat acestor principii de prezentare, regăsit pe deplin în terenul viran înconjurat de verdeață și lacuri din zona Herăstrău. Conceptul de la care pornea constituirea Muzeului Satului avea în vedere o etalare pe criteriul geografic a zonelor etnografice fără a fi anulat criterul estetic, compozițional vizual. Planurile prevedeau "prezentarea unui "sat muzeu
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
că ni se mărise familia cu încă un flăcău. Cornelius. Oamenii din sat erau liniștiți și săraci. Cei mai mulți erau căruțași. Își trimeteau copiii la școală numai la insistențe și nu toți. Școala și primăria erau pe deal, deasupra unui loc viran mare de unde, atunci când ploua tare și veneau șuvoaie, ieșeau din pământ cranii și oase omenești. Toate craniile erau sparte, probabil că fusese vre-un cimitir de război acolo. Și câte seminții o fi amestecat pământul acesta românesc mereu strecurat printre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de frate; din vina lui au alungat-o pe Vilma, care m-a adus la aeroport cînd a plecat Cinthia... III În zona aceea nu se construise prea mult și noul colegiu se Înălța ca un uriaș Înconjurat de terenuri virane. Cel mai devreme ar fi putut să-l inaugureze În luna aprilie. Julius Împlinise opt ani și intra Într-a doua primară, penultimul an la Inmaculado Corazón. Pe urmă n-o să meargă la Santa María, cum ar fi fost normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plita din bucătărie, nu-i nici o primejdie; ceva mai Încolo, nu prea departe, e clădirea unde ar putea locui profesorul de educație fizică de la școală; din cînd În cînd, clădiri acoperite de praf sau cîte o cazarmă sau un loc viran și Carlos se simte cam dezorientat, deși, fiind creol, se orientează repede și n-ar recunoaște pentru nimic În lume că nu știe drumul, ia spune, coană-mare, pe unde s-o luăm și Arminda, cam dezorientată și ea fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe ochi. Susan trebui să-l trimită pe Carlos pînă la maghernițele din afara orașului ca să-i aducă pe cei doi majordomi. Rămăseseră acolo pînă-n ultima clipă, profitînd de vacanța plătită pentru a-și termina căsuțele În stilul cu-propriile-mele-mîini, pe locul viran pe care-l cumpăraseră, Îmbrățișări călduroase și mare bucurie În camerele servitorilor din noul palat. PÎnă și Susan veni să le spună bun-venit, ca să nu mai vorbim de Julius, care nu se mai mișcă de acolo de cînd sosiră Celso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]