796 matches
-
Din ele se construiește acțiunea psihomorală a persoanei. Ea va fi expresia nu numai a forțelor sufletești interioare, ci și a naturii eului, a formelor de manifestare ale acestuia. De felul În care Eul este modelat, atât de propriile sale virtualități, cât și de modelele de educație și normele morale, culturale și religioase, pe care și le-a interiorizat În decursul formării sale. Valorile morale completează forțele sufletești interioare. Le atribuie un sens, o vectorialitate. Ele vor constitui, În final, profilul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Moralități elementare, Paideia, București, 2001. INDEX TEMATIC Aspectul tragic al vieții, Ajutorul În Psihologia morală, Acțiunea psihologică, Conștiința, morală, pervertită, Cetatea, ideală, Constrângere, Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie, În Morală. tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
percepută a acțiunilor și scopurilor. Iată, deci, cum fenomene de natură strict subiectivă, cum ar fi conștientizarea faptului că scopurile individului sunt incompatibile între ele sau perceperea lor ca aflându-se în opoziție, sunt capabile să transfere conflictul dintr-o „virtualitate” într-o realitate psihologică. În al treilea rând, accepțiunea psihoindividuală a conflictului subliniază rolul pe care îl deține simultaneitatea incompatibilității scopurilor, dorințelor, pulsiunilor individului. Faptul acesta a fost surprins și teoretizat încă din 1935 de Lewin. El definea conflictul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim (dar nu suntem decît în virtualitate). Actul și putința se contopesc; diferențele dintre ele se estompează (...) iar forma socială în care se manifestă acest eu emotivist este societatea managerială (liberală), dominată de individualism birocratic"35. Suntem încă printre ruinele Babelului... Dar omul rămîne "natura perfectă" (Hermes
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de l'identité en Afrique et ailleurs, Payot, Paris, 1989. 46 Jeremy Bentham, An Introduction to the Principles of Morals and Legislation, Methuen, London. New York, p. 12. 47 Castoriadis, face trimitere și la grecescul psyche, sufletul, conștientul colectiv, matrice de virtualități. 48 Vezi Ludwig von Mises. Human Action. A Treatise on Economics, London, William Hodge, New Haven, Yale University Press, 1949. 49 Vezi publicațiile școlii: Review of Austrian Economics și Austrian Economic Newsletter. 50 Vezi J.G.March, J.P. Olsen, Ambiguity and
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
solaritate - chiar în momentele lor de derută maximă -, provenită și din faptul că ele apelează conștient la forțe benefice și reechilibrante. Paradigmatic este romanul Monstrul, cea mai bună creație epică a lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
părți pentru că este o calificație, o formă, nu materia calificată de el. Plotin susține că sufletele individuale sunt conforme și identice între ele, după cum și toate laolaltă sunt conforme și identice cu Sufletul Universal; sufletele individuale sunt emanații, dezvoltări ale virtualității calitative cuprinse în Sufletul Universal (I, 6, 20). Multiplicarea sufletelor constă nu în crearea unor ființe noi, ci în faptul că legăturile care le uneau cu Sufletul Universal se destind și că particularitatea fiecărui suflet este subliniată (Enn. IV, 3
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
regăsește subtil, În care chemările se Împletesc fără nici o stridență cu răspunsurile. Liniștile sînt nu doar răspunsurile cele mai potrivite, dar și mediul fundamental În care are loc comunicarea cuminecare. Liniștile topesc chemările În Împăcare. Dealtfel, Înclinarea lui Blaga pentru virtualitățile magice ale tăcerii este mărturisită și cu alte ocazii. Despre sine spune adesea: “Lucian Blaga este mult ca o lebădă” sau “tăcerea mi-este duhul”. Această dispoziție este Însă responsabilă de capacitatea sa de a surprinde tîlcurile lucrurilor. Discernămînt care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exulte sau să sufere pentru oricare dintre aceste gesturi. Autorul nu spune discursiv aceste lucruri, dar ne pune pe gînduri prin felul În care ne pune față-n față imaginile. Imaginile Înseși și felul În care au fost asociate conține virtualități de gînd și emoție neexplicitate În text. Travaliul și dorința de a face explorarea acestora aparține Însă cititorului. Cunoscînd-o pe autoare, pot spune că este sensibilă la demolarea caselor vechi care dădeau culoare, suflet, autenticitate orașului. Reiese În vreun fel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
estetică” la nivelul unei categorii distincte atotcuprinzătoare: „prin creativitate estetică înțelegem aptitudinea de a produce într-o manieră specifică (neutilitarăă și diferențiată (după indivizi și situațiiă, evenimente, forme, obiecte susceptibile de cristalizare estetică, mai bine zis capabile de a mobiliza virtualitățile senzoriale și emoționale, rezervele de imagini ale spațiului intim după o logică a jubilării și comunicării și nu după una de calcul sau de furie” (Jean-Claude-Fourguin cît. în Cucoș. C. 2000, pag.147Ă. În acest sens, fiecare individ își creează
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
fi prezentă pe piața panourilor publicitare și în relief. Astăzi, Simbolul pierdut este citit (și) în spațiul virtual. Mâine va fi ecranizat și urmărit în versiune tridimensională. Eu cred că spectaculosul progres tehnic poate fi citit și în cheie spirituală. Virtualitatea unor mitologii străvechi va deveni "reală", actuală, grație scenariului ficțional al lui Dan Brown transpus în datele nanotehnologiei. Masonii, inițiații terifiantelor mistere, eroii exemplari și monștrii ancestrali vor "invada" lumea noastră tridimensională. Scenariile minții vor prinde corp în realitate grație
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
democratice, în primul rând al căror figurează sufragiul universal, parlamentarismului și libertățile publice fundamentale. De la triumful la prăbușirea revoluției antidemocratice Nu aceasta va fi calea urmată în Rusia de către Lenin, care despovărează rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualități democratice. în ianuarie 1918, el nu ezită să dizolve o Adunare Constituantă aleasă conform procedurilor democratice dar defavorabile bolșevicilor*. El se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lor actualizatori, dacă sînt privite ca adaptări ale formelor limbii pentru a se raporta la realitate. Astfel, -uri, din enunțul se văd focuri pe deal, actualizează ideea de multiplu în raport cu singularul (se vede foc pe deal), realizînd transferul de la o virtualitate a sistemului limbii (opoziția de număr (ø - -uri) la o realitate a discursului (faptul că se văd mai multe focuri). În cazul verbului, actualizatorii pot avea diferite funcții, astfel încît, de exemplu, procesul conceptual "a merge" este actualizat pe axa
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiza automată nu este decît în mică măsură operantă. Aceasta se întîmplă deoarece este imposibil ca un calculator să se poată programa pentru a înțelege o limbă, cu toată complexitatea ei, cu toate variantele actualizării în vorbire și cu prevederea virtualităților realizabile. V. analiză a discursului, analiză a conținutului, lexicometrie. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ANALIZĂ A CONȚINUTULUI. Cronologic anterioară analizei discursului, analiza conținutului s-a dezvoltat ca instrument de cercetare empirică în sociologia funcțională a mass-media. A fost utilizată pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realitate. O asemenea orientare înseamnă, de cele mai multe ori, trecerea de la limbă la vorbire, concretizarea semnificației prin sens, care cuprinde actualizarea sub toate aspectele ei și realizarea referinței. Din punct de vedere sistematic, concretizarea este opusul abstractizării, iar actualizarea este opusă virtualității, încît perspectiva cognitivă este diferențiată în cele două situații. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i , deși nu este întotdeauna identificată ca atare, concretizarea este subînțeleasă aproape întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca simbol al șireteniei) sau într-un rezultat al imaginației (zmeul ca simbol al răului). Spre deosebire de denotație, care primește caracter de stabilitate prin relația cu obiectele, conotația are un aspect diversificat și mai puțin precis, fiind un adaos ce valorifică virtualitățile, și, de aceea, au existat lingviști, între care Leonard Bloomfield, care au apreciat că varietățile conotațiilor sînt nenumărate și nedefinite. Cu toate acestea, s-au încercat însă unele sistematizări ale conotațiilor, deși demersul este departe de a fi condus la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportat) mai mult sau mai puțin marcate, permit actualizarea prezenței celuilalt în discurs. Eterogenitatea manifestă corespunde, astfel, "urmelor" alterității discursive. Introdusă de J. Authier-Revuz, în 1984, și aprofundată în lucrările ulterioare, dihotomia eterogenitate constitutivă / manifestă definește, prin urmare, jocul dintre virtualitatea și actualizarea alterității discursive. Ca moduri privilegiate de manifestare a eterogenității, se evidențiază fenomenul discursului raportat, cu diferitele sale stiluri (direct / indirect / indirect liber), la care se adaugă diverse modalități de citare și alte fenomene conexe: "insule textuale", "cuvinte ținute
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concentrează atenția asupra mesajului însuși și realizează arta verbală. Această funcție este și creativă, deoarece extinde, mai mult decît se întîmplă în mod obișnuit, latura de noutate în folosirea limbii, oferind sugestii pentru pentru multiplicarea posibilităților ei și transformarea unor virtualități în fapte actualizate și în realități. Fără îndoială, funcția poetică presupune manifestarea subiectivă a vorbitorului, dar nu numai în formă sentimentală și volitivă, ci și în formă intelectivă și rațională. Funcțiile limbii, pe care le-a identificat Roman Jakobson, au
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). V. coerență, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; COSERIU 1994; BUSSMANN 2008. RN H HERMENEUTICĂ. Prin hermeneutică se denumește știința interpretării textelor, în mod deosebit, a textelor filozofice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Acestea sînt informațiile obținute în același timp de receptarea perceptivă, din perspectiva căreia se plasează subiectul pentru sesizarea obiectului numit, iar interesul diversificat manifestat pentru acesta din urmă fondează programele de sens capitalizate de limbă. Procesul actualizării, care face trecerea virtualităților limbii în realizări efective ale vorbirii, înscrie praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație lexicală. În fapt, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referenți, iar modul lor particular de fi, sensuri concretizate ale semnificației. Deși specifică, referința este în acest caz uzuală și consacrată, fiindcă selectează referenți din mulțimea la care ea este aplicabilă prin însăși norma cutumiară a limbii, care îi atribuie virtualitatea de a putea fi actualizată. Discursul inedit, care este specific artei literare, presupune, măcar pentru unele dintre semnele lingvistice antrenate în alcătuirea lui, referințe inedite. Astfel, într-o cunoscută imagine eminesciană, precum în cuibar rotind de ape, referința pentru forma
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură, ca ansamblu de virtualități, termenul uz servind pentru a denumi combinația (sau expresia) efectiv realizată. V. praxeogramă, presupoziție. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN SCHIMB. Termenul schimb este polisemantic, cunoscînd două accepțiuni, una generală și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin tradiție - "discursul repetat". Discursul repetat este considerat în mod obișnuit o stereotipie lexicală, cu/fără valoare expresivă, care se manifestă în toate stilurile funcționale, dar și în limba vorbită neliterară. Însă "tehnica actuală", caracterizată prin trăsătura de a valorifica virtualitatea creativității, inventivității, generată de libertățile admise de sistem, se manifestă tot în limitele unor constrîngeri impuse în cadrul limbii de norme (de congruență, de corectitudine, de adecvare etc.) dictate de tradiția limbii istorice și în conformitate cu expectația receptorilor (stereotipii de conformitate). Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stilului beletristic oferă posibilități de interpretare multiple, cultivînd deseori ambiguitatea pentru a antrena destinatarul într-o participare la problematizarea situațiilor prezentate. Stilul beletristic poate uza de cele mai numeroase și mai variate mijloace de expresie și poate actualiza oricare dintre virtualitățile limbii. Cu toate acestea, el nu presupune manifestarea liberului arbitru, deși ambiția de a realiza literatură în lipsa oricărui talent a dus uneori la rezultate ridicule, fiindcă libertatea lingvistică oferă condițiile urmării rigorilor artei. Taxonomia stilului beletristic cunoaște trei tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe care le actualizează textul, în calitate de relații permanente ale semnului; se poate deduce că accentul pus pe interpretare deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență (sensurile semantic și pragmatic ale textului). Investigarea dimensiunii pragmatice a textului a dus la identificarea funcțiilor prin depășirea cadrului lingvistic și prin integrarea lui în procesul mai larg al comunicării, în care sînt antrenate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]