433 matches
-
se poate ajunge nici printr-un enunț verbal, nici printr-o simplă trecere În revistă (Gagné, 1977, pp. 21-22). Nici un elev nu va putea să Învețe să deseneze privind profesorul cum desenează; nu va putea să Învețe pianul ascultând un virtuoz; nu va Învăța să scrie și să gândească ascultând un om care vorbește și gândește bine; nu va Învăța să conducă o mașină privindu-i pe alții cum conduc (J. Ulmann). Deobicei, deprinderile nu pot fi formate prin indicații. Ca să
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
comandament exterior. Forța sa de persuasiune este direcționată intențional. Caracterul uman al existenței artistului scoate ființa sa de sub semnul imaculatului. Trupul răului poate fi totdeauna articulat insinuant printre scuze și eschive. Cine să stăpânească arta eschivei mai bine decât acești virtuozi patetici ai verbului ? Ei nu pun la socoteală răul născut dintre orgolii de mercenar, rău care nu va răscumpăra niciodată gloria macabră a unui destin cumpărat în taină de la puternicii zilei. Produsele artei sunt, în esență, rezultate mimetice ale inspirației
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul elegiac la cenușiurile plictisului provincial și de la incandescențele imnice la fantasticul macabru, L. rămâne un virtuoz al imaginii. Cu toată diversitatea genurilor, stilurilor și registrelor abordate, care prin receptivitatea la influențe de tot felul trădează o voință de disciplinare „literară” a inspirației, scriitorul are o sensibilitate în primul rând vizuală și, firesc, o educație plastică a
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
ironică și extrapolarea erotismului la întreaga lume vie domină confesiunea. Ușurința de a se mișca în universuri paralele, sugerate printr-o serafică polifonie a versului, conduce la generalizarea procedeului în volumul Orbite. Dedublat, autorul evoluează aici pe adevărate volute de virtuoz, în serii alternante de Orbite și Ferestre. După o „orbită” în vers alb, ritmat, urmează o „fereastră” în versuri clasice rimate: „Stă precum o pupilă imobilă,/ Pe pereții nopții stă, ca o insulă lucie,/ ca o cască pe creștetul unui
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
coșbuciană, distanțându-se totuși de aceasta prin câteva tușe apăsate referitoare la dragostea pătimașă. Litanie și dorință aprinsă, pe acordurile unei cântări armonioase, în limbaj extrem de simplu, versul denotă autenticitatea trăirii, ca în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
contextul, pentru a demonstra că pericolul ne-limitării discursului este real. Cu toate acestea, adică cu toată febra taxonomică și fervoarea imagistică, performanța textului lui Horea (privit ca un ocean Într-o picătură) este o reușită antimimetică, un exercițiu de virtuoz care Încearcă cu foarte mult talent și cu disciplina disperantă a lecturilor un eseu despre antireprezentare. La care se poate adăuga Întrebarea: La ce se gândește oare literatura, se gândește pe sine? Anca Hațiegan: Pasajul acela mi-a plăcut și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trăi plenar în armonie cu lumea, sau de elogii închinate eroilor neamului - Horea sau înfăptuitorii Unirii -, fie că evocă mitologia clasică ori datinile și eresurile autohtone, animismul păgân sau spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte clasice. Ecourile din poezia antică se îmbină și cu reminiscențe din scrierile unor autori moderni, cum ar fi Lucian Blaga, Georg
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
și în scrierile literare, puține, pe care le-a lăsat. Piesa de teatru Andrei Braniște este, în fond, ilustrarea unei meditații pe tema precarității existenței, cum anunță și motoul din Eschil: „O umbră ajunge să întunece fericirea omului”. Protagonistul, pianist virtuoz, înconjurat de afecțiunea și prețuirea familiei, pare un om ajuns în pragul împlinirii. Pas cu pas, temeiurile îndoielnice ale realizărilor sale, ca artist și ca om, se prefac în motive de disperare, care îl duc la sinucidere. Un prieten compozitor
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
își fixează formula narativă: fantasticul impregnat de simboluri și recursul la procedeele realismului, între acestea descrierea detaliului și efectele de atmosferă pentru susținerea credibilului. Dintre povestiri, Neobișnuita călătorie a unui om însemnat, Portretul tinerei fete și Zile din viața unui „virtuoz” interesează îndeosebi prin relaționarea simbolurilor în configurarea unui protagonist care anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
simbolurilor în configurarea unui protagonist care anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în Zile din viața unui „virtuoz”, microromanul Strania pățanie a unui virtuoz (1984) relatează aventura unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
anticipează personajul central din romanul În căutarea miresei pierdute (1995), în vreme ce După-amiază dansantă sau La capătâiul copilei bolnave sunt exerciții de realizare a atmosferei. Provenind din redimensionarea epicii desfășurate în Zile din viața unui „virtuoz”, microromanul Strania pățanie a unui virtuoz (1984) relatează aventura unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită comprimării spectaculoase a timpului, în
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
Duchamp, un cunoscător al doctrinei alchimice. Altă carte, Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuși (1999), aduce încă o contribuție, pornind de la mărturiile orale și scrise pe care sculptorul le-a lăsat. SCRIERI: Călătorii neobișnuite, Timișoara, 1981; Strania pățanie a unui virtuoz, București, 1984; Poeme, București, 1989; Brâncuși inițiatul, București, 1994; În căutarea miresei pierdute, București, 1995; Brâncuși alchimist, București, 1996; Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuși, București, 1999; Formă și semnificație în arta românească modernă - exemplul lui Brâncuși, București, 2002. Repere
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
miresei pierdute, București, 1995; Brâncuși alchimist, București, 1996; Concepte ale poeticii lui Constantin Brâncuși, București, 1999; Formă și semnificație în arta românească modernă - exemplul lui Brâncuși, București, 2002. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Călătorii neobișnuite”, O, 1981, 41; Nicolae Țirioi, Un virtuoz al povestirii, O, 1984, 35; Mircea Constantinescu, Virtuțile fantasticului, RL, 1984, 52; Anton Cosma, „Strania pățanie a unui virtuoz”, VTRA, 1985, 12; Olimpia Berca, „Poeme”, O, 1989, 25. M. In.
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
în arta românească modernă - exemplul lui Brâncuși, București, 2002. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, „Călătorii neobișnuite”, O, 1981, 41; Nicolae Țirioi, Un virtuoz al povestirii, O, 1984, 35; Mircea Constantinescu, Virtuțile fantasticului, RL, 1984, 52; Anton Cosma, „Strania pățanie a unui virtuoz”, VTRA, 1985, 12; Olimpia Berca, „Poeme”, O, 1989, 25. M. In.
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde din strălucire cu toată frecventa ei întrebuințare. După o tăcere de aproape două decenii, Z. scoate placheta Amfora de lut (1965). Părându-le unora „ultraapologetică”, prefața lui Tudor Arghezi nu face decât să îi
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
de toate la virtuozitatea tehnică, și vocația sa novatoare se manifestă divers. Sonetul clasic, de pildă, e „ameliorat” uneori prin adăugarea unui catren, alteori a unei terține. Spiritul exersat în lectura formelor fixe produce astfel surprize, în toate se vede virtuozul care caută desăvârșirea cu o mereu lucidă mânuire a verbului. Inedite efecte răsar din punerea unui limbaj pronunțat neologic în cadențele și tonalitățile baladei. „Confuz”, „unanim”, „uz”, „eficace”, „magnanim” sunt vocabule care sonorizează aparte un discurs manierist de tip medieval
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
un lung poem de dragoste, alcătuit din diverse fragmente, fiecare purtând un titlu. Cele patru mari cicluri, Dimineața, Amiaza, Amurgul, Noaptea, diferențiate stilistic, marchează momentele virtuale în evoluția oricărui sentiment. Adept și al formelor fixe, R. se manifestă ca un virtuoz al genului în Rondelul grădinii de sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează asemănarea cu Al. Macedonski. Anotimpul izvoarelor (1975) este un omagiu adus eroilor neamului, atât celor din trecut, cât și celor din contemporaneitate
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
o meditație, caracteristică pentru lirica modernă, care își conține și comentează propria definiție. Discursul liric interogativ este susținut de lanțul tensional „între ființa rostitoare și lucruri, între verb și lumea obiectelor, între poet și cuvintele moștenite” (Ion Pop). Fiind un virtuoz al imaginii, M. realizează o conjugare între planurile notației concentrate și austere asupra lumii elementare și nivelurile reflexive referitoare la creație. El aspiră să cuprindă în cuvânt o experiență dublă, efort generator de melancolie, mărturisit într-un text care vorbește
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
la accident și alte personaje: Emil, care n-a venit la întâlnirea cu Maxim, Gaston, care l-a reținut pe acesta la bufet etc. Un joc interesant teoretic între determinism și întâmplare. Din alt unghi, autorul se arată ca un virtuoz al analizei psihologice, ce pare aproape abuzivă, atunci când ajunge la procedee oarecum artificioase, ineficiente în raport cu intenția: de pildă, un experiment este ruperea cuvintelor pentru a sugera discontinuitatea și scurtcircuitele gândirii. Mai elocvente sunt paginile în care comentariul autorului se îmbină
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii sau schimbarea testamentului), pe care le mânuiește ca un virtuoz și nu rareori cu strălucire. SCRIERI: Vitrinele toamnei, Câmpulung, 1926; Nudul lui Gogu, București, 1928; Ale vieții valuri, București, 1932; Sosesc deseară, București, 1934; Mica publicitate, București, 1935; Titanic Vals, București, 1936; ...Escu, București, 1939; Licuricii, București, 1939; Ca-n
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
e prima însușire, ci preocuparea vădită pentru perfecțiunea formală. Este o poezie de notație, de consemnare a unei stări, de meditație subtilă, ferită de retorism. Eleganța versificației atestă îndelunga șlefuire. Sunt utilizate cu grație formele poetice fixe, O. fiind un virtuoz al catrenului și un meșteșugar al terținei; el cultivă puritatea formală și tradiția madrigalescă. Pe rând și cu egală participare poetul dă glas melancoliei nocturn-autumnale într-un peisaj urban sumbru și ostil; se poate recunoaște o melancolie bacoviană (fără tragismul
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
ambientului domestic, rustic sau citadin, funambulie carnavalescă. Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834), Noul Erotocrit (I-V, 1837), Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam (1850). Mai înzestrat decât I. Barac sau V. Aaron, P. trece de la culegeri, versificări și prelucrări la înstrunări originale, unde virtuozul jocului cu vorbele, cu înțelesurile și bogăția lor multicoloră se află în slujba unui moralist volubil, înclinat spre ironie. Încă în zona prelucrării, cartea Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853) pleacă în primul rând de la circulația orală a istorioarelor despre pățaniile
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Toboșarul, R. Porter, sunt expresia unei atitudini morale și civice, un amestec de constatare și satiră, de seriozitate și glumă. Publicistul se arată mereu alarmat de perspectiva sumbră a civilizației, se simte agresat de politicianism. Stilul este cel al unui virtuoz. Aluzii subtile, avalanșe de calambururi, artificii verbale, care sugerează conotații de o insinuantă ambiguitate, îi dezvăluie în egală măsură măiestria, dar și temperamentul nestăpânit. Renumele literar al lui B. este legat în primul rând de schițele cu subiecte din viața
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]