985 matches
-
pierduți pe calea victoriei înfrânte pe bulevardul libertåții închise pe trandafirilor uscați bis pe muchiile tåioase ale gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va aråta viscerele aburinde și arheologul va pune în fața areopagului fragmente din cuvintele descifrate cu carbon 14 și un primus inter pares va conchide textele urmåtoare au fost considerate nesatisfåcåtoare încurajându-i pe toți membrii suitei så ofere comentarii și påreri și tedeumuri
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
dreptate în sinea ei, păi, lipsa asta, păi, darul și pomana, răul obicei, dobândit în pripă, la doar cincisprezece ani, care o lăsase cu pereții goi și inima goală, tot nu-i era de-ajuns. Tânjea și se perpelea în viscerele ei obiceiul ăla, dând să se întrupeze într-un bărbat care s-o îmbărbăteze, să-i dea curajul vieții, pe care, oricât s-ar fi străduit, nu l-ar fi putut dobândi de una singură și nici alături de prietene, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adulmecând provocarea pe care tocmai o stârnise. Îl mânca în fund, deh, poate că tocmai pentru așa ceva îl făcuseră părinții lui într-o clipă de rătăcire pasională, când și pe ei i-a mâncat în fund și au simțit în viscere palpitându-le ceva ca un chef de harță. Se risipise răcoarea dimineții, iar arșița făcea deja să fiarbă sângele-n vene și să se zbată-n tâmple. Doar în chiloți, Rafael avea alt aer decât îmbrăcat în trențele alea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeni. Cu bătaia își intră numaidecât în ritm, dar cu băutul îi mai trebuie ceva timp până să devină mai relaxată. Mesteca temeinic câteva minute, până i se ștergea de pe față expresia aceea de vinovăție inexplicabilă, care urca probabil din viscere. La o adică, foamea poate explica și justifica multe. Uite-o înfulecând posedată de precipitare, mestecând dumicați mari dimpreună cu vorbe gâfâite, șuierate, înghițite și împroșcate concomitent. Povestește de bărbatu-său, milițianul, ce mai pedeapsă pe capul omului, Rafaele, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve? Velicu nu se zgârcise, plătise de se uscase pentru cine mai știe câte avorturi, deși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii, mă cuprindea din nou teama să mă ascund printre animalele acelea și să le regăsesc apoi pe Întuneric, la lumina torței mele electrice, renăscute În tenebre, gâfâind Într-o respirare greoaie, telurică, oase și viscere fără piele pe ele, scrâșnitoare și fetide de bale uleioase. În acea expoziție, pe care Începeam s-o găsesc imundă, de organe genitale Diesel, de vaginuri cu turbină, de gâtlejuri anorganice care la vremea lor au eructat - și poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
piersiciu al fardului, o paloare care nu ține de nuanța feței, o paloare a trăsăturilor, aș zice, o paloare psihică, îi e puțin rău, se vede, e șocată. Ar trebui să fie emoționată și chiar bucuroasă, dar e ceva în viscerele sau în țeasta ei care a întors-o pe dos. Buzele îi sânt țepene și triste. Avînd zâmbetul fățarnic / Pe-a ei buze de coral." Buze de orientală tristă, de creolă tristă, de idol trist. Iese din baie și începe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Zizi de pe podea și am strîns-o la piept. Nu știu de ce mi-a fost întotdeauna frică de el. E drept că uneori se înroșea la față și începea să urle cu acea voce de la mânie a bărbaților, care îți chircește viscerele ca urletul lupilor sau mârâitul profund al unui tigru. Deși nu m-a bătut niciodată, pentru mine tata era Fiara, în stare să mă sfâșie într-o zi în bucăți. Cel mai tare mi-era teamă de el când mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foc al dorinței... Acum trec pe curat ciorna scrisorii, gheboșat deasupra gheridonului. Iarăși mă văd ca și când un ochi străin și atoateștiutor m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pistă. Probabil, cine dracu’ poate să spună ceva prin ceața asta? Starea de neliniște e urmată de o stare de iritare, apoi de o blegeală aproape de leșin. Frica ia proporții, nu-mi pot liniști inima, Îmi zvîcnesc tîmplele și viscerele, mi s-a uscat gura, limba pare străbătută de curent electric. Ce facem? Ce dracu’ facem? Ce se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi ascultat pe locotenentul Stanca și să ne fi Întors În baterie cînd ne-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o promisiune de mântuire, când stele-n mănunchiuri plutesc pe cer negru. Aspectul auster al unui aeroport internațional e, pentru poetă, un alt pretext pentru a privi în interiorul lucrurilor, cu bucuria de a vedea rostul și chipul / mișcării înseși, până-n viscerele realului, plăcere recompensată, în plus: Dar plata mea care va fi? Unghiul / căderii frunzelor, nuanțele mistuirii unor boabe de siliciu. Privită în ansamblu, cartea Simonei-Grazia Dima cuprinde o poezie confesiva, o poezie-jurnal, în care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu sunt EVA și mă aflam și mă aflu poate și astăzi În Paradis, iar lîngă mine era Demonul care m-a ispitit și m-a avut, căci am simțit cum coada spurcăciunii mă pătrunde și-mi intră adînc În viscere, lucrînd acolo o vrajă atît de puternică Încît mi-am simțit pîntecul amar, dar gura dulce și cerurile se deschiseră atunci pentru mine și m-am văzut gol-goală În Marea Grădină Publică din Beeheerlaad și am făcut cunoștință cu trupul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
spuso și alții în diferite moduri. Mă întreb însă care-i scopul creației? * În societate totul este diferențiat, pus pe ranguri, pe stări, pe nivele, pe clase și calități, atâta vreme cât nu facem abstracție de suprafața lucrurilor. Secționarea lor divulgă identitatea viscerelor, la ființe, și deschide trapa prin care emană mirosurile "metabolice. * O albie de râu suntem, cu reflecțiile universului în oglinda de la suprafață și cu mirosul mâlului hrănitor de la fund. Viața este o despărțire permanentă de viață. Dragostea? O psihopatie lirică
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau să te silesc să visezi cu mine". Și a continuat pe latinește: Bestarberto corrumpit viscere ejus mulieris. Apoi, a râs satisfăcută: "Acum nu te mai poți împotrivi. Te-am vrăjit". Încă și mai intrigat am fost când a pretins că mă visase înainte de a mă cunoaște. "Cum poți să visezi pe cineva pe care nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mult. ...Expertiză grafologică... Cine și de ce ar face-o? Dacă ar face o! Degeaba-ncerc să-mi abat gândurile și să uit cât de rău mă simt. M-a cuprins o silă generală, o scârbă ce mi pornește tocmai din viscere... Sunt ca o treapă. În loc să spun ce mă doare acolo unde trebuie, mă ascund ca o cârtiță și... Laș, perfid, neom, jigodie, parșiv și încă multe altele, asta sunt! Dar, dacă n aș fi fost așa, ce rezolvam? Că am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în toată țara. America istorică, dispărută, reîncarnată în francize reconfortante. Ăsta ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
transformată, „șlefuită”, condusă la un nivel de cunoaștere (sau de conștiință) superior. În sfârșit, este alegoria unei reînnoiri a ceva care așteaptă să fie extras și adus la suprafață, dintr-un adânc oarecare, unde zace ascuns asemenea unor minerale în viscerele pământului, ca înțelepciunea ascunsă în adâncul ini-mii omului, sau ca focul interior care locuiește în inima omu-lui. 3. Preotul și secretul măgarului. Semnificația ascunsă și pozitivă a identității măgarului ne este explicată metaforic în Peau d'âne (Pielea de măgar
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în timpul primei vacanțe de vară de la școala de artă am scris capitolul 12 și viziunea nebunească și criminală din capitolul 29. Primul meu erou avea ca model propria mea persoană. Aș fi preferat pe cineva mai puțin specializat, dar propriile viscere erau singurele pe care le puteam pipăi. L-am chinuit amarnic pe sărmanul Thaw și cu destul sînge rece, pentru că deși pornește de la mine, era mai dur și mai cinstit, așa că l-am urît. Mai mult, moartea lui mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschis se vedea că-i pătrundea acolo unde altădată se aflau inima și gușa, și aici se Înnoda, ca să se desfacă apoi, luînd forma unui trident răsturnat. O parte, mai groasă, Îi străpungea locul unde ar fi trebuit să aibă viscerele și arăta către pământ ca o spadă, În timp ce două florete Îi străpungeau picioarele și ieșeau În afară simetric, prin gheare. Pasărea se balansa ușor, iar cele trei vârfuri indicau pe podea urma pe care-ar fi lăsat-o dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ascult. Giulio-Giulia, Rebisul meu Împlântat ca Lucifer În centrul pântecului Liei, dar el-ea, acel Ceva avea să se dea peste cap, să se repeadă către Înalt, Într-un fel oarecare avea să iasă. Acel Ceva e făcut să iasă din viscere, ca să se dezvăluie În taina-i limpede, nu ca să intre cu capul În jos acolo și să caute un secret scârbos. Salon continua, de-acum era pierdut Într-un monolog pe care părea că-l repetă pe dinafară: „Știți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Diotallevi. „O putere uriașă. Să rescrii Terra cum ai scrie Tora. Să muți Japonia În Golful Panama.“ „Panică pe Wall Street“. „Altceva decât scutul spațial. Altceva decât să preschimbi metalele În aur. Dirijezi salva trebuitoare, aduci În stare de orgasm viscerele pământului, le pui să facă În zece secunde ceea ce au făcut În miliarde de ani și tot bazinul Ruhr Îți devine un zăcământ de diamante. Cunoașterea mareelor fluidice și a curenților universali, spunea Eliphas Levi, reprezintă secretul atotputerniciei umane.“ „Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o adunare populară. Belbo Întreba cine era stăpânul, voia să plătească daunele, dar câinele nu avea stăpân. Reprezenta probabil zece la sută din populația acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
științifico-fantastice, vorbise. Și tot ca Lucrul acela, avea și el aceleași transparențe, acea absență a limitei Între exterior și interior, Între piele și carne, Între firavul păr blond ce i se mai Întrezărea prin pijamaua descheiată și acel amestec de viscere transformate Într-un mucilagiu, pe care numai razele X, sau o boală În stadiu avansat, reușesc să-l facă vizibil. „Jacopo, eu stau aici Într-un pat, nu pot vedea ce se petrece afară. Din câte știu eu, ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și medium-ul, rămânând jos mototol și nemișcat. Olcott, furioasă, se Întorsese către Theo, care rezista cu curaj: „Vorbește Kelley, mă auzi?“ Kelley nu mai vorbea. Încercase să iasă din trupul medium-ului, care acum urla de parcă cineva Îi smulgea viscerele și Încerca să-și ia Înapoi ceea ce produsese, dând din mâini În gol. „Kelley, Urechi-tăiate, nu trișa Încă o dată“, striga Olcott. Dar Kelley, nereușind să se separe de medium, Încerca să-l sufoce. Devenise un fel de chewing-gum, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un episod emblematic pentru poetica autorului Operei deschise: eram Într-una din sălile D.A.M.S.-ului din Bologna și, deși mai avea doar câteva minute până să-și Înceapă cursul, profesorul scormonea, ca „ucenicul neascultător“, cu un briceag În viscerele unui ceas electronic, Încercând cu orice preț să-l facă să funcționeze. Mai târziu, când Îi apăruse Lector in fabula (1979), Întâlnindu-l tot din Întâmplare, la Milano, În redacția revistei L’Espresso, mi-a reconfirmat intenția sa de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]