375 matches
-
niște glorie, niște bani, Niște femei, niște călătorii, niște orgoliu, niște pâine, Am nevoie de tine, cea de dinainte de eroare, Am nevoie de cineva care mi-a murit în memorie Și nu știu unde să te găsesc, de vreme ce, uită-te și tu, Viscolește năprasnic în grădina de vară dărăpănată În care te-am întâlnit și te-am oprit. De ce oare? Te-am oprit pentru 89 de luni, 89, 89 de luni Din viețile noastre, divizibile, indivizibile, 89 de luni, Repetata, fatala, nenorocoasa și
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
albe să cadă iar ploi În ziua ce vine prin cer zboară orbul Cu vise pe gleznele sale jelind Și mușcă cu țipete soarele, corbul Cenușa din nouri cu-aripi răscolind. Timpanele bat cu mișcări ondulate Zăpada din trupuri avan viscolind Și florile cresc peste morți, parfumate, Cu umbre prin văi și prin noi răscolind. Mi-e foame și sete.Aș vrea din trecut Izvorul la buze-nsetat sș-l ridic Căușul mi-e plin de cenușă și lut Iar noi în
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
o să vedeți cum ați făcut din voi un “sine qua non”, cum ați vârât (în istoria adevărată) opincile și pestelca, berta și gumarii, tălpile desculțe prin rouă și prin mărăcini, cântecul și bucuria de vreme bună când plouă și când viscolește...dar și sapa, și lopata, și grebla, și sarea din palmele voastre mângâietoare de mămăligă și pâine! Și o să vedeți pe mâinile cui au început deja să rămână minunile lăsate de voi pe țărnă și pe cer, minunățiile trecute pe
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
și îndurerări, chemări și speranțe, până la biruințele frumosului fără egal: ,, Cuvântul prin care voi (re)naște nu are glas! Are doar simțire! Jertfirea prin Poezie e tot ce mi-a mai rămas!...” Scrisoare în contumacie, cu dedicația: lui Damian Petrescu, viscolit de persiile Dorului! este un cutremurător poem adresat graficianului Damian Petrescu, cel care a dat un plus de nemurire unor ilustre nume ale poeziei universale, „starostele de Paris” și care a făcut din șapte cărti ale poetului Theodor Răpan autentice
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
hăuri să cadă. Nu-ți face ochii geamuri, în crivăț, pictate cu flori de zăpadă! Vezi fulgii cum cad, argintii comete, țes albă, lumii hlamidă... Bucuria, suflete de copii globuri, Crăciunul s-aprindă... În bradul iubirii, darul curat nu-l viscolească uitarea! Inima speranței bată neîncetat, deschide, degrabă intrarea! Referință Bibliografică: Colindul celui fără de speranță / Teo Cabel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 718, Anul II, 18 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Teo Cabel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
COLINDUL CELUI FĂRĂ DE SPERANŢĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341434_a_342763]
-
Selectii > TE VOI CĂTA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=5vdrTZqszVA&feature=plcp&context=C3dadc4eUDOEgsToPDskLcqP7ufWfcC4uJLDml95HH te voi căta Te voi căta în clipele-nserării când viscoli-va iarăși iarna grea, și, răsărit din vămile uitării, te voi chema să fii din nou a mea. Să nu te temi de glasul de vântoasă ce șoșotește-in gard de mărăcini; îmbracă-te, iubito, în straie de mireasă și vină
TE VOI CĂTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341478_a_342807]
-
diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine Și-un vis uitat prin urnele divine Te-aduce iar, nălucă rece
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
la pădure / Din firez și din secure". Când începeau cu cântece și versuri nu-i mai putea opri nimeni, curgea versul și cântecul din sufletele lor în ritmul în care mâinile lor bătătorite și îndemânatice nu stăteau locului: „Bate vântul, viscolește / Stânjenarul grămădește”. Stânjenarul era cel care aduna lemnele tăiate și le „grămădea”, le făcea grămezi, le stivuia. „Măi, Mitică, ce-au învățat ăștia în Franța, nici nu se compară cu ce-am învățat la facultate în Canada”- îi spunea Cornel
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SCORMONESC ÎN NINSOARE Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Gândul viscolește ninsoarea din mine, sperând să te vadă. Mă umple și rece sub pătura caldă se-ngroapă în sine. Din lacrimi în lacrimi încolțește, spre ziua de soare. Ochii-mi scormonesc s-oglindească aceeași candoare. Referință Bibliografică: Scormonesc în ninsoare / Elena
SCORMONESC ÎN NINSOARE de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340684_a_342013]
-
bună seamă, anul acesta va semăna cu predecesorii, provocându-ne migrene și depresii pentru început, dar și inexplicabile explozii de entuziam, la întâlnirea cu miracolul renașterii naturii. Stați puțin, care renaștere? O fi ea pe acolo, pe unde ninge și viscolește, prin Munții Carpați, la temperaturi sub zero grade, pe la Madrid sau prin Extremadura, dar nu la noi, pe litoralul Mediteranei. Aici, când nu e vară, e primăvară. În rest nimic, decât poate nițel de toamnă, ca să culegem strugurii și portocalele
TRIUMFUL PRIMĂVERII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344380_a_345709]
-
ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec căruțe cu cai prin tocitele vine Ale sângelui meu, ale patrie mele
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului că e greu sau e ușor, toată viața alergăm de zor dăm ocol la treburi dar nu punem mâna până trece săptămâna cine este el, cine sunt acești, munca e frumoasă doar când o privești viscolește vântul fiecare turmă dar nimic ca lumea nu rămâne în urmă soarele răsare și apune, deci mă bucur că vii, mai ales când pleci râurile noastre o pornesc pe ștrec fiecare oaie este un berbec d'aia nu ne merg
FIECARE OAIE ESTE UN BERBEC de ION UNTARU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343196_a_344525]
-
ani și de rutină Pășim înspre apusuri triști și goi, Acoperiți de-a timpului patină. Ni se așază iarna grea în suflet, Cărările spre inimi nu găsim, Aprinde-o torță, fă al nostru umblet Să fie luminat, de rătăcim! Și viscolește-mi temerile toate, Pune-mi pe umeri munții tăi de dor Și stele de argint pe ale mele pleoape, Hlamidă de speranță și fior! Troiene fă, din sărutări de noapte Și învelește-mi somnul când afară, Zăpezile ne-ngroapă disperate
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot în tușe fine Să trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Te-aș picta ca pe-o străină Ce mă bântuie de-o vreme Și-n privirea-i de rugină Văd sentințe, anateme. În absurdul fără capăt Eu cerșesc lumina zilei Și-o aud ca pe un țipăt Tot scurtând din
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
pustiu și rece/ grabnic se rotește/ - nu domol ca vara -/ ci grăbit cu picuri/ reci/ și cu zvonul iernii -/ vânt zorit le cerne/ nici nu știi când/ cu steluțe reci căzând/ frunzele/ se rotesc în aer/ cad cuminți în straturi/ viscolindu-le sălbatic/ le privești, de nu te saturi” (Toamnă”). Pe de altă parte, simțim cu câtă atenție a privit și privește autorul în jurul său, cât de meticulos este în analiza făcută manifestărilor oamenilor, plantelor și animalelor în diferitele anotimpuri ale
ESCALADÂND VERTICALA CUVINTELOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378488_a_379817]
-
tine vrut ademenesc șirag de ploi să-mi strângă dorul din văpăi prinse de-un nor sub ochiu-mi mut. Din herghelii de ghimpi desprind tăcerea mea și pași-ți goi răstimpuri ce au ros din noi doar fum de patimi,viscolind. Mă nasc din iarba-mi,dor de flori și prind petale-ntre scrisori cu lungi săruturi de cașmir te-mbrac cu mine-n somn de mir. Mă tem de-o iarnă cu pas greu când,peste toate Dumnezeu mă va
DOR DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379004_a_380333]
-
caute remedii la farmacie. * Legumele îmbie cu aroma și gustul, Când Fortuna își varsă coșul în obor. La cramă, în butoaie, de zor spumegă mustul, Când ramuri plâng cu lacrimile frunzelor. * Adoarme cer cu stele în plapuma norilor, Iar vântul viscolește în amintire. Încărunțește natura de fumul sobelor, Când tinerii deapănă povești de iubire. * Toamna din suflet își scutură melancolie, De dorul răstignit în iubirea verii, Când speranța aleargă pe câmpia pustie, Să-i ducă visul în calea primăverii. * Prin labirint
ÎN LACRIMILE TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381819_a_383148]
-
Toate Articolele Autorului „Eu conviețuiesc cu poezia. Cu vinul roșu Cu Prietena. Pentru mine nu sunt interzise” Kalosh Çeliku, Conviețuiesc „Patul meu este parcul. Un scaun Strada. Și , de ce nu, o livadă Două-trei brațe de ciulini sub cap Iarna când viscolește. Zăpada îmi ține de cald Nu-ți fie frică! Am cu mine poezia Noaptea să-mi învelesc picioarele și capul. Dormi liniștită. În patul meu e frumos!” Kalosh Çeliku, În patul meu e frumos Kalosh Çeliku are felul un fel
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
extaze aștri tineri ...iscat altar de sori care trudesc îți mulțumesc - Van Gogh - îți mulțumesc! HRISTOS POETUL n-a dulgherit și n-a mâncat slănină ci-i vizionar Poet - zidar al rănii: a-nchipuit cu truda Lui senină pe Omul-Munte - viscolind dihănii izbânda Lui - mutând zări și istorii smulgând din pântec - mirul de lumină preschimbă crima în arcada florii: schilodu-acum e flutur fără vină! cultura leprei - cumpăna orbirii prin cuvântare-s turnul de văzduh: căci Golgota-i veninul nou-privirii și înflorirea cărnii
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (2) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380521_a_381850]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Și la Adjud ninge, ninge frumos, chiar dacă mai viscolește, încă. Îmi aduc aminte, prin anii 70-80, cum erau pe atunci iernile. Ningea mereu cu fluturi albi, prinși în vârtejuri amețitoare, din înălțimea cerului ca de sticlă, zile întregi. Se așternea peste tot zăpadă albă, pufoasă, caldă parcă. Zăpadă cu
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
în bastoane șubrezite de ger Se roagă dispneic, cerând dezrobiri, Din strânsoare de dor, la icoane din cer. Tânjesc după veri ochii muți de tăceri, Scrisori netrimise așteaptă în zori, Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri, Prea des viscoliți de nevoi și vâltori. Porți se deschid mai deloc sau arar, Doar vântul mai face la geamuri popas, La masă cu dorul, băut cu amar Și-n rostul nerost cu-absenți la taifas. Citește mai mult Ca o lacrimă veche
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Sprijiniți în bastoane șubrezite de gerSe roagă dispneic, cerând dezrobiri,Din strânsoare de dor, la icoane din cer.Tânjesc după veri ochii muți de tăceri,Scrisori netrimise așteaptă în zori,Bolnavi fără leac, trestii vii dintr-un ieri,Prea des viscoliți de nevoi și vâltori.Porți se deschid mai deloc sau arar,Doar vântul mai face la geamuri popas,La masă cu dorul, băut cu amarși-n rostul nerost cu-absenți la taifas.... VII. CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, POPA INES VANDA, 2015
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
perceptandu- te în vesminte cerești, de luna răvășita în puterile nopții, de astru, renăscut în inima mea florala. Petale în ucenicii divine nu- și satura ochii să ne tot cucerească, pajiști în ploile cerului acoperă cosmosul în intonări taciturne și viscolesc cuvintele în acest vis statornic. A fost să se întâmple să văd cum ninge lin veșnicia în fața judelui, În ochii impecabili ai timpului. Copilului meu Ai vrea sa ma găsești, copil - minune, Uitându-te, din trenul vieții , pe pământ, La
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
geamul acesta despărțitor Și fără de asemănare. Cand la tine e zi La mine se pare că-i noapte Deodată ne trezim că suntem Văduvite de câteva meridiane Facem semne, se pare că ne și auzim Unde e magică limită? Nisipul viscolește în jurul nostru Secundele se surpa Cad unele-ntr-altele Cineva întoarce clepsidra. Chiar e adevărat că la tine e soare? Sunt tu ori ești eu Cea care atinge acum cu privirea Un geam sau ceva asemănător? (Oglinzi, coautor Valentina Teclici, Editura Oscar
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de VIOLETA IONESCU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374450_a_375779]
-
bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer, aromește, frământă, stă, lovește, risipește, desface. Că sensurile figurate sunt majoritare, este lesne de observat
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]