382 matches
-
Mai erau prezenți: doamna Malaxa și copiii, Bujoiu, Dombrowski, Radu Rusescu și soția, col. Claus. S-au distrat jucând pocher (ca de obicei, cei mari separați de cei mici, Mihai, Costache și Irina Malaxa). Pe la miezul nopții a început să viscolească. Mihai, Duduia, Carol și invitații lor, s-au îmbarcat în trenul regal pentru a merge la vânătoare la Drăgănești. Duminică, 7 aprilie. Viscolea ca în decembrie și nu au putut vâna. Au stat în tren. Apoi au revenit în București
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cei mari separați de cei mici, Mihai, Costache și Irina Malaxa). Pe la miezul nopții a început să viscolească. Mihai, Duduia, Carol și invitații lor, s-au îmbarcat în trenul regal pentru a merge la vânătoare la Drăgănești. Duminică, 7 aprilie. Viscolea ca în decembrie și nu au putut vâna. Au stat în tren. Apoi au revenit în București, pe la ora 17. Seara, au văzut filmul Ultima aventură a lui Sherlock Holmes. Joi, 11 aprilie. Vânătoare cu bătaie (hăitași), la Gherghița. La
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
va fi promoroacă multă e semn de belșug în toate. Se crede că dacă se arată după ziua Sf. Simion Stîlpnicul [1 septembrie] gîzele roșii numite vă cuțele-domnului, săcările* și usturoiul vor fi mănoase. Se zice că, dacă iarna nu viscolește, în vara viitoare pînea nu va rodi mult. Dacă primăvara iese nalbă multă, atunci are să fie anul bogat, îmbelșugat în toate, mai cu seamă în porumb. în ziua de Sf. Trifon [1 februarie/faur], podgorenii se duc cu preot la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e mai vârtos, durerile vin când și când. Dejunat singur, căci Monaco nu se simte bine. Dabija la mine. Medicii sunt mulțumiți de starea Elisabetei. Durerile încetează întreaga zi. Ea este însă destul de descurajată. După-amiaza rămas acasă, căci a cam viscolit. Ora 6½ cinat cu Monaco. Seara biliard. El merge la ora 10½ la soirée. -4°R. Elisabeta e foarte agitată noaptea și are dureri destul de mari. Urechea supurează foarte tare. Ora 11 în pat. Frecynet a format guvernul francez. Stöhr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
efortul - „silindu-se” - acelei metaforice „treziri”, notat de narator). Mai este de mirare că până și vorbele unui Mitrea - argatul îi sună eroinei din Baltagul altfel decât în „litera” lor? Și tot despre timp și anotimp se vorbește: „Întâi are să viscolească, pe urmă au să prindă a urla lupii în fundul râpilor”. Ascultându-l, „Vitoria simți un fior prin spate”: și în fundul unei râpi vor găsi ea și Gheorghiță rămășițele pământești, sfâșiate de lupi, ale lui Nechifor Lipan. Anticipări intruziv-auctoriale? Nu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Temperatura este scăzută, afară este frig, ger, soarele răsare mult mai târziu și apune mult mai devreme. Nopțile sunt lungi, seara se întunecă mai repede decât în alte anotimpuri ale anului: afară ninge, se formează troiene de zăpadă, bate vântul, viscolește zăpada, se formează polei și chiciură, îngheață apele, arbuștii și copacii sunt complet desfrunziți. Copiii trebuie să știe că iarna nu aduce numai bucurii ci că pentru multe animale, ea este un anotimp de foamete. De aceea copiii trebuie să
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
făcute din cenușă, nisip și lut, care constituiau suportul imensului pat. Chiar înveliți cu două-trei bulendre căldura emanată de pat era totuși plăcută și gerul nu reușea să-și facă de cap. Ușa, neglijent făcută, nu etanșa încăperea și, cînd viscolea, omătul se așeza în suluri mici chiar în casă. Deși nu avea nici o obligație, Saldaru pleca zilnic cu pușca în spate și cutreiera coclaurile stepei moldave. Nimeni niciodată nu l-a văzut cu vreun iepure sau cu vreo altă jivină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spate, ca și mie! Și că nu e deloc drept. Acum e cazul să nu mai vorbim despre aceasta! Mi-am recăpătat liniștea, nu e nimic mai important decît ea! Ninge de ieri. Nebunește! Zăpada e de patruzeci de centimetri. Viscolește. Cred că sînt cam împrăștiat din cauza acestei schimbări. Încerc să-mi recapăt echilibrul, să-mi reiau serios lecturile, să scriu tot ce vreau și tot ce pot! Aștept Anul nou pentru a merge la București! Mi-e dor de prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trei metri, unde mama abia-abia își mai deplasa corpul, continuându-și interminabilul rond. Ultima brazdă a plugului crease o adâncitură, o denivelare vizibilă cu ochiul liber doar ziua. Dar acum aproape că se întunecase, pământul era complet acoperit de zăpada viscolită de crivățul dușmănos, așa că nimeni nu putea bănui această adâncitură de înălțimea unei trepte între solul arat și cel nearat. Mama obosise până la epuizare și cu greu mai putea ține în mâini cele două lucruri: sacoșa și sufertașul. Forțându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seară de iarnă, și, nu știu de ce, mă aflam singur în casă. Unde putuseră să dispară ceilalți, nu-mi dau seama. Împrejurarea e puțin ciudată, deoarece, în primul rând, căzuse zăpadă multă și mi se pare că începuse să și viscolească (deci cum și unde putuseră să plece toți de acasă pe o asemenea vreme?); în al doilea rând, pentru că tocmai în acea zi, dimineața, îmi făcusem o extracție și aveam, după atâtea ore (se făcuse deja seară, afară se lăsase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
liric supraviețuind parcă într-un univers în destrămare, apăsat de ploi și moarte. În același timp, se poate sesiza o revenire melancolică în spațiul altădată animat de cuvinte și de ființa iubitei: „O, ce frumos atunci suna / cuvântul, când te viscolea! / Stăteam și ascultam nătâng / silabele, trosnind, cum plâng. / Te adunam de prin vocale / cu trupul tău umpleam pocale / și închinam doar pentru vis, / știind că sorb din Paradis” (Închinare). Versurile din Mereu tristețea (2001) transcriu o regresiune a sentimentelor. Parcurgând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la amiază, viscolul a contenit. Îmi comunică azi (13 Aprilie), Huidei, care a venit la mine cu budgetul Teatrului, că vremea e tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-i tragi de cot ca să-i oprești. „Scriu ca și cum ar fuma”. Nimic nu-i împiedică să umple șapte-opt pagini în fiecare zi. Chiar dacă s au certat cu nevestele, chiar dacă afară-i cald și bine sau dacă bate vîntul și viscolește, productivitatea lor e constantă. Dispoziția și, odată cu ea, randamentul meu variază. Sînt un biet om sub vreme, un meteosensibil, cum se zice mai nou, iar uneori cea mai mică indispoziție devine un obstacol de netrecut. Așa se face că, în timp ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trai retras, într o curățenie și o liniște aproape perfecte. *„Realitatea e asta de aci”, a spus cu prefăcută seriozitate Victor Mitocaru, după care a bătut cu degetele în pagina întîi a ziarului. Afară zăpada-i de 20 30 cm, viscolește, e frig. Oamenii s-au întors, supuși, la căciuli și paltoane. În ziar însă, cu litere de afiș, scrie: „Primăvara agricolă ’88/Zile hotărîtoare, ritmuri înalte de lucru pentru încheierea grabnică a semănatului!/Imperative: Organizare exemplară * Calitate ireproșabilă * Răspundere * Folosirea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de a o lua În Lumea Drepților. Și Cerul s-a Îndurat Într-o zi de martie, 1995. Am plecat Într-o zi Însorită din Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin munții Neamțului a Început să viscolească. Numai Liviu știe cum am trecut prin munți. Pentru Înapoiere a luat ruta Brașov -Valea Prahovei, unde zăpada străjuia pe marginea șoselei ca În miezul iernii. Și astfel am devenit orfan de ambii Părinți. „Doctor Honoris Causa” Apropierea de cultura
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
care era casierul "Societății de Cumpătare ", care mi-a spus că tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
crâșmă pe Societatea de Cumpătare". Și prefect era Ștefan Albu, acesta ne dă în judecată, că l-am ultragiat în serviciul funcției lui. Și ne-am judecat foarte mulți ani. Și într-o iarnă când eram și bolnav și afară viscolea de nu se vedea mâna și nu m-am putut duce atunci m-a condamnat foarte rău. Dar am avut noroc de-o amnistie Regală și am scăpat de pedeapsă. Și în 1915 mă concentrează ca sublocotenent la Compania a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
indicat iar pe unele să le duc în casă, la mama, munci pe care le făceam și în ti mpul iernii, când cu greu suportam frigul care mi se părea căămi intră în oase. Mai ales când bătea vântul și viscolea. După câte îmi povestea mama, care nici ea nu mă cruța de la majoritatea obligațiilor care deveneau și pedeapsă, cum spuneam, cu toate că eram o gămălie de om, nu trecut de 4-5 ani, păream destul de maturizat. Asigurarea hranei celor din casă nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
răspund acum, odată cu tine”. Nu uita să comunice vești despre iarnă. „La noi s-a instalat iarna adevărată. De când suntem la Craiova încă nu am avut o astfel de iarnă. A nins circa o jumătate de metru, dar nu a viscolit de loc. bucuria copiilor pe care-i vezi zilnic cu sănii și cu patine pe stradă, dar mai ales pe trotuare. Au făcut un lunecuș de ți-e mai mare dragul să luneci pe el și să cazi. Nina a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a descoperit cine ești și eram cu toții prea tineri ca să înțelegem că viața noastră imploda în propriul hău - era atât de prostuț și de duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura deasupra munților Nevada amestecându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
soldatul german pe capră. Amândoi tinerii Beldiman rămași dezertori ai armatei române în teritoriul ocupat erau acum servitorii cei mai plecați ai germanilor. Pe lângă perchezițiile, rechizițiile, amenințările, cererea de locuință, mai era și urgia timpului. Cincisprezece zile la rând a viscolit cu zăpadă, [a fost] măzăriche, polei și iar zăpadă, fără ca gerul să scadă sau să se oprească viforul măcar un ceas. Orașul era îngropat în omăt, toată circulația oprită, automobilele lor, deși foarte puternice, stăteau pe loc, camioanele nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
iar din tre domni, germanofilii. Se transformase ca în povestea Bucurei Dumbravă, autoarea Haiducului și a Pandurului!] (Ibidem, pp. 108-109.) Din inițiativa Crucii Roșii cu Marghiloman, se făcu [un Requiem(Ibidem, p. 109.)] la Domnița Bălașa. [Era o vreme grozavă, viscolise din nou trei zile, zăpada era de un metru pe strade, circulația vehiculelor era cu totul imposibilă.]( Ibidem.) Lume a fost, din această cauză, puțină: autori tățile române, ofițeri superiori austrieci, nici un ofițer german. Lipsa lor se explică astfel prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]