294 matches
-
Marii boieri își făceau testamentul la vreme de bătrânețe, sau în momente ce justificau întocmirea unor astfel de acte. Să facem o inspecție sumară (căutând „testamentele bărbaților”) într-o Moldovă a secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Marele vistier Iordache Ruset, un grec înmormântat în Moldova și însurat de trei ori, își făcea testamentul către sfârșitul anului 1720, privilegiind-o, cu siguranță, pe Safta, cea de-a treia sa nevastă, fiică a marelui logofăt Nicolae Racoviță (Voievodului Mihai Racoviță
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
intrau ocini, sate, vii etc., de regulă cumpărate (Vlad Voievod Călugărul a cumpărat pentru sora sa Cristiana o jumătate de sat; un Radul al Colții achiziționase, în 1556, mai multe moșii, pe care le-a dat „jupânesii lui Dobromir, marele vistier” ca zestre; un act din iunie 1632 arată că i se întăreau comisului Corvin ocinele din Făureni și Ruseni, zestre dată de Dumitra Gheuca, socrul său, căruia proprietățile îi fuseseră „dreaptă cumpărătură” etc.) și pentru a nu împuțina patrimoniul familial
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în Moldova, acesta avea și o temniță) - de competența căruia erau, între altele, abaterile de la morala sexuală, putând încasa și nenumăratele „șugubine de muieri” -, în fața marelui postelnic (Cantemir ne spune că el îi judeca pe locuitorii capitalei Moldovei), a marelui vistier, a marelui paharnic, a marelui agă (care, în veacul al XVIII-lea, „era pre târg pre Iași giudeț” și le pedepsea pe prostituate) și a altor reprezentanți ai unui sistem judecătoresc ierarhizat și din ce în ce mai complicat. Procesele văduvelor puteau intra și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de bună ținută, a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele” pentru trădare „cu mare vicleșug”. Situația materială a lui Stoica din Strâmba a suferit un grav dezechilibru și, ca urmare, mai marele peste vistieria
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
copii (de aceea bruma de avere va ajunge la un nepot), fără să poată să justifice situația financiară în fața lui Gavril Vodă Movilă. Mai mult i-a rămas dator „ughi mulți”. Voievodul a îngăduit ca mai multe sate ce aparținuseră vistierului să se răscumpere însușindu-și cei 150 de galbeni plătiți, ca despăgubire. Afaceri proaste încheiate cu alți boieri sau cu negustori ori o rea „chiverniseală” făceau să apară debitele. Așa se întâmplă că ei cad „la mare nevoie și grea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Băleanu] și de bunicul lor și au fost nevoite, ca să scape de presiunea creditorilor, să vândă ocina cu care „moșul” lor, Gheorghe Băleanu, își înzestrase fata). Alteori precaritatea succesiunii îi făcea pe urmași să se lepede de moștenire. Fiii marelui vistier Hrizea Karydi din Popești au fost nevoiți - am zis deja - să renunțe la moștenire, fiindcă nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi făcea pe urmași să se lepede de moștenire. Fiii marelui vistier Hrizea Karydi din Popești au fost nevoiți - am zis deja - să renunțe la moștenire, fiindcă nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două treimi din toate (moșii, case, vii, țigani, rumâni), ar fi trebuit să achite două părți din datorie; ca urmare le-au cedat lui Vasile Spătarul („dându-le lui Vasile spătar cu toate cărțile”), fiul lui Mușat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rumâni), ar fi trebuit să achite două părți din datorie; ca urmare le-au cedat lui Vasile Spătarul („dându-le lui Vasile spătar cu toate cărțile”), fiul lui Mușat, moștenitor doar al unei treimi. La fel a făcut și văduva vistierului Ghinea țucala („erou” - în Letopisețul Cantacuzinesc - al „Poveștii celor doi boieri răi”): „[...] văzând și ea atâta seamă de bani ce au mâncat bărbatul ei Ghinea vistierul, nu se-au băgat a plăti, ce naintea a tot divanul lepădatu-s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiul lui Mușat, moștenitor doar al unei treimi. La fel a făcut și văduva vistierului Ghinea țucala („erou” - în Letopisețul Cantacuzinesc - al „Poveștii celor doi boieri răi”): „[...] văzând și ea atâta seamă de bani ce au mâncat bărbatul ei Ghinea vistierul, nu se-au băgat a plăti, ce naintea a tot divanul lepădatu-s-au de toate datoriile Ghinii vistierul și de toate moșiile lui, ca să nu plătească această datorie. Apoi nici pre aceasta nu o am lăsat, ci o am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Letopisețul Cantacuzinesc - al „Poveștii celor doi boieri răi”): „[...] văzând și ea atâta seamă de bani ce au mâncat bărbatul ei Ghinea vistierul, nu se-au băgat a plăti, ce naintea a tot divanul lepădatu-s-au de toate datoriile Ghinii vistierul și de toate moșiile lui, ca să nu plătească această datorie. Apoi nici pre aceasta nu o am lăsat, ci o am primit de se-au jurat cu mîinile pe Sfânta Evanghelie cum nu i-au rămas nimic de la bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de toate moșiile lui, ca să nu plătească această datorie. Apoi nici pre aceasta nu o am lăsat, ci o am primit de se-au jurat cu mîinile pe Sfânta Evanghelie cum nu i-au rămas nimic de la bărbatul ei Ghinea vistierul și ne-au făcut și zapis la mâna noastră, cum să nu mai aibă treabă nimica cu de ale bărbatului ei”. Abia izbutind uneori să-și salveze zestrea din averea moștenită, pusă sub execuție de creditori (mitropolitul, împreună cu doi boieri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Barbu de Vlad înecatul pentru „hiclenie” (Barbu murise în 1530 în lupta de la Viișoara, sprijinindu-și cumnatul). Pe marele vornic Cârstea (grec de neam), însurat cu Maria Corbeanu, Alexandru Iliașa (cel care îi confiscase „toate ocinele” pretronului Stoica din Strâmba, vistierul hoț însurat cu Dochia, fiica jupâniței Marina) l-a omorât - în 1618 -, căci participase la răscoala lui Lupu Mehedințeanu. I-a luat apoi „banii și hainele și caii și ferecăturile și tot ce a găsit din averile lui”. Și Radu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mehedințeanu. I-a luat apoi „banii și hainele și caii și ferecăturile și tot ce a găsit din averile lui”. Și Radu Mihnea își va trata la fel (era o practică veche, de vreme ce Radu de la Afumați îi lua „bucatele” marelui vistier Oancea din Batin) adversarii. Pentru „rea hiclenie” l-a omorât (înainte de 8 martie 1616) pe marele spătar Luca (cel însurat cu Grăjdana, fiica marelui clucer Radu Băleanu) și i-a luat averea, după cum la fel îi făcuse în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luat averea, după cum la fel îi făcuse în urmă cu câțiva ani (în 1611), marelui stolnic Bârcan din Merișani, un adversar al Mihneștilor (îl susținuse pe Mihai Cămărașul). Tot pentru „rea hiclenie” a fost confiscată și averea grecului Necula, mare vistier, care îl combătuse pe Matei Basarab, la 25 octombrie 1632, în acea „bătălie cu spectatori” de la Plumbuita. Nici partizanii lui Matei Basarab n-au dus-o mai bine. Gorgan din Criva, mare spătar și rudă cu Voievodul (căci o ținea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ierte și să îi înapoieze satele confiscate; concilierea nu va dura, însă, mult și Voievodul îl va omorî pe Dobromir), de averea bărbatului, (ar fi lungi listele celor lăsați fără avere din poruncă voievodală; i-am putea găsi aci pe vistierul Pârvu Vlădescu - cel însurat cu Anca, fiica lui Ivan Șufarul - declarat „hiclean” și ucis de Mihnea al III-lea Radu în 1658, pe Nicolae Bașotă, mare vistier, însurat a doua oară cu Anița, fiica lui Iordache Balș, deposedat de bunuri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celor lăsați fără avere din poruncă voievodală; i-am putea găsi aci pe vistierul Pârvu Vlădescu - cel însurat cu Anca, fiica lui Ivan Șufarul - declarat „hiclean” și ucis de Mihnea al III-lea Radu în 1658, pe Nicolae Bașotă, mare vistier, însurat a doua oară cu Anița, fiica lui Iordache Balș, deposedat de bunuri de Nicolae Mavrocordat pentru delapidare, pe Nechifor Beldiman - însurat cu Ana -, dușman al lui Ștefan al II-lea Tomșa, care nu l-a iertat, ucigându-l și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soția lui, și fiica lui, Maria [cea care se va mărita cu marele ban Teodosie Corbeanu] „au avut greutate și nevoie pentru datoria lui Preda banul și pentru împrumutul pe care l-au pus domnii”; la fel, Vlădaia, văduva marelui vistier Dan Danilovici, „a căzut la datorie la un turc din Giurgiu”) sau pentru a-și duce zilele, zălogeau averea ce le mai rămăsese ori vindeau părți din ea (abia pomenita Cătălina a vândut niște sate ca să plătească împrumuturile). Și în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Vodă îl declarase corupt, spunând că a luat mită de la Antiohie Jora), aruncând însă responsabilitatea asupra Domnului. Și-a lăsat urmașii (a fost însurat de două ori; întâi cu Catrina, fiica marelui vornic Toma Cantacuzino, și apoi cu fata marelui vistier Toader Palade, Anița) să trăiască în condiții precare. Confiscărilor produse de „hiclenie” (Ștefan Tomșa al II-lea a poruncit ca vechiul său inamic Sturza, hatman, - însurat cu Agaftona - recuperat în obezi de la turci, unde se refugiase, să fie omorât, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Gheorghe Lozonschi), care murise în lupta de la Cornul-lui-Sas, și lui Vascan Orăș, mare vornic de țara-de-Sus, om al Movileștilor; la fel, Vasile Lupu l-a omorât [tardiv, fără rost] pe serdarul Ștefan - căsătorit cu Dafina-Ecaterina, fosta nevastă a marelui vistier Dumitru Buhuș -, căci aflase că „acest câne neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stolnic Gavril Brăescu - cel însurat cu Sultana, fiica lui Pavel Albotă - ca să-i ia banii) nu putea fi un competitor pentru Gheorghe Duca (cel ce nu-și uita inamicii politici, de vreme ce pe Gheorghe Ursu - sau Ursachi -, un grec ajuns mare vistier și însurat de trei ori - cu Ilinca, fiica hatmanului Gheorghe Coci, cu Maria, descendentă a marelui vistier Iordache Cantacuzino, și cu Alexandra, fata vornicului Dumitrașco Șoldan -, găsindu-l dator 140.000 de taleri negustorului Balaban i-a scos averea la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi un competitor pentru Gheorghe Duca (cel ce nu-și uita inamicii politici, de vreme ce pe Gheorghe Ursu - sau Ursachi -, un grec ajuns mare vistier și însurat de trei ori - cu Ilinca, fiica hatmanului Gheorghe Coci, cu Maria, descendentă a marelui vistier Iordache Cantacuzino, și cu Alexandra, fata vornicului Dumitrașco Șoldan -, găsindu-l dator 140.000 de taleri negustorului Balaban i-a scos averea la mezat - căci zisul grec îi uneltise mazilirea - și l-a închis: „l-au dezbrăcat cu pielea și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
peste hotare în Polonia, în Transilvania sau peste Dunăre. Așteptau acolo, nu prea departe de casa și averea părăsite, să treacă pericolul sau să fie mazilit Domnul ostil. De multe ori pribegeau împreună cu tot grupul familial, așa cum au făcut marele vistier Dragomir din Orboești, fugit în Ardeal după moartea lui Pătrașcu cel Bun (pe care l-a sprijinit), împreună cu soția sa, Neacșa (care, prin 1566, se afla încă în Transilvania) sau marele vornic Ivașco Golescu, om de casa Mihneștilor, refugiat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui prin cele țări”). Ca să-și salveze viața, Vlădaia, fiica lui Pârvu Craiovescu măritată cu marele logofăt Vâslan Furcovici (omorât din porunca lui Vlad Vintilă pentru hiclenie, înainte de 11 ianuarie 1525), s-a refugiat la Nicopol, iar Maria, nevasta marelui vistier Trufanda, grec de felul lui, a trecut Milcovul în Moldova - după ce i-a murit - în 1632 - bărbatul; a și murit pribeagă. A fugit din Moldova și Maria, fiica pârcălabului de Hotin Gheorghe Lozonschi (era, deci, dacă acceptăm această ipoteză, soră
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Voievodul al cărui chip - ne spune Stoica Ludescu -- „era groaznec, cât să spărea dă el și păgânii și alte țări”) a trecut - am văzut deja - o probă de inventivitate. Invocând o operație de pretinsă legalitate („au închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de visterie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el. Care, luându-i boierii lui Șărban-Vodă seama, în câtăva vreme, s-au aflat ai Hrizii vistier bani cheltuiți pentru țară tal
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]