490 matches
-
și-o să-mi păstrez hazardul chiar vioi; sunt puternic, azi, peste atacurile toate, sunt anonimul descoperit, ușor, de voi. Citește mai mult Sunt puternicpeste necazurile toate,sunt anonimul modest,de lângă voi;tot în triumf inima meași astăzi bate,sunt puternicpeste vitregiile netoate.N-o să mă sperie,niciodată, o nulitate,și-o să-mi păstrezhazardul chiar vioi;sunt puternic, azi,peste atacurile toate,sunt anonimul descoperit,ușor, de voi.... VIII. PATRIA SUNTEM NOI, de George Pena , publicat în Ediția nr. 2162 din 01
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandeșcent pe cer; Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată Lalelele și narcisele plâng de vitregie; Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonată Și nu ne păcăli cu așteptare, și sărăcie. Citește mai mult Doamne, primăvara asta a luat-o înapoiCa o Doamnă speriată de lup,Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi,Soarele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
e la zdup.Doamne, topește frigul și bruma buimacă,Să văd Soarele incandeșcent pe cer;Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă,Albinele să zumzăie din nou în cartier.Toată lumea este tristă și foarte supăratăLalelele și narcisele plâng de vitregie;Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonatăși nu ne păcăli cu așteptare, și sărăcie.... XX. ÎMI PLACE..., de George Pena , publicat în Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016. Îmi place așa de mult să te văd, Să te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
acest al treilea volum, proiectul unui “altfel de jurnal” (cum au remarcat unii dintre referenții volumelor anterioare) început cu trei ani în urmă („Eheu, fugaces tempore...!”), se înscrie, cu notele ei particulare, în “segmentul” de istorie literară contemporană ce mărturisește vitregiile unei epoci. Este epoca blestematului deceniu șaizecist (1950-1960) care și-a zbenguit ticăloșiile și nefericirea asupra unui popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
și colaborator, dispus oricând a da o mână de ajutor la rezolvarea diferitelor probleme bisericești, mai cu seamă a celor pastorale unde era un desăvârșit!... Tot din acest mesaj a reieșit demnitatea pe care a avut-o părintele indiferent de vitregiile și de situațiile cu care s-a confruntat fiildu-le, în acest sens preoților, călugărilor și dascălilor mai tineri un adevărat exemplu de caracter și onestitate și, nu în ultimul rând, de probitate morală!... Cuvintele noastre sunt puține și neputincoase pentru
ŞAPTE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT GRIGORIE BĂBUŞ (1915 – 2008)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374732_a_376061]
-
feriți de boli și bătrâneți grăbite pe oameni. Ca-n vremi străbune trec și astăzi puternici prin viață. Dar ața vremii se scurtează, le șoptește vântul și le cântă amintirea. Totuși... Îndărătnici, puținii rămași pe-aici se sting aproape în vitregii hibernale, după ce s-au copt și răscopt în fierbintele iulie, după ce au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
vatră în oala de lut, pâinea pufoasă și aurie ce trona în mijlocul mesei, dragostea și pacea familiei, gângurelile dulci ale fetiței ce alerga de la unul la altul, creau un tablou unic și duios și răsplăteau pe tinerii soți pentru toate vitregiile vieții. În noaptea aceea veni pe lume băiatul lor ajutat de tatăl lui, de vecina Ileana care-l moși, așa cum se făcea în acele timpuri, când femeile își nășteau copiii acasă și de Maria, mama lui care mai că nu
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
lumânare și un frumos buchet de crizanteme, să mai schimb câteva impresii cu Diana cea curajoasă și optimistă, sau mai bine zis cu amintirea ei din umbre. Îi plăceau crizantemele pentru aparența lor neîntinată și felul cum înfloreau curajoase, sfidând vitregia toamnelor târzii. Zicea ea, că sunt flori -regine, simboluri ale căldurii soarelui , în împărăția morții. Fusese mereu o prezență tonică. Deseori se relevase de un sarcasm usturător vizavi de prefăcătorie și fățărnicia lumii. Sfidase fățiș lipsa de onestitate și fair
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZÂMBETUL CE-L ȘTIE... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Voioasă-i mereu, căci nimic nu o dărâmă, Vitregia găsește tristețea-i cât o fărâmă, Cum pășește neplăcerea-i a și fost nășită, De nici negarea n-are cum a nu-i fi spășită. Am cunoscut-o prin net -e fată frumoasă, Este radiantă, este net prea luminoasă, Pe
ZÂMBETUL CE-L ŞTIE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374263_a_375592]
-
uităm totul ce nu-i memorat, Totul ce de viață nu-i menamorat, Ce nu-și amintește ochii de iubită, Și tot ce moare ca într-o clipită... Să uităm de lâncezeala din noi, Voioșia să curgă-n amitiri șuvoi, Vitregia bucuriei aruncată-n gunoi, Amintirea ei venind în mări puhoi. De ce-și amintea bucuria îmcunună, Veselia mereu îi tresare-n urmă, Deșteptând tot ce are omul mai bun, Chiar clipitele deștepte din străbuni. De-ai uita și ce nu
DE NE-AM AMINTI CE NU PUTEM UITA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362233_a_363562]
-
acestei foi, îndealmintrelea bine și moderat scrisă, este caracteristic. În toate cestiunile de politică internă foaia va sta alături cu patrioții aceia cari, liberi de considerațiuni strâmte de partid, se silesc a vindeca România de durerile cauzate prin ranele datorite vitregiei secolelor trecute, urmărind cu nestrămutare țintele sociale și politice ale unui liberalism prudent. "Bukarester Tagblatt" va combate fără nici o considerație tentativele directe ale reacțiunii și c-o implacabilă asprime superficialitatea periculoasă. Nu politica stearpă a maniei măririi, care aleargă după
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de-al doilea război mondial". Dacă n-am ști ce efecte vitale are aderarea noastră la structurile euroatlantice, aceste constrîngeri cu lungă bătaie istorică ne-ar apărea drept șantaje cinice. De altfel, în forul nostru interior, atît de bîntuit de vitregii, chiar așa ne și apar. Dar... Cu ce asiatică nonșalanță răspunde Rusia cererii legitime a Germaniei de a i se înapoia marile capodopere șparlite de glorioasa Armată Roșie în timpul războiului și duse la Moscova! Rusia spune ritos, nici mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu mai sîntem în stare a-l prinde într-o formulă clar definitorie. Dar oare "tarele" astea nu existau și în timpul Marthei Bibescu și al prietenei sale de la țară? Nu existau, ele, în ființa noastră neaoșă, cea care, împotriva permanentelor vitregii, și-a asumat responsabilitatea, pe care a și pus-o în practică, în momentul cînd s-a ivit astralul prilej de a întregi în hotarele ei străbune un spațiu spiritual distinct și prețuit în concertul european? Și atunci? Lungul interstițiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în corespondența cu țarul și cancelarii săi. Privită de la București, conduita domnitorului este responsabilă și patriotică, eticheta de trădare neavând nici un sens. Între aspirațiile sale și practica politică n-a existat nici un divorț, ci, cel mult, între bunele intenții și vitregia împrejurărilor. Este neîndoielnic că anul 1711 se constituie într-un moment de răscruce în istoria raporturilor internaționale ale Principatelor Române. Limitându-ne la consecințele momentului asupra viitorului politic al Principatelor, vom aminti că mulți istorici i-au atribuit calificativul de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar față de unii dintre părinții noștri care își au vărsat sângele pe câmpul de luptă ori își au dat viața pentru ca România să rămână cea întregită sau măcar să continue a exista ca atare, iar neamul românesc să supraviețuiască în pofida tuturor vitregiilor, și mai ales față de extinderea hrăpăreață a imperiilor care ne înconjurau), dar este și o incorectitudine față de cei care vor veni după noi. Chiar și atitudinea cea mai neutră, diligența înțeleaptă și elementarul bun simț toate acestea ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de colaborarea și îndrumarea lui Lucian Blaga, a cărui poezie La curțile dorului ține locul obișnuitului articol-program. În câteva cuvinte inaugurale, poetul își exprimă credință în trăinicia spiritualității românești, în „orizontul întregului spațiu românesc”, ce rămâne neatins „înăuntrul nostru în ciuda vitregiei timpurilor”. Ideea este susținută de I. Maloș-Râpeanu în articolul Pentru un destin al sângelui și al spiritualității românești. Cu poezie colaborează, în afară aceluiași I. Maloș-Râpeanu (Metamorfoze, Voievodul), si George Popa, redactorul revistei „Lanuri” de la Mediaș (Frunte lângă arbori, Trestia
CURŢILE DORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286606_a_287935]
-
cercetărilor speciale întreprinse în majoritatea satelor basarabene și într-un însemnat număr de așezări românești aflate acum în Ucraina, în regiunea Cernăuți, în cea transcarpatică și în Odessa, C. produce multe dovezi care certifică vigoarea unor tradiții românești, în pofida tuturor vitregiilor pe care românii din spațiile acestea le-au îndurat, cele mai cumplite vizând ștergerea identității naționale. Autorul conchide că familia rămâne și în prezent acea unitate care a conservat tradiția culturală. Pornind de la ideea că familia a fost dintotdeauna „modelul
COLAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286327_a_287656]
-
se apropiaseră încă, este aflat în lumea porturilor și a satelor de pescari din Delta Dunării: o faună fără pitoresc, abandonată destrămării morale, trăind istovitor și cu speranțele destrămate (O zi și o noapte la Sulina); pescari aspri, nemiloși, supuși vitregiilor și hazardului, prinși cu nepăsare în jocul de-a viața și de-a moartea (Furtuna, Cum a căpătat Sarichioiul vie). Un personaj cu o psihologie ceva mai complicată apare în Spirca, deși prin amploare nuvela lasă la vedere inegalitatea, prolixitatea
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
din Gadara și alți câțiva filosofi epicurieni îDemetrius Lacon, Carneiscos, Polistrat) beneficiază în acea zi de o șansă extraordinară: operele lor scrise s-au păstrat sub un strat de lavă gros de vreo douăzeci de metri, imobilizate, dar protejate de vitregiile timpului, deci disponibile pentru secolele viitoare. Pentru aceasta va fi nevoie ca oamenii să descopere, aproape o mie șapte sute de ani mai târziu - în 1753-, că Herculanum și Pompei au fost salvate prin distrugere. Cadavrele de oameni zac alături de gândurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și fără vreun sprijin, Pozdare e văzut a deveni, datorită patosului și a intransigenței sale, un foarte competent activist de partid. În dorința de a-i da complexitate, autorul îi atribuie alambicate procese de conștiință și are grijă să sublinieze vitregia destinului, precum și forța interioară a personajului de a lupta și de a rămâne un învingător. Echilibrul lui Pozdare se manifestă la moartea idolului său, Stalin, când ia cunoștință de aspectele sumbre ale personalității acestuia, fiind nevoit să parcurgă un contorsionat
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu o demnitate neștirbită de opresiune, izolare și sărăcie, în apărarea - chiar dacă uneori à rebours - autenticității și omenescului. SCRIERI: Cele dintâi știri despre Victor Valeriu Martinescu (Curriculum vitae sau Lupta cromosomică dintre inspirație și realitate), București, 1933; Cocktail, București
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal al faptei culturale, jurnal existențial, jurnal de criză, revelând nu numai o conștiință constructivă în perpetuă stare de alertă, ci și un ochi de moralist perspicace și sever fără malignitate, lapidar și extrem de viu în notație. Apărute
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
din țara reîntregită: „Neamul românesc trece printr-o prefacere uriașă. Aproape cincisprezece milioane de români se vor înfrupta din binefacerile unei vieți de stat comune și din fagurele unei limbi pe care n-au putut-o înăbuși atâtea veacuri de vitregie. [...] Slova românească se va îndrepta de astăzi spre un public larg, felurit, cu adânci deosebiri de cultură. Veacurile de despărțire [...] au pus totuși între noi oarecare stăvilare, îndreptându-i pe unii spre formele culturii germane, iar pe alții spre cultura
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
naționale, văzută ca o parte integrantă a celei universale, în care fiecare popor aduce nota specifică a geniului său creator, într-un permanent schimb de valori și de experiențe. Contribuția poporului român - constata „Viața românească” - a fost destul de redusă, deoarece vitregia istoriei l-a silit să se ocupe mai mult de „conservarea sa fizică, și nu i-a rămas acel prisos de energie care se cheltuiește pentru cultură”. Vremurile pot deveni favorabile progresului culturii naționale cu condiția eliminării anomaliilor sociale, a
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
-și apăra cinstea de luptător, de a fi demn de tovarășii lui, constituie un exemplu de eroism, Îndreptar pentru tinerele generații: «Izbească-i cât de sângeros Tortura și osândaEi simt deasupra fâlfâind Cu aripi largi izbânda!» O mărturie poetică a vitregiei vremurilor care au trecut și o amintire pururi vie de dragoste pentru Patrie, pentru Partid, se află și poemul Slavă eroilor Doftanei al Mariei Banuș: «Aduceți copii, aici, ca să știe Să știe ce-i ura și sfânta mânie (Ă)». Astfel
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]