492 matches
-
să meargă pe meleagurile Scytice (Dobrogea de astăzi) pentru a-i încreștina pe localnici. Tradiția populară, preluată de preoți, menționează că Sfântul Apostol a slujit într-o peșteră de lângă localitatea Ioan Corvin din județul Constanța. Părăsită în câteva rânduri din cauza vitregiilor istoriei, peștera a fost resfințită între anii 1943- 1944 și iar părăsită până după 1989, când a fost repusă în funcție cu circuite de peregrini români și străini. Sunt altfel de configurări, cu un conținut sporit de devoțiune spre sacru
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pereții interiori ai cupolei, aflați în fața altarului. Pe pereții cupolei se află doar două picturi ale unor evangheliști. Pe pereți sunt puse icoane, dar aceștia nu sunt pictați. Biserica a avut multe icoane, dar majoritatea acestora s-au pierdut datorită vitregiei timpurilor. În prezent, în patrimoniul acestui lăcaș de cult se mai află 13 icoane pictate pe lemn în 1812 și 11 în ulei pe pânză. Catapeteasma este confecționată din lemn, fiind prevăzută cu două uși împărătești. Ea are 15 icoane
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Alți critici (precum Constantin Cubleșan, Ion Simuț sau Ioan Milea) îl aseamănă pe Onache Cărăbuș cu Ilie Moromete, remarcându-i aceeași fire independentă și același conservatorism, dar și legătura profundă cu pământul care îl ajută să treacă cu tărie prin vitregiile destinului. Nimic nu reușește să-i frângă credința în tradiții și în etica armonioasă a vieții rurale. Omul se simte înrădăcinat în pământul străbun, iar duhul acestuia reprezentat de cățeaua Molda îl ajută să depășească momentele de cumpănă ale istoriei
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
stinge, te îngroapă, te duci și nu mai ești”". Criticul Ion Simuț considera "Povara bunătății noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
și până la Dunăre și Mare, hotare pe care Măritul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt le-a întărit și mai mult, lăsându-le urmașilor săi, așa cum le primise moștenire de la bunicul Măriei Sale, Alexandru Voievod cel Bun. Ruptă în două de vitregiile sorții și de poftirile nesățioase ale celor care nu mai încăpeau pe pământurile lor, Țării Moldovei i s-a răpit jumătate din teritoriul său, Basarabia și Bucovina de Nord, pământ cuprins între Prut, Nistru, Ceremuș, Colacin, Dunăre și Mare, de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
acestei foi, îndealmintrelea bine și moderat scrisă, este caracteristic. În toate cestiunile de politică internă foaia va sta alături cu patrioții aceia cari, liberi de considerațiuni strâmte de partid, se silesc a vindeca România de durerile cauzate prin ranele datorite vitregiei secolelor trecute, urmărind cu nestrămutare țintele sociale și politice ale unui liberalism prudent. "Bukarester Tagblatt" va combate fără nici o considerație tentativele directe ale reacțiunii și c-o implacabilă asprime superficialitatea periculoasă. Nu politica stearpă a maniei măririi, care aleargă după
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
azi, cel care ne ajută și acum, în cel mai pur spirit junimist și maiorescian să îl redescoperim pe Creangă ca pe cel mai testicular autor din literatura română, a preferat să-și asume vertical acea stare de îmblânzitor al vitregiei cuvintelor, de plimbare prin flăcări cu o sabie deasupra capului într o vreme în care alții alegeau calea itinerariilor facile, cu parcursuri și destinații garantate pe o hartă deformată în multe feluri. Inutil să-l întrebăm azi pe Maestrul Daniel
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]
-
Lorca, Whitman, Kavafis sau Eminescu, Istrati, Nichita..., vei recunoaște în Daniel Corbu un necesar îmblânzitor de vulpi al tinereții sale și dacă vei avea ocazia îi vei mulțumi în felul tău pentru poemele neliniștii, pentru ferestrele deschise, pentru magia îmblânzirii vitregiei cuvintelor și pentru scrisorile adresate din când în când și ție.
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1735]
-
a prăbușit una din aripi, familia. A rămas singur, doar cu prima aripă, pe care-o avea profesia. La noi, bătrânii spun că omul, pentru a putea zbura și păstra echilibrul, liniștea, cumpătul, calmul, tăria și îndrăzneala de-a înfrunta vitregia vieții are nevoie de ambele aripi. Fiindcă femeia, jumătatea bărbatului, este într-o familie "cheia și lăcata". Asta era vorba bunicii care, sărmana, a pierdut și ea o aripă când avea numai 28 de ai, fiindcă soțul ei, Vasile Lazăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și mijlocii, pe care istoricii, politologii, sociologii, specialiștii în istoria culturii și în literatura comparată îl numesc Europa Centrală, "A treia" Europă, Europa "intermediară" sau cu sintagma germană Mitteleuropa, Zwischeneuropa, Ostmitteleuropa, ori cu varianta austriacă Zentraleuropa Bucovina rezumă ea însăși vitregiile, schimbările dramatice, implicațiile și complicațiile stăpânirii habsburgice, cu acel "homo bucovinensis" sau ale celei sovietice, cu acel pretins "homo sovieticus", ca și anacronica stare actuală de provizorat, când jumătatea de nord a provinciei, adică 6.340 km2 din cei 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Cuvântului explicativ al autorului, din care aflăm siderați că prima versiune, inevitabil tinerească a cărții, datează din 1968 (sic!). Mica odisee a manuscrisului întinsă pe 38 de ani ilustrează cum nu se poate mai bine "culisele" cenzurii din epoca totalitară, vitregiile conjuncturale și micimea unor oameni, contrastantă în raport cu generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de convingător. După decenii de așteptare mărturisește cu resemnare autorul Fragmentele lui Lamparia au devenit, prin forța ineluctabilă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aproape deloc. Pentru cei mai mulți dintre foștii mei colegi, poziția mea socială era de invidiat datorită faptului că nu eram nevoită să-mi pierd cea mai mare parte a timpului la rânduri, pentru procurarea celor necesare traiului de zi cu zi. VITREGIILE NATURII SECETA A venit altă vară fierbinte și secetoasă. Soarele ardea nemilos, iar ploile lipseau aproape cu desăvârșire. Erau semne de sărăcie, cu toate că bieții țărani își făcuseră lucrările de întreținere a culturilor. Doar prin locurile unde se iriga avea să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
71 Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ........................... 74 Clipe de groază ............................................... .................. 76 O noapte cumplită ............................................... .............. 78 224 Aniversare unică ............................................... ................ 79 „Ce-ar fi să nu mai fim așa supuse?” ................................. 82 Am primit apartament în blocul din comună ...................... 85 Un trai invidiat ............................................... ................... 86 Vitregiile naturii seceta ............................................... .... 87 Cele două icoane ............................................... ................ 90 Uleiul și zahărul ............................................... ................. 93 „Omul Negru”......................................... .......................... 95 Mărțișoare pentru tovarășa învățătoare .............................. 98 Toată lumea fura ............................................... .............. 100 „Ce fel de cânepă e asta?” ............................................... 103 Capitolul III. Primărița ............................................... ..... 105 Primăriță ............................................... .......................... 113 Dulcele gust al puterii ............................................... ...... 115
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din Gadara și alți câțiva filosofi epicurieni îDemetrius Lacon, Carneiscos, Polistrat) beneficiază în acea zi de o șansă extraordinară: operele lor scrise s-au păstrat sub un strat de lavă gros de vreo douăzeci de metri, imobilizate, dar protejate de vitregiile timpului, deci disponibile pentru secolele viitoare. Pentru aceasta va fi nevoie ca oamenii să descopere, aproape o mie șapte sute de ani mai târziu - în 1753-, că Herculanum și Pompei au fost salvate prin distrugere. Cadavrele de oameni zac alături de gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
civilizației. Asemenea lucrări ar trebui să fie studiate În Învățămîntul primar și gimnazial, ca adevărate manuale de patriotism, deoarece ele arată că toate realizările științei și tehnologiei actuale au fost descoperite cu mult timp Înainte de poporul nostru, numai că, datorită vitregiilor istoriei, nu le-a putut pune În practică. Și poate că În acest fel vor Înțelege și statele capitaliste dezvoltate să ne trateze cu mai mult respect. De la o vreme, insistența cu care Fondul Monetar Internațional ne cerea achitarea datoriei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și ambiția nu sunt iubite de Dumnezeu și că ele sunt otrăvurile care ne omoară zilnic. Nu putem înțelege nimic din economie, dacă nu vom înțelege aceste lucruri. Economia nu este decât un instrument, a adaptare a ființei umane la vitregia în care este obligată să trăiască. Tot ceea ce este lege economică este o extensie a unei psihologii specifică unei ființe aflată mereu în căutări. Dorința de utilitate, de optim și maximizare sunt date ca instrumente unui neajutorat 25. Cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mărturisește scriitoarea - a fost pentru mine o încântare necurmată. Lăsând la o parte Alpii și Pirineii, eu n-am văzut nimic mai frumos decât această țară.” O încântă deopotrivă frumusețea oamenilor, distincția moravurilor, arta lor originală, forța de rezistență în fața vitregiilor istoriei. Nu face o călătorie de agrement și nu rămâne neutră la ceea ce vede și aude. Dimpotrivă, la Cluj („localitate cu totul latină”, precizează ea), participă la unele discuții, dă replici fără menajamente unor „nedreptăți revoltătoare” produse de maghiarii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
din Gadara și alți câțiva filosofi epicurieni îDemetrius Lacon, Carneiscos, Polistrat) beneficiază în acea zi de o șansă extraordinară: operele lor scrise s-au păstrat sub un strat de lavă gros de vreo douăzeci de metri, imobilizate, dar protejate de vitregiile timpului, deci disponibile pentru secolele viitoare. Pentru aceasta va fi nevoie ca oamenii să descopere, aproape o mie șapte sute de ani mai târziu - în 1753-, că Herculanum și Pompei au fost salvate prin distrugere. Cadavrele de oameni zac alături de gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
biserica Santa Maria Novella „fără vreo pricină anume, ci doar din întâmplare”149, „după ce se așezară în cerc și suspinară o vreme, lăsând deoparte rugile pe care le înălțau la ceruri, începură să vorbească între ele multe și mărunte despre vitregia acelor vremuri.”150 Așezarea în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a patrimoniu lui patern. Apartenența la un grup social devine, pentru unii, un pretext de orgoliu fără margini: Catrina Ale xea nu repetă cu mândrie că „este fiică de neam de boier“, cu zestre de fată de boier, măritată din vitregia sorții cu căpitanul Hristea care n-a reușit să se ridice niciodată la nivelul ei și, mai ales, n-a făcut eforturile necesare să-i asigure bunăstarea datorată poziției sociale. Sau Uța, deși violată, refuză căsătoria cu violatorul, pe care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
deși era orientalist și întocmise un dicționar român-turc, a contribuit la îmbogățirea limbii literare cu numeroase neologisme romanice. Curiozitatea neobosită în problemele de limbă l-a dus și la alcătuirea unui dicționar român-german/german-român, acesta, ca și celălalt, rămas, în vitregia vremurilor, netipărit, precum și la o încercare de traducere din grecește a unei Prescurtări de logică după Aristotel. Neterminată, întreruptă chiar în mijlocul unei fraze, și publicată abia în 1864, când Al. Papiu-Ilarian o include în Tezaur de monumente istorice pentru România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
și el chemat.” Astfel, Kogălniceanu apreciază că “ numai pentru o asemenea nație dreaptă și adevărat protecatoare poate dar poporul român să aibă recunoștință.” Înr-o viziune de sinteză - exprimându-și încrederea în forța poporului, în capacitatea lui de a face față vitregiilor soartei, încercărilor de împilare străină, marele patriot declara cu convingere că „ o națiune asupra căreia au trecut huni, goți, avari, vandali și atâtea alte seminții străine, o națiune care optsprezece veacuri cu toate atacurile timpului, cu toate năvălirile barbarilor, a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
le-ar fi putut ierta. Odată ce realizăm cât de departe rămân cei mai buni oameni de satisfacerea deplină a îndatoririlor ce le revin față de ei înșiși și față de alții, putem să ne dăm seama mai bine cât de mult șubrezesc vitregiile vieții, nenorocirile personale, bolile și sărăcia capacitatea oricum slabă a oamenilor de a urma poruncile rațiunii. Cu prilejul morții unui coleg de la Universitatea din Königsberg, profesorul de drept L’Estag, filosoful și-a exprimat scepticismul prin cuvintele: „A fi în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de piatră, de foc și de pământ, București, 1939; Cântec de revoltă, de dragoste și moarte, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1945; Cartea Oltului, București, 1945; ed. îngr. și pref. Antoaneta Tănăsescu, București, 1979; Țara de piatră. Confesiune despre vitregia naturii și a istoriei, București, 1946; Oameni și cărbuni în Valea Jiului, București, 1947; Sfârșitul lui Iacob Onisia, București, 1949; Începutul epopeii, București, 1950; Porțile măreției, București, 1951; Șantierul de la cumpăna apelor, București, 1951; Trei călătorii în inima țării, București, 1951
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
naționale, văzută ca o parte integrantă a celei universale, în care fiecare popor aduce nota specifică a geniului său creator, într-un permanent schimb de valori și de experiențe. Contribuția poporului român - constata „Viața românească” - a fost destul de redusă, deoarece vitregia istoriei l-a silit să se ocupe mai mult de „conservarea sa fizică, și nu i-a rămas acel prisos de energie care se cheltuiește pentru cultură”. Vremurile pot deveni favorabile progresului culturii naționale cu condiția eliminării anomaliilor sociale, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]