36,421 matches
-
orientau către literatură, către artă în general. Acum, când există atâtea și atâtea forme de distracție/ petrecere a timpului liber, au rămas alături de literatură cei cu adevărat pasionați de ea. Te asigur că ei citesc, și chiar cu o curiozitate vie, cărți și reviste; ai văzut ce afluență e la cele două Târguri de Carte de la București? Și asta în condițiile în care puterea de cumpărare e foarte scăzută. Pe acești cititori se poate conta. E firesc, pe de altă parte
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
î.e.n.): dusese amfore cu pește uscat și sărat. (Strabon vorbea despre peștii aduși de la Pontul Euxin). Asemenea reveniri în prim plan ale Greciei antice, între cele mai fierbinți subiecte internaționale, precum problemele din Irak, Orientul Mijlociu sau Coreea de Nord, arată cât de vie rămâne Ellada, în mod misterios, în mod misterios. De altfel, se pare că zeii antici au avut totdeauna ceva de spus. Un estetician britanic, Payne Knight (autorul volumului An Inquiry into the Problem of Taste), care avea mare influență în
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Rebengiuc aparține speciei campionilor. El a făcut dintru început un pact sever și benefic cu energiile lui, care nu l-au trădat și pe care nu le-a trădat. De aceea e un mare actor și un spirit atât de viu. Nu întâlnești decât rareori, pe scenă ori în viață, pe cineva care să aibă o asemenea calitate a plăcerii, o asemenea bucurie prilejuită de formele dezlănțuirii sale vitale. La mulți ani, domnule Rebengiuc, la mulți ani nea Victor! Alexandru Darie
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
acum: "laissons le temps passer" (Pagini..., p. 100-101). Nu s-au mai întîlnit niciodată. În convorbirile cu Mihaela Cristea, H. Y. Stahl mărturisește că nu l-a mai văzut decît fără viață, pe catafalc. "Pe catafalc, Panait Istrati părea tînăr, viu, frumos. Numai că avea splendoarea lui de ochi închiși." 10.III.1931 Panait Istrate, În prima clipă - răspuns scrisorii matale - ți-am trimes câteva cuvinte - nu știu ce înțeles le-ai găsit, însă eu le rupsesem din adânc din mine și credeam
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
cartea care a spart tiparele tradiționale în proza canadiană și, în același timp, una dintre cele mai cunoscute scrieri experimentale ale anilor '60. Michael Ondaatje, autorul best-seller-ului Pacientul englez, mărturisea în 1970: "Frumoșii învinși este un roman superb, cel mai viu, mai fascinant și mai curajos roman modern pe care l-am citit vreodată." Din această carte în curs de apariție la Editura Polirom prezentăm în aceste pagini cîteva fragmente. Leonard Cohen s-a născut la Montreal în 1934. A debutat
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Tudorel Urian Un jurnal este (ar putea, ar trebui să fie) o formă de conservare a unei existențe. Se spune îndeobște că un om trăiește atîta timp cît amintirea lui rămîne vie în mințile urmașilor săi și ale celor care l-au cunoscut. Dacă viețile celor mai mulți dintre oameni se încheie, astfel, o dată cu dispariția propriilor copii sau nepoți, cele ale autorilor de jurnale rămîn conservate, ca într-un bloc de gheață, în caietele
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
ton ascuțit, asemănător cu o chemare la luptă. - În anul cometei allei s-a petrecut în sat un eveniment nemaipomenit. Un bolovan uriaș a căzut din cer lângă răzorul lui Tasgar. Era negru cum e cărbunele, dar nu strălucea. Era viu. Ramirín a tăcut. Îi observa pe ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
din cer lângă răzorul lui Tasgar. Era negru cum e cărbunele, dar nu strălucea. Era viu. Ramirín a tăcut. Îi observa pe ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida care se mișcau întruna. Țipau. Toată noaptea au scos niște țipete parcă de durere
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Tasgar. Era negru cum e cărbunele, dar nu strălucea. Era viu. Ramirín a tăcut. Îi observa pe ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida care se mișcau întruna. Țipau. Toată noaptea au scos niște țipete parcă de durere, care te înfiorau. Toată noaptea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Ramirín a tăcut. Îi observa pe ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida care se mișcau întruna. Țipau. Toată noaptea au scos niște țipete parcă de durere, care te înfiorau. Toată noaptea, ba chiar și a doua zi de dimineață. Ramirín a tăcut
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
care se ridica din apa râului. Ramirín țiglarul încă nu se așezase. Era pregătit să lupte până la ultima suflare. - Pe atunci aveam o privire de șoim și vă asigur că nu era fum. Ce-mi tot dați cu fumul! Era viu. Căutătorul de minuni zâmbea. A vorbit pe un ton împăciuitor, deși puțintel iritat. - Uite ce e, bunicule, simțurile ne înșeală foarte des. Noi, oamenii, suntem mult prea creduli. Ca să dau crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
care, de peste 30 de ani, duc faima dansului românesc în lume. De asemenea, a fost ignorată întreaga direcție a dansului modern, cu excepția lui Miriam Răducanu, decana genului. Faptul că, alături de ea, Adina Cezar, Raluca Ianegic și Sergiu Anghel, au menținut viu, până în 1989, un gen de artă neagreat oficial și au susținut astfel însăși ideea de diversitate a stilurilor, este un merit în sine, dincolo de valoarea spectacolelor create de ei. În fine, faptul că, în afara unui criteriu strict profesional, distincția cu
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
plăcea la nebunie!", zice personajul despre "reprezentațiile" experimentale de cerșetorie, pe care le dădea prin restaurante, seară de seară, de luni pînă vineri, alături de o falsă soție (Mara Nicolescu, promptă și precisă ca o rotiță de ceasornic). Dintr-o distribuție viu colorată, cu multe nume notabile, o mențiune specială ar merita interpretul "jigodiei de cartier", elevul feroce Robert, un tînăr actor, Cristian Gheorghe, care, cum se spune, "se lipește de ecran" (analogul lui "trece rampa"?) și pare făcut pentru cinema. Nae
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
noastră în calitate de cercetător, ca etnolog, al culturii și civilizației noastre rurale, încă de la începutul anilor '70. Câteva stagii petrecute în România - în Maramureș, Oltenia și Bucovina - au fost fructificate îndeosebi în două cărți de referință: una, apărută în 1994, Focul viu, rudenia și ritualurile ei în Carpați, și cea proaspăt ieșită în traducere românească, publicată doar cu doi ani în urmă, la Presses Universitaires de France. La data primei sale vizite la noi, Dl Jean Cuisenier era deja directorul Muzeului Artelor
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
Este, cred, o excelentă ocazie pentru a retrasa oarecum istoria contactelor Dv. cu civilizația și cu cultura tradițională românească și cu România în general. Știu că ați publicat deja, în 1994, o carte care se numește Le feu vivant (Focul viu) la Presses Universitaires de France, iar Memoria Carpaților a fost publicată de aceeași editură în anul 2000. Așadar, cum vedeți acum drumul Dv. spre România și tradițiile sale? Dacă mă uit înapoi, adică cu mai mult de treizeci de ani
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
noi și veți vedea! Tot ce ați observat în Franța, toate colecțiile pe care le conservați în muzeele Dv., ce corespund unei stări a civilzației care în Franța a intrat probabil în istorie și nu mai e câtuși de puțin vie, toate acestea le veți revedea, regăsi, observa, veți putea lua parte la viața populației românești, dacă vă duceți în Carpați. Veți observa, poate, că aceste obiecte, aceste tehnici vechi, aceste practici sociale, rituri, credințe, ceremonii, povești, legende sunt reale. Veți
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
asemenea, pentru familii, să-i înzestreze cu mijloace de existență, cu pământ, cu locuință, - toate acestea mă conduceau spre investigarea unui ansamblu social larg, organizat de relațiile de rudenie. Erați, așadar, obligat oarecum să ieșiți din tematica volumului Dv., Focul viu, consacrat exclusiv relațiilor de rudenie și să vă lărgiți câmpul cercetării... Desigur... Deoarece relațiile de rudenie, relațiile de organizare socială, funcționarea societății locale în ansamblul său, asocierile de ciobani, de crescători de oi, precum cele pe care le-am putut
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
care mi s-a părut a fi foarte departe de înalta cultură ecleziastică. Fiindcă aici se perpetuau totuși practici cu totul străine de acea cultură. Așa se face că, atunci când turmele sunt conduse, primăvara, la munte, are loc aprinderea focului viu, care nu are nimic de-a face cu cultura ecleziastică. Tot așa, practica jocurilor funerare. în timpul celor trei zile cât durează ceremoniile în casa mortului, are loc priveghiul, care nu e doar un priveghi condus după regulile practicii creștine, ci
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
în numele imunității de către persoane care apără, de fapt, patologia senectuții. Intenția de a face un teatru consonant cu preocupările, visele și dezamăgirile celor care deocamdată trec pe lângă ușa teatrului fără să se oprească, corespunde proiectului de continuitate necesar oricărui organism viu. Intenția devine realitate prin propria ei creație, dar și prin capacitatea de a coagula energii creatoare în structuri care depășesc cadrul dialogului de specialitate, adresându-se direct aliatului firesc - publicului. Probabil că lipsa de continuitate în impunerea unui cadru instituțional
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
sau 'rememorează' reiese cu limpezime din discurs fără a fi nevoie de precizări explicite, iar umorul (negru adesea, tema condiționează...) este de foarte bună calitate. Părțile nu la fel de reușite ale românului sînt, dimpotrivă, scrise într-un limbaj care nu pare viu, cu poante în general răsuflate, eventual cu machisme facile care nu se mai integrează satisfăcător devierilor narcisiste ale personajului. Este cazul tuturor pasajelor cu Veronika și cu Dumnezeu - dar să detaliem. 'Problemă' românului Senzațională evadare... nu este, simplificînd, una de
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
rostească texte mai structurate, cu mult mai lungi. Am cules texte mai mari de două sute de versuri... Ea e, desigur, cu mult mai distantă, nu trăiește emoția... Dacă e vorba, așadar, să aruncați o dublă privire spre cartea Dv., Focul viu, și către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților, cum le puteți raporta una la cealaltă și ce aduce nou, după părerea Dv., această ultimă carte? Cum situați această carte în ansamblul cercetărilor Dv. privitoare la România? Prima carte
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
către cealaltă, care tocmai s-a tradus, Memoria Carpaților, cum le puteți raporta una la cealaltă și ce aduce nou, după părerea Dv., această ultimă carte? Cum situați această carte în ansamblul cercetărilor Dv. privitoare la România? Prima carte, Focul viu, consacrată relațiilor de rudenie și ritualilor legate de ele, e o carte concepută și redactată conform regulilor universitare clasice, ale observației, interpretării, rigorii, verificării și, prin urmare, cu un minimum de implicare personală în demersurile cercetării. E o constrângere cerută
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
că însăși mișcarea monastică a fost greu de condus sub puterea comunistă, pentru un întreg ansamblu de motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub controlul autorităților religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a scăpat complet de presiunile ideologice venind de la partidul comunist. De unde, o mișcare cu totul diferită, care nu
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
comunist, când totul se schimbă, explodează, se extinde radioul, discul, televiziunea, ansamblul elementelor vieții culturale vechi e complet transformat. Se poate spune, deci, că această civilizație intră în muzeu. Cum priviți acest fenomen de "muzeificare" a ceea altădată fusese foarte viu și care mai rămâne astfel doar fragmentar în comportamente, ritualuri etc. E ceva care trebuie acceptat, vă întristează asemenea fenomene? Nu sunt deloc trist și nu am nici un fel de nostalgie, nici pentru Franța, nici pentru România. Fiindcă este vorba
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]