427 matches
-
cleioasă peste clădirile și șoselele capitalei...”). Medievalul cantant, de tip bizantin, ni se dezvăluie întro învăluire pitorească, printr-un timp „al evocărilor concrete” (Tudor Vianu), din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate, autoarea să conchidă, printr-o „perspectivă de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fiecare nouă lucrare ar trebui să iasă măcar tot atât de bine ca lucrările de până acum. S-a întâmplat ca unele să iasă, însă frica rămâne. Poate tocmai de aceea nu aștept prea mult. Gândesc muncind, abordez subiectele și materialele cu vivacitate și până la urmă se lasă îmblânzite. Mulți vă consideră un urmaș al lui Brâncuși, iar într un interviu chiar dumneavoastră afirmați că acesta vă dă o mare neliniște. E adevărat că îi sunteți tributar? Brâncuși este tributar artei românești, pentru că
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
politică) este pe cale să-i urmeze un raport de o cu totul altă natură. Un fel de dezangajare radicală. Astfel, brutalitatea conceptului, perceptibilă în închiderea sistemelor dogmatice ale secolului al XIX-lea, este înlocuită cu un relativism fundamental. Așa cum și vivacitatea diatribelor politice sau religioase (foarte apropiate unele de altele) lasă locul unui scepticism de bună calitate ce admite, de facto, că poate exista un pluralism al valorilor. Pe scurt, pentru a o spune metaforic, un astfel de politeism este o
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în timpul vieții lui la 8.000 de crime și 100.000 de acte de violență televizate (Asociația Americană de Psihologie, 1993); preșcolarii au dificultăți în separarea lumii reale de cea imaginară, mai ales când a ceasta e prezentată la televiziune; vivacitatea acesteia face ca fantasticul să pară aproape ca și lumea reală (Katz, 1989, p. 10). o mare parte din ceea ce copiii văd la televizor este alcătuit din violență, reprezentată ca cea mai potrivită cale de rezolvare a problemelor interpersonale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
a împușcat după ce tatăl sau i-a interzis să se mai uite la televizor (Sunday Times, 20 februarie 1983). Preșcolarii și școlarii prezintă dificultăți în ceea ce privește în separarea lumii reale de cea imaginară, mai ales atunci când aceasta este prezentă la televiziune: vivacitatea acesteia face ca fantasticul să fie confundat cu realul sau invers, ceea ce este același lucru. O mare parte din ceea ce copiii văd la televizor este alcătuită din violență naturalizată; aceasta este reprezentată ca cea mai potrivită cale de rezolvare a
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
momentul în care lumina însăși îi descoperă cine este ea. Se poate vedea bine aceasta din descrierea vederilor de lumină pe care el le-a avut în tinerețea sa și despre care ne-a lăsat scrieri autobiografice de o mare vivacitate<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 229. footnote>. Nu vederea luminii în sine constituie momentul central al vieții mistice, ci întâlnirea personală cu Hristos, Care Se descoperă în lumină, cunoașterea mistică a lui Hristos și unirea cu
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
sens pentru pelerini. Muzica este o parte esențială a tuturor religiilor, fiind în legătură cu creația și menținerea acelui sentiment atât de special de „comuniune” (communitas), esența unui ritual religios de acest tip. Prin studiul unor cântări precum pricesnele se pot verifica vivacitatea unor forme de religie populară, dar și continuitatea și schimbarea din societate. În fine, cel mai important aspect este relația dintre muzică, spațiul sacru al pele rinajului și spațiul public. Muzica servește ca barieră și frontieră ima terială a spațiului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iudaismului, și mai tîrziu a marxismului înțeles ca mesianism secular (Revoluția este Revelație conjugată la viitor): impasul asupra mijloacelor de transport face neoperaționale aceste viziuni asupra lumii. Politeismul antic abundă în trimiși speciali, ștafete, mesageri eroi sau semizei -, de unde și vivacitatea și agilitatea mito-politică. Dar Hermes nu știe decît meșteșugul zeilor. Iisus factorul este Dumnezeu, și discipolii săi au avut inteligența de a crea, în numele Lui, un incomparabil serviciu de teledistribuție între divin și terestru (el încă funcționează, chiar dacă vorbim mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
studenți de excepție: academicienii Alexandru Zub și Viorel Barbu, scriitorii Marin Sorescu, Mihai Ursachi, Corneliu Buzinschi etc. A fost un profesor prețuit și îndrăgit de studenți. Cu mulți a rămas în relații de prietenie și colaborare dincolo de anii facultății lor. Vivacitatea și optimismul său structural au fost mereu punct de sprijin pentru cei care îi solicitau sfatul. Nu puțini, deși nu a activat niciodată ca psiholog practician. Contribuția științifică însumează trei cărți de autor, cinci în calitate de coautor, trei cursuri, peste douăzeci
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
asasinarea animalului deoarece muribundul a devenit agresiv și exagerat de vioi; a început chiar să ghiontească o cățelușă drăguță, sub scară, o fetiță mult sub vârsta lui matusalemică. Pe scurt, Dic a devenit un ins cu un comportament antisocial; din cauza vivacității, nici un veterinar (au și ei sentimentele lor) nu a mai acceptat nici o propunere de euthanasie. * Într-un moment de inspirație, mi-am dat seama că acest caz constituie un bun prilej pentru unele premise științifice. Ceea ce am observat nou, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și nemembrii NATO și UE și "cei 7 tigri asiatici"... au păstrat această creatură așa cum a lăsat-o "Cel de Sus", ținând în dreapta sceptrul și în stânga sabia (sau globul cu crucea), mai ales că aceasta a demonstrat peste vremi o vivacitate, mobilitate, perspicacitate și eficiență greu de bănuit la un asemenea "altoi" demn de "marele savant sovietic Miciurin"! Și apropo de "dreapta" și "stânga", în cazul de mai sus, "stânga" a știut întotdeauna ce face "dreapta", "dreapta" având întotdeauna mai puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fiindcă ne spunem pe numele mic, prefer să nu-i spun nici Gabi, nici Kiki, ci Minunea Lumii ! Fiindcă este, într-adevăr, o minune a lumii! E un spirit surprinzător de juvenil: octogenara pare cu 25 de ani mai tânără. Vivacitate sănătoasă, voioșie inteligentă, curiozitate filozofică și - sub toate aspectele - frumusețe. Trăirea în spiritualitate și sensibilitatea la transcendent, care îi sunt proprii, le moștenește de la tatăl ei. Cum Tecuciul este înrudit cultural cu Bârladul, ba chiar au constituit, în răstimpuri, un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Marele conglomerat, dacă a ajuns ceea ce este azi, își datorează perenitatea înțelepciunii cu care a știut să întâmpine mulțimea manifestărilor cu caracter istoric dinlăuntrul epocilor. Și unul din martorii acelor convulsii este tocmai cetatea în care mă aflu, uimit de vivacitatea dăinuirilor respirate discret. De jur-împrejur, zidurile de fortăreață nu-și mai au rolul de altădată, ocrotirea familiei voievodului fondator, venit din Moldova vremurilor tulburi nu-și mai găsește justificarea. Dar de ce Galata în plină Moldovă de ieri și de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
engleză „genial” înseamnă plăcut, simpatic, vioi, stimulator, calități pe care memorialul bătrânului om de teatru le are din plin, în chip irezistibil. Emană din cartea lui o frăgezime extraordinară, ceva genuin, niște arome, un farmec, un gust al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a o stârni, căci ea, vârsta târzie, deține esența savuroasă, nostalgică, fortifiantă, a ̀
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
moarte pentru a fugi de noi! Acel Prezent despre care, cum spuneam, nici Grecii isteți și inventivi nu aveau o reprezentare clară, dar... Dionysos - puțin rudă cu Osiris-ul egiptean! - nu-i poartă adesea Însemnele, capriciile, dezordinea, dansul și nepăsarea, vivacitatea uluitoare spirituală, disprețul față de orice convenție, sfidarea timpului, a falsei pudori și, În fapt, a ceea ce noi numim moarte?! Până a fi descoperit acest ascuns și teribil Prezent și parcurgând toate bolgiile suferințelor multiple pentru a ajunge la „el” - recunoscându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pretext pentru o luptă cu stihiile vremii? De aici, cum afirmă ritos unii, „umflarea” disproporționată a anumitor nume sau valori. Campion al acestor contestări și „judecăți morale” se află, indubitabil, criticul Gheorghe Grigurcu, căruia, după revoluție, admirîndu-i inteligența, cultura și vivacitatea stilului, i-am oferit o rubrică săptămânală la Contemporanul - Ideea europeană, ba l-am și angajat redactor - cu salariu plătibil lunar, deși nu știu să-i fi călcat vreodată piciorul prin redacția noastră. În toți acești ani cât a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
treacăt fie spus) pentru a petrece. De fiecare dată după o noapte de băutură, el raporta, mîndru, că „a rămas ultimul pe baricade”. Nu știu dacă era cel mai rezistent dintre noi, știu însă că era cel mai plin de vivacitate, un colpotor desăvîrșit (dar și un creator) de glume. Succesul unui banc îl încînta aproape la fel de mult ca și succesul unui poem. Își privea cu satisfacție auditoriul, trăgea lacom din țigară, își netezea de două-trei ori părul, apoi se scărpina
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lectură, jos la bufetul Bibliotecii Academiei, îl văd pe șerban Cioculescu șuetînd cu vervă inlasabilă și contagioasă. Am ajuns să cred că aceste conversații constituie gimnastica sa zilnică și că ele îi întrețin și-i înviorează spiritul, a cărui vivacitate nu încetează să mă uimească. Aparent mai puțin dotat fizic decît ceilalți „mari interbelici”, le supraviețuiește. Secretul vieții sale lungi să fie acela că, după cum spunea un poet, „timpul pierdut e cel mai cîștigat”? Dacă aș ști că acest lucru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
desigur altceva. Din păcate, întîmplarea de azi nu-i o excepție. Cînd sacrific „primul impuls”, ceea ce notez ulterior e doar amintirea lucrurilor gîndite cu intensitate. „Focul” interior scade, îl acoperă o cenușă albastră, sub care abia mai pîlpîie. Autocenzura domolește vivacitatea inițială, răcește scrisul, îl face inexpresiv. Poate de aci starea de insatisfacție pe care mi-o dă o bună parte a „literaturii” mele. Întrebat de Bălăiță dacă-i gata cronica la Introducere în opera lui Odobescu de Nicolae Manolescu, căci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am prea reușit. Ceva din frenezia colectivă m-a cuprins și pe mine. Azi, de pildă, mergînd pe stradă, am simțit o vie plăcere să fac și să primesc urări. Cum se explică această creștere a pulsului mulțimii, contagioasa ei vivacitate? De cînd e Anul Nou o sărbătoare anuală de amploare? Am recitit „discursurile” lui Miron Costin. Din ele rezultă că, în secolul al XVII-lea, ziua cea mai importantă, religios și politic, era Crăciunul, cînd, după obicei, boierii îl omagiau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plac frazele conturate în linii tari, bine alcătuite, închingate strîns. Am evitat, de asemenea, frazele de umplutură, compuse „în dorul lelii”, lungi, pufoase. Scriu doar cînd am ceva de spus, de obicei în momentele de tensiune (nervoasă sau spirituală), de vivacitate, de iritare. N-am „normă zilnică”: dacă simt că nu va ieși nimic, ocolesc „masa de lucru”. Nu sînt scriitor de orice, „profesionist”, deși conștiința scrisului funcționează în mine mai viu (și poate mai dureros) decît în mulți dintre scriitorii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dăduse sau mai degrabă urmase un exemplu fatal pentru industria națională, și doar în zilele de ceremonie se mai vedeau unele urme din fastul care, odinioară, înconjura tronul clipă de clipă. Singurul lucru care mai dădea o activitate manufacturilor era vivacitatea modei, care făcea să se schimbe mereu câte ceva. Poate aceste regrete pe care le am pentru lux îmi vor fi reproșate; mi se va spune, potrivit vorbei de demult, că luxul este răufăcător, că este ruina imperiilor. - Dar, dacă ați
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și eu însoțit de familia de italieni, Mino si Rosanna. Aflu că el este profesor de literatură italiană și istorie, iar soția este profesoară de religie undeva lângă Bari. Discuția se încinge dată fiind afinitatea de interese, dar și datorită vivacității profesoarei care îmi spune că pe camino își exercită o virtute pe care nu prea o are, aceea de a tăcea. Este simpatică, veselă deși are un picior bandajat. îmi vorbește cu multă satisfacție despre activitatea ei în liceu cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
jumătatea acestui secol, realizam din plin o evoluție progresivă în toate domeniile, o civilizație ce începea să atingă culmi ce depășeau visele cele mai îndrăznețe, bazate pe energii naturale, colosale, precum și pe forțe ale spiritului uman, ce explodau cu o vivacitate nebănuită. În acest sfârșit de vară 1945, când omenirea recăpăta un nou suflu, căuta să-și repare rănile, să șteargă cu rapiditate cicatricile pricinuite de război și să reînceapă și să continue o viață normală de evoluție și progres, puțini
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
clauzele privind minoritățile. În perioada cît am fost secretar general, ne aflam în plină bătălie, denumită "a optanților unguri", teatrul de la Geneva 209 era arhiplin de oameni veniți să asculte duelurile oratorice în care se întreceau bătrînul conte Apponyi și vivacitatea dialectică, bogată în resurse juridice, a reprezentantului nostru, Titulescu, a cărui stea urca pe cerul genevez. Budapesta și Bucureștiul întăreau tezele lor adverse consultînd juriști cu renume din Europa și America de Sud, argumente pe care le plăteau cu greutatea lor în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]