466 matches
-
științelor, Editura, Polirom, Iași, 2005. Leroi-Gurhan, André, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod, Paris, 1965-1995. Lossky, Vladimir, Vederea lui Dumnezeu, Editura Deisis, Sibiu, 1995. Manolescu, Anca, Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Editura Polirom, Iași, 2011. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Marion, Jean-Luc, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007. Marion, Jean-Luc, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007. Mauss, Marcel; Hubert, Henri, Teoria generală a magiei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
încrucișare infinită a unor priviri invizibile privirea rugăciunii celui ce venerează și privirea binecuvântării Celui venerat fără alt obiect vizibil decât vidul apofatic al pupilelor". (Ioan I. Ică jr., Toate cele văzute se cer după cruce, în Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 20. Autorul descrie această situație ca pe o stare de paradox, datorată intervenției invizibilului în vizibil, arătând faptul că "în vizibilitate intră ceea ce n-ar fi trebuit să se
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
practică pentru a descoperi semne și semnificații și pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la negativul semnului. De această dată schema prezentată mai sus se modifică în felul următor: PRACTICĂ → SEMN → SEMNIFICAȚIE → HERMENEUTICA NEGATIVULUI Atunci când se trece de pragul vizibilului (simpla citire a semnelor și a semnificațiilor lor), se ajunge la a se decripta negativul unui fapt, semn, gest, cuvânt pentru a se afla esența. Acest efort hermeneutic și interpretativ depășește analiza lingvistică și pătrunde în domeniul magico-religios. Avem în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
descântecelor folosite, materia prinde noi forme și vorbește celui ce vrea s-o asculte. Unei eliberări a spiritului materiei i se răspunde și cu o formă de eliberare a spiritului uman. Acesta din urmă încearcă să părăsească limitele raționalului și vizibilului. Este un exercițiu de libertate pe care unii și-l pot asuma din când în când în mod ritualic. Focul, ca principiu, mijlocește această eliberare. Secvența nr. 3 00.53-02.08 Prezentăm locul unde are loc întreaga acțiune, respectiv casa
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
înainte / 11 Cartea I Geneza imaginilor / 15 Capitolul I Nașterea prin moarte / 17 Rădăcini / 19 Imaginea înaintea ideii / 25 Stadiul oglinzii / 27 Suferința magică / 31 Moartea în pericol / 35 Eterna reîntoarcere / 39 Capitolul II Transmiterea simbolică / 45 Cuvântul mut / 47 Vizibilul nu este lizibil / 55 Transmitere și transcendență / 62 Fatala "autonomie a artei" / 67 Sensul și grupul / 71 Capitolul III Geniul creștinismului / 77 Interdicția din Scriptură / 80 Un monoteism disident / 84 Matricea Întrupării / 89 Tentația puterii / 93 Revoluția credinței / 97 Miza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care-l avem asupra figurilor noastre variază odată cu câmpul de gravitație în care le înscrie ochiul nostru colectiv, acest inconștient comun care-și modifică proiecțiile după tehnicile noastre de reprezentare. Cartea de față are așadar ca obiect codurile invizibile ale vizibilului, care definesc foarte naiv și pentru fiecare epocă o anumită stare a lumii, adică o cultură. Sau cum se lasă lumea văzută de cei care o privesc fără să se gândească la asta. Dacă ne este cu neputință să vedem
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
metafizică a animalului uman, indisolubil estetică și religioasă, a fost această bulversantă enigmă: spectacolul unui individ ce trece la starea de anonimă gelatină 8. Poate adevăratul stadiul al oglinzii antropice: să se contemple într-un dublu, alter ego, și, în vizibilul foarte apropiat, să vadă altceva decât vizibilul. Și neantul în sine, acel "nu-știu-ce care nu mai are nume în nicio limbă"**. Traumatism destul de siderant ca să ceară imediat o contramăsură: o imagine a nenumitului, un dublu al mortului pentru a-l
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
religioasă, a fost această bulversantă enigmă: spectacolul unui individ ce trece la starea de anonimă gelatină 8. Poate adevăratul stadiul al oglinzii antropice: să se contemple într-un dublu, alter ego, și, în vizibilul foarte apropiat, să vadă altceva decât vizibilul. Și neantul în sine, acel "nu-știu-ce care nu mai are nume în nicio limbă"**. Traumatism destul de siderant ca să ceară imediat o contramăsură: o imagine a nenumitului, un dublu al mortului pentru a-l menține în viață și, indirect, pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amintim că, până mai ieri, societățile erau cu adevărat compuse mai mult din morți decât din vii. Vreme de milenii, depărtarea și trecutul au copleșit, au înconjurat, au amenințat câmpul optic iar cele ascunse dădeau valoarea celor văzute. Apropiatul și vizibilul nu era, în ochii strămoșilor noștri, decât un arhipelag al invizibilului, înzestrat cu deslușiri și prevestiri pentru a servi drept intermediar. Căci invizibilul sau supranaturalul era locul puterii (locul din care vin lucrurile și în care se întorc). Oamenii aveau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în imagine a fost mult timp un bun de primă necesitate. Magie și image au aceleași litere* și așa e drept. S.O.S. imaginea, S.O.S. magia. Nu există decât o dogmă în magie, scrie Éliphas Lévy, aceasta: vizibilul este manifestarea invizibilului." Absolut constrângătoare în operațiunile ei, magia este mai puțin laxistă decât religia. Ea afirmă o voință vitală, o hotărâre de eficacitate pe care nu le regăsim în religiile elaborate, mai puțin activiste, mai înclinate spre resemnare și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar trebui, într-o zi, s-o producă o mediologie a artei. * * * Cronica intemporalului nu este totuși subiectul nostru. El pleacă de la "imagine", permanență recognoscibilă și incontestabilă; nu de la "artă", care ține de o decizie revocabilă și contingentă. Studiul metamorfozelor vizibilului presupune un punct fix în amonte. Ceea ce a fost imagine rămâne astfel de-a lungul secolelor (în afară de cazul unei distrugeri materiale) și sub toate latitudinile. "Opera de artă" dintr-o zi nu era astfel în ajun și va fi descalificată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că nu există, pe de o parte, imaginea, material unic, inert și stabil, și, de cealaltă, privirea, ca o rază de soare mobilă care ar anima pagina unei cărți larg deschise. A privi nu înseamnă a recepționa, ci a ordona vizibilul, a organiza trăirea. Imaginea își trage sensul din privire, precum scrisul din lectură, iar acest sens nu este speculativ, ci practic. Și, așa cum, în "Ordinea cărților" (Roger Chartier), analiza de text a cedat întâietatea examinării practicilor de lectură, în "Cetatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca o carte de buzunar din secolul XX, un retablu dintr-o biserică gotică se adresa unei alte priviri decât un afiș de cinema. Evoluția comună a tehnicilor și a credințelor ne va conduce să reperăm trei momente în istoria vizibilului: privirea magică, privirea estetică și, în fine, privirea economică. Prima a produs idolul; cea de-a doua, arta; cea de-a treia, vizualul. Mai mult decât niște viziuni, acestea sunt organizări ale lumii (vezi tabelul de la pp. 229-230). Capitolul II
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu va reuși să-și transmită în cuvinte percepția ca atare, să-și articuleze emoția imediată. Dar dacă nu i s-ar fi transmis nimic prin acea imagine, el n-ar fi rămas nemișcat în fața ei. Paradoxal, tocmai menținând specificitatea vizibilului în raport cu invizibilul, a imaginii în raport cu semnul, vom salva mai bine funcția ei de transmitere. Așa cum la artist meseria nu este inamicul inteligenței, profunzimea de sens și intensitatea senzorială nu sunt invers proporționale. A gândi imaginea presupune în primul rând a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
altfel, nu și-l amintea. Și oare l-am mai privi astăzi cu aceiași ochi pe Vermeer fără povestirea proustiană? Așa cum inteligența "dezvoltă" senzațiile, limbajul poate aspira să "dezvolte" imaginea ca un negativ, chiar dacă nu are aceeași putere de sugestie. Vizibilul se împlinește atunci în lizibil. Acest lucru poartă numele de literatură. Factura unui pictor este încă o mărturie involuntară. Un pisălog îți telefonează. Nu vrei să-i spui nimic, pentru că n-ai nimic a-i spune. Dar vocea ta va
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
numai a-i populariza valorile, ci și a modela comportamente, a instaura un stil de existență. Imaginile pioase nu erau mesaje lingvistice, ci au avut o acțiune asupra oamenilor. Au fost prin urmare, în sensul puternic al cuvântului, operații simbolice. Vizibilul nu este lizibil Un pictor, un cineast ori un fotograf contemporan își găsesc un oarecare merit în a face pe inculții, pe lucrătorii manuali, pe artizanii; în a declina insistenta cerință de profunzime, refugiindu-se în grosimea materială a "muncii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
colecțiilor numerizate pe ecran, evaporarea texturilor, a reliefurilor și paletelor promite un viitor și mai frumos transformării figurilor în ideograme. Metaforă totuși fără rigoare și metamorfoză fără substanță. Noul academism al semnificantului, ca și modul mai vechi de a asimila vizibilul lizibilului, fotografia unei scriituri, cinemaul unei limbi universale, trece dincolo de proprietățile inerente sistemului formal care este orice limbă. De exemplu, încercările de a sistematiza imaginea cinematografică pe modelul lingvistic n-au dus niciodată la rezultate convingătoare fie că planul a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
televizat sau un mare reportaj despre Irak ori Vietnam; citim un scenariu dramatic prin intermediul imaginilor transmise în direct și în dezordine. Scenariu care nu este pe ecran, nici în off (unde poate figura eventual), ci în mintea mea. La hanul vizibilului, fiecare aduce Bunul și Răul său. Există așadar inteligență în cea mai măruntă percepție. Paleontologii au cu toții dreptate să presupună că primele desene umane susțineau exprimări verbale, că imaginea și cuvântul au apărut împreună în istoria speciei. Iar psihologii au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei butade a lui Malraux, el a făcut și portretul lui Clemenceau, nu numai pe-al său20. Ea s-a desăvârșit, probabil, în focul de artificii ironice prin care canibalul vizibilului, cel mai mare prădător de forme al nostru, a făcut pictura occidentală să treacă de la autonomie la autofagie. Odată cu el, al doilea și al treilea grad par să-i fi dat o lovită fatală primului. Precum "omul care consumă din ce în ce mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
încă neexplicată. Știm doar că ochiul nu-i decât un senzor. Creierul este cel care "procesează" semnalele luminoase. Imaginea optică rezultă dintr-o muncă mentală în care retina asigură logistica, iar neuronii strategia. Ei selectează informația astfel încât noi să proiectăm vizibilul așa cum îl receptăm. Și, la fel cum nu există dualism între fizicul extern (raza luminoasă și formele percepute) și cognitivul intern (structurarea calitativă a formelor), nu există de o parte "o suprafață plană acoperită de culori asamblate într-o anumită
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
salutat ca "viața însăși", un decalc al realului, până la apariția tehnicolorului, care ne-a făcut să descoperim că există și culori în câmpul nostru vizual și să concepem alb-negrul ca pe un cod expresiv printre altele. Dar istoria tehnică a vizibilului nu începe cu camerele, așa cum nici tehnologiile inteligenței nu încep cu computerele. Bizonul gravat de la Altamira este deja un artefact, cum o tablă a înmulțirii este deja o mașină. Dacă "evoluția vieții continuă prin alte mijloace decât viața" (Stiegler), evoluția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă sub forfota nesfârșită a vizibilului, căci diversitatea este de esență, iar invarianta speculativă. A spune precum Gombrich, în incipitul la Istoria Artei, că nu există artă, ci numai artiști înseamnă să muți problema: de când există artiști și de ce? "Arta este tot ceea ce oamenii numesc astfel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
încă, și mai mult ca niciodată, valori de poziție. Dacă eternitatea înseamnă jumătate din artă, ce-i de făcut cu cealaltă jumătate, despre care încă se consideră, de la Baudelaire încoace, că trebuie să exprime epoca? A evita ritmările istorice ale vizibilului prin superstiția clipei inepuizabile ar fi la fel de zadarnic precum a evita străfulgerarea mereu reîncepută a emoției prin luarea în considerare numai a epocilor privirii. Să ne ferim a confunda logica creației și logica percepției într-un fel de esse est
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mentală, nu pare a avea un corespondent în Grecia antică. Existau, fără îndoială, figuri și forme materiale, care populează acum muzeele noastre; un întreg vocabular subtil și rațional, cu nadele și capcanele lui (eidôlon, eikôn etc.); imaginație (mimêsis, care reproduce vizibilul, și phantasia, care vagabondează în afara vederii); statuia (pentru care existau vreo cincisprezece cuvinte distincte), care străbate scrierile grecești. În schimb, în lumea antică (la fel ca în cea medievală) nu există un discurs propriu și general despre artă. Detaliu deloc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]