KorAP: Find »[drukola/base=vizionară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...15 >

366 matches

Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636

satisfăcător la problema ontologica a eului, iar verigă lipsa este descoperită de un alt filosof german, care sugerează că imaginația ar putea fi puntea de legătura dintre finit și infinit, dintre ceea ce vom numi, mai departe, înțelegerea empirica și înțelegerea vizionara a realității. Cel care distruge sistemul creat cu migala de Kant este Fichte. El respinge din start ideea de "lucru în sine", pe care-l consideră un concept atât de vag, încât devine inoperant, și-l înlocuiește cu cel de

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
pe care o cunosc obiectele comune: "Un vizionar creează sau locuiește într-o lume spirituală mai înaltă, în care obiectele percepției din această lume sunt transfigurate și încărcate cu un simbolism de o intensitate nouă" (1991, p. 8). Astfel, experiența vizionara constituie baza procesului estetic, ceea ce-i permite eului să atingă treaptă cunoașterii absolute și să utilizeze nou dobândită cunoaștere pentru scopul suprem: acela al creației vizionare. Deducem, din cele expuse până aici, ca vizionarul apare drept omul perfect în concepția

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
anume este generat eul creator blakean și să-i descriem trăsăturile principale. 1.4. Emergentă eului creator Unitatea aparentă a eului este dinamitata de îndată ce intenția de a estetiza conținuturile primare devine manifestă 26. Eul empiric nu este satisfăcut de experiență vizionara pură și simte nevoia s-o traducă într-o opera de artă. Pe parcursul acestui proces, eul este investit cu o putere nouă: aceea de a genera un produs în formă și de valoare estetică. În Introduction la Songs of Experience

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Ruskin, repeta considerația: "A vedea cu claritate este poezie, profeție și religie toate într-una" (1856, p. 268). Dar acest vates nu doar creează după propria dorința: sarcina lui este de a ignora lumea materială și de a privilegia perspectiva vizionara. Profetul trebuie să le permită celor ce-l asculta să vadă, la rândul lor, universul subtil. Blake exprimă acest deziderat practic în Jerusalem: "Trembling I sit day and night, my friends are astonish'd at me. / Yet they forgive my

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
my Friends Excuse this Effusion of the Spirit from One who cares little for this World which passes away" (E: 767). Toate aceste exemple evidențiază simultan propensiunea lui Blake pentru discursul profetic și aptitudinea să de a oferi o reconstrucție vizionara a realității. Precum au demonstrat deja, în vari ocazii, exegeți importanți că Damon 38 sau Frye39, esența eului creator blakean este sintetizată de Los, care incarnează principalele calități ale facultății imaginației. În mitologia blakeană, el este manifestarea lui Urthona, acel

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
deschide o profuziune de piste hermeneutice. Acolo unde O'Neill descoperă, nu fără justețe, ironie și "glume amare pe seama figurilor, a creatorului și a cititorilor" (1997, p. 6), un unghi de interpretare diferit ar putea identifica o serie de considerații vizionare privitoare la actul creației poetice, al cărui rezultat nu este nici ironic, nici comic, ci tragic. Caracterul sau tragic se datoreaza naturii perisabile a oricărei creații materiale, care reprezintă un substitut modest al creației absolute, eterne (idee platoniciana). Că orice

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
interiorul eului" (1978, p. 304). În terminologia pe care o propun aici, "eul relativ conștient de sine" desemnează pur și simplu ego-ul, în timp ce "eul din interiorul eului" desemnează eul creator. În cele din urmă, eul creator controlează ego-ul, fiindcă intuiția vizionara este sortită să escamoteze frontierele rațiunii mimetice. Coloana vertebrală a lui Urizen este o sinecdoca a structurii sale artificiale: zeul este lipsit de carne și de mușchi, precum intelectul sau este vidat de viziuni și de imagini divine. Acesta ar

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
lui Böhme sau cu cel de "Ichheit" al lui Schelling 44. Ambii termeni semnifică divizare ontologica, mai exact spus, separare de unitatea divină primordială și imposibilitatea accederii la viziune. Totuși, în urma unui proces de creație lung și adesea dureros, forța vizionara este aptă de a substitui puterea ego-ului: "O Saviour pour upon me thy Spirit of meekness & love: / Annihilate the Selfhood în me, be thou all my life! / Guide thou my hand which trembles exceedingly upon the rock of ages, / While

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
cu eul, ca expresie a autenticității. Dacă adevărul dispare, dispare și eroarea odată cu el. Dacă pe lectorul circumspect l-ar putea miră amestecul dintre planurile creativ și religios, subliniez aici, pentru a îndepărta orice urmă de neînțelegere, ca, în cadrul poeticii vizionare blakeene, cele două niveluri coexista. Mai mult, subliniez că, între cele două dimensiuni, se stabilește o relație biunivoca, în sensul că primul nu poate fi pe deplin înțeles în absență ultimului și viceversa 45. Devine evident, în acest punct, că

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
spune că nu opțiunile lui Blake contează, ci modul entuziast în care aderă la ele. 3. Inflexibilitatea. Odată ce eul creator a stabilit un curs de acțiune, nimic nu-i poate modifica traiectoria 47. 4. Electivitatea. Pornind într-o palpitanta expediție vizionara, eul are deopotrivă sentimentul că urmărește un ideal pur și convingerea că este ales pentru această de un factor suprem 48. 5. Puterea absolută (acordată de gnoza vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-i poate modifica traiectoria 47. 4. Electivitatea. Pornind într-o palpitanta expediție vizionara, eul are deopotrivă sentimentul că urmărește un ideal pur și convingerea că este ales pentru această de un factor suprem 48. 5. Puterea absolută (acordată de gnoza vizionara). Aceasta se referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
indicativului prezent). Poziția ultimului, în care axiomele estetice și religioase fuzionează pe scara ontologica, o depășește net pe cea a primului. După ce m-am axat asupra naturii și funcțiilor complexe ale eului blakean (implicând distincții de natură metafizica, ontologica, estetică, vizionara), am ajuns la capătul primei părți a investigației mele poetice. În continuare, discursul va fi centrat asupra analizei factorilor inductori ai viziunii, care-i permit eului să experimenteze și, ulterior, să estetizeze viziunile la care are acces. Partea a II

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
onest că operei sale să i se consacre o abordare cât mai sistematică. În continuare, îmi propun să examinez factorii inductori deja menționați și voi începe cu facultatea imaginației. 2.2. Imaginația Pentru că lectorul să poată înțelege mai bine imaginația vizionara, trebuie să discut în prealabil funcțiile generale ale acestei facultăți intelectuale. Formulă elementară spune că imaginația constituie "puterea de a forma imagini mentale" (Kim și Sosa, 1995, p. 235). Totuși, se admite că, din punct de vedere filosofic, ideea implică

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
și, pe de altă parte, "capacitatea subiectului de a se angaja în procesul de gandire creatoare" (Cooper, 1996, p. 212). Cu toate că, în domeniul esteticii generale, se poate vorbi despre "imaginație creatoare", sintagma dobândește un înțeles specific atunci când se aplică poeticii vizionare. Dacă avem în vedere doar primul caz, al sensului larg estetic, trebuie să precizez că, de fiecare dată când o persoană își imaginează ceva, gândurile sale "nu sunt iluzii despre lumea reală, ci descrieri conștiente ale unui lumi care nu

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
213) de respectiva persoană. Astfel, subiectul își imaginează ceva și fiindcă el se află, conștient de sine, la originea acestui proces, nu-și poate induce iluzia verosimilității. Dacă luăm în considerare al doilea caz, al sensului restrâns permis de poetica vizionara, trebuie sa punctez că subiectul își imaginează ceva care, de îndată ce a fost proiectat de facultatea intelectuală implicată, devine o realitate autonomă. Astfel, lumea imaginata își devine autosuficientă și funcționează pe propriul suport; mai mult, ea nu are nevoie de judecată

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
dacă voi încerca să-i ofer propria interpretare. Astfel, la nivel empiric, consider că imaginația constituie capacitatea internă a subiectului de a filtra, de a augmenta și de a modifica datele primare ale experienței vizionare. La nivel creator, în ceea ce privește poezia vizionara, imaginația reprezintă capacitatea internă a eului de a transforma conținuturile primare ale experienței vizionare într-o opera de artă, fără ca aceasta să implice participarea activă a unui factor extern. Prin urmare, aceasta facultate intelectuală presupune implicarea personală a eului creator

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
discreditata de Blake, în efortul său herculean de a-si purifica opera de orice trăsături pe care el le percepe drept filistine sau non-vizionare. De aceea ajunge poetul să conceapă două seturi de figuri feminine, Fiicele Inspirației, care guverneaza artă vizionara, și Fiicele Memoriei, care patronează artă mimetica (fabula sau alegoria)65. Frye sugerează, glisând pe același tipar dialectic deschis de Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Blake, ca imaginația "este constructivă și comunicabila" (1991, p. 32), în timp ce memoria "este circulară și sterilă" (1991, p. 32). La rândul său, Raine vorbește despre dublul sens al "artei" și al "vieții" în cazul lui Blake, primul termen aparținând imaginației vizionare, ultimul rațiunii mimetice (1968, ÎI, p. 208). În fine, Damrosch, Jr., subliniază că memoria este echivalentă cu fractură și cu dispersia, în opoziție cu unitatea constructivă a imaginației, fidelă realității subtile: "Memoria [...] este, in concepția lui Blake, simptomul unei conștiințe

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
de trasat o scurtă prezentare diacronica a conceptului, care este mai neclar și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet faimos este Platon, iar patru dintre dialogurile sale sunt esențiale pentru înțelegerea ideii de "inspirație" că forța vizionara catalizatoare: Apărarea lui Socrate, Ion, Menon și Phaidros 71. Linia de argumentație centrală este reluată de Platon în ultimul său dialog, Legile, în care filosoful susține pasivitatea deplină a poetului în raport cu forța inspirației 72. Dialogul Apărarea lui Socrate este centrat

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Conform unei definiții personale, la nivel empiric și în opoziție cu imaginația, inspirația reprezintă abilitatea externă a subiectului de a experimenta o viziune indusă de un factor extern, fie el definit sau indefinit. La nivelul procesului de creație, în ceea ce privește poezia vizionara și din nou în opoziție cu imaginația, inspirația constituie capacitatea externă a eului de a aprehenda conținuturile deja estetizate ale experienței vizionare și de a le traduce material în opera de artă tangibilă. În contextul imaginației, trebuie menționat că datele

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
concretă a experienței spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în termeni de mit și de metaforă. El consideră că respectivul concept este metaforic în orice domeniu intelectual, cu excepția optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
spirituale" (1992, p. 49). Grimes încearcă să explice viziunea blakeană în termeni de mit și de metaforă. El consideră că respectivul concept este metaforic în orice domeniu intelectual, cu excepția optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de cunoaștere generală a

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
optometriei și fiziologiei, ajungând la concluzia că "percepția vizionara este hermeneutica vizionara" (1972, p. 135) și că viziunea "își dezvoltă propria epistemologie și propria ontologie" (1972, p. 135), în tentativa herculeana de a cuprinde și explică totul. Potrivit lui Grimes, gnoseologia vizionara blakeană transcende frontierele literaturii, devenind un mod de cunoaștere generală a universului: "Viziunea este adevărata doar în măsura în care este atotcuprinzătoare" (1972, p. 135). În timp ce Steven Vine identifica în viziunea blakeană pur și simplu "puterea imaginației de a întrupa lumea dorinței" (1993

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
un tipar al adevărului mai curând decât să acționeze în interiorul unui model de idei acceptat" (1989, p. 30). Profuziunea acestor verdicte critice și pozițiile contradictorii adoptate se datorează în principal, cum spuneam, inabilității acestor critici de a distinge dimensiunea empirica vizionara de cea estetizata. Pentru a evita impasul, mă voi opri, în continuare, mai întâi asupra primei probleme, apoi asupra ultimei. Este, probabil, mai profitabil să începem analiza viziunilor lui Blake întrebându-ne nu ce înțelege artistul prin "viziune", ci ce

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Desigur, pot exista contexte în care cele două etape sunt, până la un punct, simultane. Aceasta ar trebui să ne împiedice să concepem întregul proces în termenii unei dihotomii simplificatoare: stare empirica irațională vs. transformare rațională a informațiilor furnizate de experiență vizionara. Astfel, în A Descriptive Catalogue, Blake însuși insistă asupra faptului că viziunile empirice demonstrează elemente concrete și logice: "The Prophets describe what they saw în Vision aș real and existing men whom they saw with their imaginative and immortal organs

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]